Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, Tulcea – d. 21 noiembrie 2006 Washington )
Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, Tulcrea, România – d. 21 noiembrie 2006,[1] Washington, D.C., Districtul Columbia(d), SUA) preot ortodox
Pãrintele Calciu a fost anticomunist si a fost condamnat la 21 de ani de închisoare sub comuniști (1948-1964, 1979-1984). În închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951)
A fost transferat apoi la Gherla. În procesul intentat vinovaților reeducãrii de la Pitești, Gheorghe Calciu se apãrã opunându-se culpabilizãrii deținuților, pe motiv cã adevãrații vinovați sunt cei din conducerea Securitãtãții și a Ministerului de Interne (Alexandru Nicolschi, colonelul Teodor Sepeanu și alții)
În luna iulie 1958 este transferat la Jilava, la secția numitã Casimca (celulele erau situate la câțiva metri sub pãmânt, fãrã iluminare naturalã și fãrã altã aerisire decât 3 gãuri în ușã, cu apã curgând continuu pe pereți). I-a avut colegi de celulã pe Iosif V. Iosif, Marcel Petrișor și pe liderul tineretului legionar, Constantin Oprișan. Alãturi de ceilalți doi colegi, au avut grijã permanent de Oprișan, care era bolnav de tuberculozã și care nu beneficia de asistențã medicalã. Marcel Petrișor mãrturisește cã, într-un gest de solidaritate, Gheorghe Calciu și-a tãiat venele scurgând sânge în gamelã, pentru ca, dupã decantarea hematiilor sã-i dea sã bea limfa lui Costache Oprișan, care pierduse mult sânge[necesitã citare][6].
Eliberat din închisoarea Aiud în anul 1963 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bãrãgan. În urma amnistiei generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției. Devine profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. La marele cutremur din 4 martie 1977, o aripã a internatului Seminarului se prãbușește. Chemat de seminariști, vine în toiul nopții de acasã și este singurul profesor care, alãturi de câțiva elevi, lucreazã cu mâinile goale toatã noaptea pentru a încerca sã salveze de sub dãrâmãturi pe cei patru seminariști îngropați sub moloz.[necesitã citare]
La Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate „Șapte cuvinte cãtre tineri”. Ia atitudine public fațã de dãrâmarea Bisericii Enei din București, pe locul cãreia se planificase construirea unei crâșme. Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare. Atât predicile ținute cât și protestul fațã de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securitãții. Este arestat în anul 1979, judecat și condamnat la mai mult de 10 ani de închisoare. I se confiscã și averea, astfel încât soția și copilul rãmân fãrã frigider, aragaz și alte bunuri de strictã folosințã, fapt care a determinat un val de proteste din partea exilului românesc: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava, apoi a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulã condamnați pentru omor.[necesitã citare] Cea mai mare perioadã a detenției a petrecut-o în izolare. În timpul detenției a fost bãtut, umilit și ținut nemâncat.[necesitã citare] Dupã 5 ani și jumãtate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat sã pãrãseascã țara împreunã cu familia
Exilul
În anul 1985, se stabilește în Statele Unite. Între sfârșitul anului 1985 și 1988 a locuit cu familia la Cleveland. Pentru a-și asigura existența sa și a familiei, a lucrat și în construcții, ca muncitor necalificat. În anul 1989 se mutã cu familia la Washington DC, unde preia parohia româneascã „Sfânta Cruce”. A continuat sã munceascã în construcții pânã când a reușit sã-și cumpere o casã, la circa 20-30 kilometri de biserica parohialã. În SUA și-a continuat eforturile pentru apãrarea intereselor românilor, fiind autorul ideii Romfest și unul dintre fondatorii evenimentului bienal - cea mai mare sãrbãtoare a românilor de pretutindeni -, al cãrui Comitet Internațional îl conducea.
Este primit la Casa Albã de 2 președinți - Ronald Reagan și George W. Bush.
Pãrintele Calciu slujea la Biserica Ortodoxã Românã „Sfânta Cruce” din orașul Alexandria, statul Virginia (lângã Washington D.C.). În anul 2006 a catalizat eforturile pentru întemeierea unei noi biserici pentru românii din zona Washington D.C., Biserica Sf. Andrei.
Cãlãtorea aproape anual în România, ținând conferințe și vizitând prieteni.
Bolnav de un cancer al pancreasului și operat la Spitalul Militar din București, a fost vizitat, printre alții, de Pãrintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Mãnãstirea Petru Vodã, de Î.P.S.S. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului și de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, Prea Fericitul Teoctist.
A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Slujba de înmormântare a fost oficiatã de Episcopul Vicar Irineu Duvlea. În țarã, a fost prohodit în biserica Radu Vodã (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, alãturi de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, este înmormântat în țarã, în cimitirul Mãnãstirii Petru Vodã, din județul Neamț.
|
Dumitru Constantim 11/2/2022 |
Contact: |
|
|