Așteptare
O masă plină cu bucate așteaptă musafirii pe-nserat
În depărtare clopotul bate.
Ușa întredeschisă, privește ziua cum a plecat.
Roagă timpul mai repede să treacă.
În casă e liniște,
Nici firul de praf nu se mișcă.
Cu ochii fixați în fereastră, mama așteptă.
Așteptarea e tristă.
Se minte cu gândul că cei dragi vor veni
Dar uită, că de fiecare dată,
doar o vecină vine să o vadă.
Apusul, cu ochii umezi îl petrece.
Curând răsare luna,
În casă e pustiu și tot mai rece.
A mai trecut o sărbătoare,
În ochii ei lumina scade
Nici bucuria nu se mai zărește,
De dor și supărare,
Mama, ca o lumânare se topește.
Luna
Cu palmele bătătorite cuprind luna, de obraji.
Șoptesc cuvinte poleite
Nu mă aude.
E prea departe în univers
Și ruga se pierde printre nori.
Chiar dacă razele-i subțiri adesea mi se prind în păr,
O mai implor încă o dată-
Rămâi cu mine în astă noapte.
Alungă vraja visului departe,
Ascunde-i dulceața în merele coapte.
Parfum de lavandă îmi voi turna în palme,
Cu degetele înflorite te voi cuprinde-.
Mi-ai ascultat ruga, mi-ai alungat somnul
Până în zori e timp destul-
Oare vei înțelege
Neliniștea, culorile și starea mea de veghe?
Dezamăgire
Scanez cu sufletul cuvinte,
vin nechemate de unde nu mă aștept
Mesaje mă înjunghie
Pumnal în piept.
Prietenia e diagnostic rezervat.
În loc de compresă cu iubire
Verdictul clar: dezamăgire.
Cercetat în secret de privirea curioasă,
Furându-ți gândurile, le livrează
Târziu,
Împachetate cu venin într-o frază.
Știu.
Am prieteni
Cumpărat și vândut, omul bun ca o oală de lut.
Risipit în uimire ca nisipul în albia râului
Peticește cu speranță rănile pe care oricum nu le-a vrut.
Întâmpin răsăritul
O gară pustie
Întunericul aleargă pe lângă vagoane
Iar trenurile, așteaptă semnalul de plecare.
Din creștetul locomotivei se înalță un abur albastru.
Șinele troznesc sub greutatea trenului pus în mișcare.
Dintr-un vagon, necunoscutul
Împrăștie cuvinte secerand bizonii ieșiți la plimbare.
Clădiri cocoțate pe o coamă de deal,
O linie șerpuind prin tunel
Tabloul perfectÎntâmpin
răsăritul, dar fără El.
Același traseu, aceeași rutină
Statornică am rămas numai eu.
Sunt munte de voință îngropat într-o mare de lacrimi,
Nu mă clintesc nici o secundă.
Când soarta dansează cu talpile goale pe șinele încinse.
Cu sufletul topesc depărtarea,
În gară nu mai sunt trenuri
Doar un acar, schimbând macazul cu uitarea
O noapte și câțiva pași
În zori, mirosul de cafea trezește viața.
Aglomerată cu întrebări,
Nimeni nu știe, în câte lingurițe își află dulceața.
A fost o noapte și câțiva pași
Mai sprinteni după plecarea unei zile,
Timpul, mai iute ca glonțul
Țese, clipe de aur pe mantia nopții.
A căzut o stea -
Bătăile unui clopot cheamă fericirea,
Iar noaptea-
Noaptea, își dezleagă câinii
Să alerge după haimanale,
prin mahala.
Mă pierd într-o poveste
Mă lupt cu timpul
Încerc să-i fur din privire ultima secundă,
În care amintirile s-au amestecat cu prezentul.
Viața șchioapătă,
Purtând cârje din cuvinte aurite,
În fiecare zi se sprijină pe aceeași unealtă de secerat vise.
Mă pierd într-o poveste,
Așteptând mireasa în veșminte roșii.
Privind orizontul,
Secundele dezgolesc coapsele vremii,
Lăsând întunericul să se furișeze.
Inspirație
Nu îmi aleg cuvintele,
Nu îmi ordonez gândurile
Trăiesc haotic, iubesc la fel
Dorul de viață revine odată cu El.
Poeții au scris și cântat, ochii și marea
în care dragostea s-a dezgolit în păcat.
Iubirea vine nechemată,
Puterea divină știe harul cui să-l împartă,
Sunt clipe inexplicabile de inspirație,
Întotdeauna scriu cu cerneală roșie,
Acesta este semnul meu.
Iubesc cuvântul,
Penița, golește călimara.
Umbre dansează la picioarele mele ,
Clipesc rar-
Las visul sub pleoape să doarmă.
Îmbrățișări
Zadarnic mă strecor în toamnă
În inimă am flori de primăvară.
Amurgul tremură sub pleoape
Înfrigurat, așteaptă steaua
Din așternutul de mătase
Cănd îngerii păzesc împărăția
Luna visează,
Pe amândoi ne îmbrățisează bucuria.
Bucăți din viață stau rupte la picioare,
Pășești cu grijă, punând un zâmbet pe fiecare.
Mă îmbrățișezi
Și îmbrățișați dormim,
Așa cum mama strânge în brațe copilul.
Când starea ta de bine învăluie pământul,
Ocrotitor e gândul.
Aievea ești cu mine,
Port primăvara în suflet, cu toamna ta cu tot.
|
Coca Popescu 11/21/2022 |
Contact: |
|
|
