“Fratii Buzesti” – Un blazon inconfundabil
1882 - prin adresa cu nr. 14962 din 8 octombrie, Ministerul Cultelor si
Instructiunii Publice Diviziunea Scolilor , anuntă înfiintarea la Craiova, a Gimnaziului Real si numirea ca director a profesorului Grigore Căzănescu
1901 - începe să functioneze cursul inferior de liceu, potrivit “Legii Haret”
1910 - prin adresa cu nr. 20228 din 9 ianuarie a Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice semnată de Spiru Haret, “ministerul aprobă ca acel gimnaziu să se numească “Fratii Buzesti”, iar ca dată de serbare să se ia ziua de 1 noiembrie”
1922 - gimnaziul se transformă în liceu, prin înfiintarea ciclului superior
1924 -16 noiembrie, în prezenta unei asistente impresionante, ministru Dr.
C. Angelescu, a semnat actul comemorativ si a pus piatra de fundament a edificiului scolii, pe fostul loc al familiei Haralambie la o sută de metri de Casa Băniei, resedinta Marilor Bani ai Olteniei. Actul de fundatie specifică: “În al 1924-lea an al mântuirii si al 11-lea an de domnie a gloriosului Rege Ferdinand I-ul si al Reginei Maria Augusta sa Sotie, Mostenitor al Tronului fiind Principele Carol cu Sotia sa Principesa Elena, Mitropolit primat al Tării D.D.Dr. Miron Cristea, episcop al Eparhiei Râmnicului Noul Severin D.D.Dr. Vartolomeiu Stănescu si presedinte al Consiliului de Ministri dl. I.I. C. Brătianu.
Cu vrerea Atotputernicului Dumnezeu, întru realizarea ideii si necesitătii de-a avea un local propriu pentru scoală, dupe stăruintele profesorilor si Comitetului scolar, prin D-l I. Ionescu - Argetoaia, directorul liceului, D-l Dr. C. Angelescu, Ministru Instructiunii, dornic de luminarea românismului întregit, în urma marelui răsboi, grijind chemarei sale, pus-a piatră fundamentală, statornicind locas de cultură si educatie natională în orasul Craiova, cu numele Liceul “Fratii Buzesti”, unde fiii României mari să capete învătătura si curătenie sufletească, spre fericirea lor si binele obstessc.
Drept care, azi 16 Noembrie, ora 15, dupe săvârsirea sfintei slujbe religioase, s’a format acest act, care s’a semnat de către cei în drept, aflatori la această solemnitate.”
1926 - a absolvit prima promotie a cursului superior; “gimnaziul real”
devine istorie, iar liceul o evidentă.
1929 - se inaugurează noul sediu sub deviza FIAT LUX
1941 - 1949 - Liceul “Fratii Buzesti” este rechizitionat si devine spital
militar german, până în 1944, adevarata “mamă” a rănitilor sovietici, dupa aceea.
1948 - 1 septembrie – încep să functioneze în Liceul “Fratii Buzesti” si
clasele elementare I-VII, precum si învătământul seral ( clasele V-VII si VIII-XI)
1980 - se finalizează constructia internatului si cantinei scolii, cu o
capacitate de 308 locuri
1990 - prin Hotarare Guvernamentală, Liceul “Fratii Buzesti” devine scoală
asociată UNESCO, alături de alte 21 de scoli din România.
1992 - aprilie - a fost înfiintată “Fundatia elevilor si profesorilor Liceului
“Fratii Buzesti”
1996 - 29 februarie, Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie , Stiintă si
Cultură eliberează certificatul semnat de Directorul General al acestui organism, Federico Mayor, prin care se confirmă că în Craiova, România, Liceul “Fratii Buzesti” este o institutie “ participantă la sistemul scolilor asociate la UNESCO, care aplică un program educational pentru cooperare si pace internatională”
1997 - 2 octombrie, prin Ordinul Ministerului Educatiei Nationale cu nr.
4982, scoala dobândeste noua titulatură de Colegiul National “Fratii Buzesti”, o recunoastere firească a statutului de exceptie pe care îl detine în cadrul sistemului educational national.
..............................
PREDA, RADU SI STROE BUZESCU, PATRONI SPIRITUALI AI LICEULUI NOSTRU
În Evul de Mijloc, timpul de formare al Buzstilor consemnează data de 1461. În linie bărbătească, ei descindeau, se pare din Vlad banul. Tatăl lor a fost Buzea vel armas, iar după mamă, proveneau dintr-un vel ban Mogos, ctitorul mânăstirii Stănesti (Vâlcea). Maria, sotia lui Radu armasul, era un fel de vară cu Stanca, sotia lui Mihai Viteazul.
Nicolae Iorga, care a stabilit arborele genealogic al Buzestilor, a precizat si momentul apropierii lor de viitorul Mare Voievod - Mihai Viteazul.
Faptul că Buzestii constataseră cum slugarnicia boierilor munteni fată de otomani se prelungea nepermis, că birurile, în loc să scadă, cresteau vazănd cu ochii, de la domnitor la domnitor, si-au propus să-si pună în joc prestigiul lor economic, diplomatic si militar.
Descoperind în banul Mihai un iubitor de dreptate si sprijinitor al bisericii ortodoxe, fratii Buzesti îi refac biografia si constată că era fiul natural al lui Pătrascu cel Bun si al Teodorei. Deci era os domnesc, pe care se puteau bizui si încrede deplin. De aceea i s-au alăturat cu tot ceea ce le apartinea.
Locul lor de bastină a fost satul Cepturoaia, în care au ridicat Mânăstirea Călui (judetul Olt), după cum se poate vedea pisania afltă pe zidul de intrare în lăcas.
Mânăstirea este opera unor mesteri transilvăneni care au ridicat si zidul de incintă, puternic ca o cetate. În interiorul ei “si-au pus Buzestii pe Minea zugravul să învesnicească (…) nu numai chipul lor de ctitori, ci si pe al lui Petru Cercel si mai ales pe al lui Mihai Vodă Viteazul, semn că se considerau rude si că în vecie s-au vrut legati de zodia lui , cum sunt legate stelele Carului Mare de Steaua Polară”.
In 1593, când Alexandru cel Rău l-a surghiunit pe Mihai, Stroe Buzescu l-a însotit în Transilvania si la Constantinopol.
După obtinerea domniei, Mihai Viteazul l-a trimis în tară ca loctiitor al său pe Stroe Buzescu, iar Preda si Radu i-au pregătit înscăunarea (sept. 1593). De aici înainte, până la decapitarea Voievodului (aug. 9/19/1601), cei trei Buzesti au fost nedespărtiti de Mihai Viteazul.
Dovada fidelitătii lor, prin alese acte de eroism, si-a început confirmarea la 13 sept.1594, când lupta împotriva otomanilor s-a declansat alături de fratii lor moldoveni. A fost meritul lui Stroe Buzescu să trateze în acest sens cu domnitorul Aron Vodă.
Stroe Buzescu a întruchipat imaginea diplomatului calm, echilibrat, dar si a militarului care stie să fie si un bun strateg ori tactician pe câmpul de luptă. De numele lui se leagă coordonarea unor solii oficiale către guvernatorul ardealului Sigismund Bathory, către regele polon Jan Zamoyski, ori a împăratului Rudolf al II-lea. I-au stat alături cei doi frati – Preda si Radu.
Încrederea câstigată de Stroe în urma bătăliei cu turcii de la 1594, îl determină pe Mihai Viteazul să-l angajeze dimpreună cu fratii săi si în bătăliile din 1 si 8 ianuarie 1595 de la Hârsova si Silistra; apoi cu jefuitorii de tătari sau tătari si turci, de la 14 si 15 ianuarie din acelasi an.
Fratietatea de arme a stălucit în epopeea de la Călugăreni (1595), în bătălia de la Târgoviste, ca si în cea de la Giurgiu, când românii au aruncat în Dunăre o parte din armatele lui Sinan-Pasa.
În toate aceste înfrângeri ale otomanilor, Mihai Viteazul a stiut să se sprijine pe biserica orodoxă si încet-încet să le recâstige încrederea. Legăturile avute cu Patriarhul ecumenic, dar mai cu seamă cu loctiitorul acestuia , Melatie Pigas, printr-o corespondentă asiduă, cu subtexte numai de cei doi stiute, determină înregistrarea unui eveniment epocal. Este vorba de o scrisoare de la Poartă, datată 20 iulie 1597, prin care Mihai Viteazul era înstiintat că i se asigură domnia pe viată, recunoscându-l ca urmas al său pe Nicolae Pătrascu si reducerea tributului la jumătate.
De acum, boierii Buzesti năzuiau tot mai mult spre unitate si independentă, cunoscând destul de bine siretlicurile otomanilor.
Să retinem si două momente de înltare afectivă. Primul priveste grija pe care trebuiau s-o aibă boierii Buzesti fată de fiul Voievodului (Nicolae Pătrascu, lăsat la Târgoviste sub supravegherea Mitropolitului Eftimie). Al doilea moment este răscolitor, sublim si dramatic deopotrivă în desfasurarea lui. În 1598, când “turcii începură a se semeti si începură iar a prăda si a robi tara”, cei trei stâlpi ai apărării au fost alături de Domnitor în câmpia de peste Dunăre.
La asediul Vidinului, când Mihai Vodă “cât pe ce era să fie străpuns de sulite otomane, Preda Buzescu si cu frate-su Stroe Stolnicul… grăbiră si tăiară capul turcului si pre celelalte solii lui si izbăviră pe Mihai Vodă din mâinile turcilor. Si multă bărbătie arătară Buzestii înaintea lui Mihai Vodă, căci se luptară cu vrajmasii si izbăviră pre domnul lor den peire”.
În planul militar al acestor actiuni, Radu Buzescu a condus împreună cu Udrea banul aripa stângă alcătuită din ostile Jiului si ale Mehedintilor si în bătălia de la Selimbar determinând victoria din 18 octombrie 1599 si intrarea în Alba Iulia. Documentele ni-l prezintă pe Radu Buzescu ca pe unul care a colaborat intens la administrarea si cârmuirea Transilvaniei.
Încununarea devotamentului si priceperii Buzestilor a avut loc în mai 1600, când s-a realizat prima unire a celor trei tări române sub domnia lui Mihai Viteazul. Un hrisov din 6 iulie arată că Mihai Viteazul s-a proclamat atunci: “Domn al tării Românesti si al Ardealului si în toată tara Moldovei”.
Nu se stie precis dacă Buzestii au fost alături de Mihai la Mirăslau. Sigur este că l-au întâmpinat pe domnitor în apropierea Sibiului. Au fost alături de domnitor în toamna si iarna din 1600-1601, iar atunci când Sangeacul din Vidin si din Nicopole, cu 4000 de turci, a trecut Dunărea si s-a îndreptat spre Craiova, Mihai l-a numit pe Preda Mare Ban, cu însărcinarea de a apăra Oltenia.
Preda i-a înfrânt pe turci. Steagul Sangeacului de Vidin capturat în lupta de lângă Craiova l-a purtat Mihai până la Praga, asezându-l la picioarele împaratului Rudolf al II-lea, ca pe un trofeu si ca pe cea din urmă slujbă adusă tării lui, crestinătătii si Europei întregi.
In iunie 1601, Buzestii răzvrătesc tara împotriva lui Simion Movilă (aflat în Tara Românească), învingându-l pe Milcov.
După disparitia tragică a Marelui Voievod, Radu s-a îngrijit de aducerea capului si asezarea lui cu mare cinste si evlavie la Mânăstirea Dealu de la Târgoviste.
În toamna anului 1601, Stroe Buzescu a plecat la Praga ca sol al Tării Românesti, guvernată de Buzesti.
Oricare dintre Buzesti ar fi putut prelua tronul Tării Românesti după disparitia Marelui Voievod, dar, la Praga, diplomatic, si în tară, l-au sustinut pe Radu Serban, fost paharnic în divanul lui Mihai.
Buzestii au rămas în continuare “ factori de domnie”, ocrotitori ai lui Radu Serban si oblăduitorii principali în lupta antiotomană.
În luptele lui Radu Serban, Preda “comanda grosul ostirii”. Radu era sol în Transilvania sau la Praga, iar Stroe se bătea vitejeste în luptele de la Ogretin si Teiusani cu ginerele hanului Gapi Ghirai.
Între 1602-1610, un gramatic din casa Buzestilor, plecând de la cronica lui Teodosie Rudeanul, mare logofăt la curtea voievodului Mihai (1597) si a altor izvoare interne si străine, redactează cronica Buzestilor. Ea cuprinde istoria zbuciumată a domnitorului, de la urcarea sa pe tron până în septembrie 1600. Cu privire la rolul lui Stroe Buzescu, citim între altele: “Dacă a văzut el (Stroe) atâta greutate si nevoie asupra capului domniei mele, pentru domnia mea … si pentru patria noastră ca să ne scoată din mâna dusmanilor nostri, a iesit din rânduri, l-a infuriat pe cel mai dibaci luptător dintre tătari, învingându-l”.
Viata lui Stroe, cel mai viteaz dintre cei trei Buzesti, o rezumă piatra de mormânt scrisă sub dictarea directă a sotiei sale, Sima Stolniceasa: “Această piatră pe groapa Jupânului Stroe Buzescu ce-a fost Stolnic la Mihai Vodă si-a fost la toate razboiele dimpreună cu domnul sau ca o slugă credinciasă si la războiul dintâi dobândi rana la mâna stângă de la turci, si la războiul de la Giurgiu, când se lovi cu hanul, se răni la ochi cu săgeata. Si-au slujit Stroe lui Mihai Vodă până pieri…”
Si mai departe înscrie soliile si luptele cu Simion Movilă, sfârsind cu lupta de la Teiusani, “ de a se lovi cu Mârza, cumnatul hanului, si-l înjunghie pe el. Si în luna octombrie 2 zile, veleat 7.110 (1602)”.
Dar o femeie ca Sima Stolniceasa, trăită în atmosfera eroică a acelor vremuri, nu putea sfârsi o inscriptie funerară fără un gând al ei, care putea fi si al întregii tări: “Si nu fu pe voia câinilor de tătari…”
Rugându-se pentru iertarea păcatelor viteazului ei sot, Sima Stolniceasa preciza: “Dacă voi muri, să mă îngropati lângă dumnealui aici”.
În substanta unui asemenea gând testamentar se afla nu numai recunostintă, ci si mândrie, dimpreună cu privilegiul de a fi fost alături de un mare ostas viteaz.
Avea dreptate istoricul si scriitorul Dumitru Almas, răscolit de tehnica basoreliefului realizată de N. Bălcescu în Istoria Românilor supt Mihai Vodă Viteazul, să pecetluiască imaginea colaborării voievodului cu cei trei sfetnici si luptători: “Dacă Mihai Vodă a fost un luceafăr în zori, Buzestii au figurat ca acele astre politice si militare de mărimea întâi, care i-au amplificat si înăltarea spre culmi si strălucirea”.
La toate aceste fapte trebuie să se fi gândit conducerea Gimnaziului Real din Craiova când a solicitat si Ministerul instructiuni a aprobat la 9 ianuarie 1910 acordarea numelui scolii de Fratii Buzesti.
De 130 de ani, renumele celor trei Buzesti – Preda, Radu si Stroe – este purtat de liceul nostru, ei devenind astfel patroni spirituali pentru todeauna. Numai asa, Liceul “Fratii Buzesti” a capătat o denumire unică în tară.
Prof. Zamfirică Petrescu
|
Zamfirică Petrescu 11/6/2022 |
Contact: |
|
|
