Portret
Sunt bătrân, bătrâne, timpul nu mă iartă
Anii - nu știu bine când - s-au adunat:
Mai iubind o fată, mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului curat;
Mai lovit de soartă, câteodată, -n față;
Mult mai des, din spate - de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineață;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni;
Mai sedus de glorii care n-au sa vină;
Mai tratându-mi clipa pentru-un ceas fictiv;
Mai stingând lumina tâmplelor, alpină;
Mai cerând ninsorii tainicul motiv;
Mai purtând pe umeri manții iluzorii;
Mai glumind cu mine ca să nu mă dor;
Mai cazând din șaua certa a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior;
Mai mințind de dragul unui alt dor - sudic;
Mai visând la umbra morilor de vânt;
Mai pândind amurgul simțurilor, ludic;
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt...
Sunt bătrân, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneș alternând:
Mai ratînd o fata, mai iubind o carte...
Până unde, totuși, până unde? Când?
|
Laurențiu Ulici (6 mai 1943 - 16 noiembrie 2000 ) 11/27/2022 |
Contact: |
|
|
