„Not charming”.
Știm cu toții, în special locuitorii din țara frunzei de arțar, că no news is good news atunci când așteptăm un rezultat medical. De asemenea, chiar și atunci când doctorul sună, nu e necesar să fie vorba despre o catastrofă. Variantele sunt multiple, iar procentul unei vești proaste e destul de mic. Cunosc în teorie acest lucru, la fel ca voi, însă mare e puterea cuvântului. Uneori lovește mai tare decât piatra. Am constat încă o dată, pe pielea mea, ce pot face câteva litere. Ce sfredel devin ele în minte! Cât de ușor te aruncă și de tavan, și de podea.
Mi-am făcut niște analize, un pic mai elaborate – nu era vorba despre banalele teste anuale. Și așteptam rezultatele. Doctorul, un domn mai în vârstă, pe care, recunosc cu mâna pe inimă că l-am pisat cu stoicism, pentru că, mergând în România, aveam nevoie de niște informații înainte să plec, mi-a făcut pe voie. Însă, din exces de zel, nu doar că m-a sunat, dar mi-a lăsat și un mesaj. Și de aici a început toată tevatura. Mesajul nu se auzea clar, însă se putea distinge foarte bine sintagma „not charming”. Ce putea să nu fie charming? Expresia în sine mi se părea anapoda corelată cu subiectul, dar cine eram eu să judec gramatica domnului doctor? Clar și răspicat era enunțată nemulțumirea omului față de semnalele date de organismul meu. Conotația negativă a expresiei mi-a dat frisoane. Nu aveam cum să sun la rândul meu să aflu ce nu era charming din punct de vedere medical, pentru că mă apelase de pe un număr privat și era șase după-amiază. Așa că până a doua zi pe la prânz când, în sfârșit, am aflat rezultatul analizelor, m-am perpelit ca un pui la rotisor și am întors și pe față și pe dos acel „not charming”.
În primă fază, informația m-a îngrijorat doar puțin. Apoi, la fel ca un bulgăre de zăpadă care crește și tot crește, neliniștea s-a intensificat vertiginos, iar mintea a început să croșeteze scenarii. Oricât mă străduiam să nu intru în panică, gândul nărăvaș tropăia mărunt și nerăbdător în capul meu, alungând orice tentativă de relaxare. Noaptea am adormit cu greu. Apoi am visat prăpăstii.
Cele unsprezece litere, așezate cuminte în două cuvinte, făceau ravagii ca un buldozer uriaș care demola tot ce întâlnea în cale. Nu știu de câte ori mi le-am repetat, împreună cu toate argumentele și contraargumentele, care veneau natural la pachetul întrebărilor chinuitoare. Liniștea mea fusese făcută cioburi.
Când, în sfârșit, am vorbit cu doctorul, am aflat că doar o parte din analize îi fuseseră aduse în ziua respectivă, ceea ce nu fusese charming, însă în momentul în care vorbea cu mine, era în posesia tuturor rezultatelor, care erau normale. În concluzie n-aveam motive de îngrijorare.
Am zâmbit secătuită și liniștită, după aproape o zi în care îngrijorarea mă frământase ca pe aluat la un malaxor cu viteză maximă. Nu durerea, nu perspectiva nefericită a vreunei boli, nu programarea la vreo intervenție chirurgicală etc. Nu. Pe mine mă strânseseră în chingi angoasele născute din două cuvinte inofensive, aruncate de un domn foarte politicos și bine intenționat.
Cuvântul are puterea de a vindeca și de a îmbolnăvi. De a schimba destine, de a deschide minți. De a porni războaie, dar și de-a le opri. De multe ori îi exagerăm puterea ori, dimpotrivă, ne închidem ușile sufletului când avem nevoie de el.
Em Sava , Toronto
|
Em Sava 11/21/2022 |
Contact: |
|
|
