Poveste de emigrant
Poem-legendă în versuri despre incercarea de
emigrare definitivă în America a bunicului meu, Rus Porfir in 1907
A fost odată un bunic,
Trăind în pusta legendarăCătre Panonia, un pic,
Pe Crișul alb – un rai de țară.
Acum avea nepoți – o droaie,
Cu toți bălani și rumeiori,
Desculți, pe soare sau pe ploaie,
Ca o grădină de bujori !
Stăteau pe prispă lângă ,,taica”,
Nici unul nu-i spunea ,,bunicul”,
Mâncând pită cu părădaică;
Din porc mai era doar șoricul...
Și taica-al nostru povestea
Iar din istoria lui măiastră
Cum a plecat cu o boccea
Spre alte zări, pe marea albastră:
,,Și-am mers pe jos pân’ la Fiume,
,, Când mai desculț, când în opinci,
,,Știți voi ce lungă-i astă lume ?
,,Sute de kilometri, cinci…
,,Cum am mâncat ?
,,Cum am dormit ?
,,Pus-am sub cap când m-am culcat
,,Sacul și straiul ponosit.
,,Și iată-mă-s ajuns în port
,, În soare, zarvă și mulțimi
,,Și obosit – aproape mort !
,,De-acum, Porfire, să te țini !...
,,Am tot pândit să mă strecor,
,,Să plec pe unde-a fost Columb,
,,Dar era pază la vapor
,,Și-l umpleau cu saci de porumb.
,,M-am întremat de drumul greu;
,,Găsit-am fructe pe ales;
,,Parcă ieșeau în drumul meu
,,Și mă îmbiau tot la cules…
,,Astăzi o chiflă, mâine un fruct,
,,Un somn mai bun pe lângă mare
,,Și apă chiar din apaduct,
,,M-au pus mai iute pe picioare !
,,M-am angajat să car bagaje,
,,Baloturi, saci, ca fiecare :
,,Să încarc la vase și la barje
,,Să-mi fac un ban pentru mâncare.
,,Și așa trecură șase luni,
,,În care trimiteam și-acasă,
,,Erau puțini bani, erau buni,
,,S-aveți ce pune voi pe masă !
,,Mi-am zis atunci: ,,oricum ar fi,
,,Aici mă zdrobesc pe nimic,
,,N-am ce trimite la copii,
,,Doar sărutări și-un sfanț, în plic !”
,,Când eu mă căinam de zor,
,,Intr-o înserare, spre amurg,
,,Se pregătește un vapor,
,,Să plece unde bani... se scurg...
,,Și fără să gândesc nimica
,,Am luat balotul și sarica,
,,Am pus bagaju’ în sala goală
,,Și mi-am făcut o socoteală:
,,Să mă ascund undeva-n cală,
,,Să ies noaptea, când puntea-i goală !
,,Dar cala era cu cărbune !
,, - Ce faci Porfire ? Haide, spune !
,,Mi-am făcut un loc în cărbuni;
,,Cărbunii doar de foc sunt buni !
,,Eram peste tot bătucit,
,,Dormind chircit și chinuit !
,,Cum amorțisem chiar de tot,
,,Mă ridicam în câte-un cot
,,Și mă uitam la cel fochist,
,,Sau poate-l chema mașinist,
,,Cum asuda și se lupta
,,Până ce soba o umplea !
,,Avea vaporu’ o ,,gură” mare
,,În care ardea un foc de iad
,,Și-un singur om la lopătare
,,Să-i dea cărbunii care ard…
,,Atunci m-a fulgerat un gând:
,,Eu stau ascuns și nu mai pot
,,Și-am început să stau flămând
,,Și ce va fi când termin tot ? !
,,Când mașinistul mai ieșea,
,,Luam lopata și cu spor,
,,Când nu mă vedea cineva,
,,’Zvărleam cărbunii în cuptor.
,,Pânâ într-o zi când m-a surprins
,,Că-l ajutam la munca grea;
,,De-atunci necazul meu s-a stins:
,,Omul, mâncare îmi aducea…
,,Și multe luni au tot trecut
,,Până vaporul s-a oprit
,,Și-așa viață-am început
,,În tărâmul făgăduit !
,,Mă întrebam unde eram
,,Cu alții oameni și de alt neam,
,,Dar mașinistul le-a vorbit
,,Și-atunci docherii m-au primit…
,,Eram cică la Lacuri Mari,
,,La Detroit, unde samsari
,,Aveau bussines,dolari, fabrica,
,,În jinduita America !
,,Am lucrat greu : docher în port,
,,Din zori și până cădeam mort,
,,Cărând optzeci de kile în spate,
,,Câte o zi, rar, jumătate…
,,Până într-o zi cănd un forjor,
,,Lucrând ceva la un vapor,
,,S-a luat de vorbă și cu mine
,,Și m-a întrebat de nu știu, cine
,,Ar vrea să-i fie ucanic,
,,Dar nu un puști,un om voinic !
,, Atunci, cu noul grai, peltic,
,,În limba lui Sam, eu îi zic:
,,Domnule, eu aș vrea să vin;
,,Cu docheritul, e un chin !
,,Și așa dintr-un hamal hai-hui,
,,M-am făcut ucenicul lui !
, ,Și credeți că mi-a fost ușor ?
,,Muncă prea grea,dar bani cu spor !
,,Am început să vă trimit
,,Tot ce-am păstrat, chivernisit.
,,Să vă trimit, dar la părinți,
,,Dolari cu zimți și fără zimți,
,,Din care ați avut și casă
,,Și cai și azimă pe masă !
,, Am început a vorbi bine
,,Acea limbă americană;
,,La muncă mă întreceam pe mine;
,,Aveam și bani, aveam și hrană !
,,Meșterul nu avea copii;
,,Din vorbă în vorbă a aflat
,,Că eu aveam vreo șapte fii,
,,Frumoși, cu braz bucălat.
,,Mi-a zis să merg să îi aduc
,,Că el mi-ii ,,cumpără” (?!), pe toți
,,Și bune zile am să-apuc:
,,Dolarii-s dolari ! Și nu-s zloți !
,,Mi-a dat bilete de vapor
,,Pentru copii, pentru soție,
,,Mi-a urat ,,drum bun și mult spor !”
,,Și să-i mai scriu ce o să fie…
,,Și m-am întors atunci în sat:
,,Forjor cu pieptul înstelat,
,,Fiind că așchii de oțel
,,Aveam puzderie, prinsă în el !
,,Aproape în fiecare zi
,,Săreau scântei de fier aprins,
,,Treceau prin șorț, ca prin hârtii
,,Și-astfel, sub piele mi s-au stins !
,,Le-am spus nevestei și la fii –
,,Acum nu mai erau copii,
,,Ci înălțati cu-acei opt ani,
,,Frumoși, cuminți, aveau și …bani…
,,Când visul de America
,,I-a prin în mreaja de dolari
,,Erau toți gata de-a pleca
,,Spre școli străine și domni mari …
,,Și cine credeți că n- vrut
,,Să facem visul început ?
,,Maica, bărâna, soața mea,
,,Zicea să nu mergem, nu vrea
,,Să-ți strice ea rostul din sat
,,Acuma, când s-a mai săltat !
,,Și am plecat iar, pe cinci ani,
,,Tot fără voi, după alți bani...
,,Părinții voștri au crescut,
,,S-au însurat și și-au făcut
,,Fiecare, un rost al lui,
,,Doar, Oanea-mic, cel mai mic pui
,,S-a dus la școli împărătești,
,,Împărătești, dar le plătești !
,,Și-atât de mult am tot plătit,
,,De șaișpe mii am cheltuit !
,,Și unchiu Oanea –i șef de gară,
,,Are o slujbă grea în țară...
,,Vă place să mergeți la el,
,,El vă dă bani, voi într-un fel
,,Îi mulțumiți cu - un coș de prune
,,Și cu mult drag și vorbe bune !
,,V-am povestit din păr a fir,
,,Povestea mea.
,,Eu, Rus Porfir !
de Melania Rusu Caragioiu,
Montreal
|
