Viorel Margineanu din Montreal - Mă consider un mare norocos să mă dezvolt în această lume multicoloră și polivalentă.
Viorel Mărgineanu este un membru marcant al comunității de limba română din Montreal. Este un fotograf de excepție, consultant în media marketing, un soț și tată devotat. Ne-am obișnuit cu fotografiile sale de cea mai înaltă calitate, ce ne păstrează în memorie evenimente de excepție din viața personală și comunitară. Este apreciat ca specialist și om de afaceri la Montreal și nu numai. A intrat cu hotărâre în rândul specialiștilor din domeniul fotografiei și a marketingului media montrealez. Astăzi avem oportunitatea să aflăm mai multe despre Viorel Mărgineanu, despre parcursul său personal și profesional.
Despre origini și amintirile cele mai relevante despre copilărie:
- Rădăcinile mele se trag din nordul Moldovei. M-am născut și am crescut în satul Fundurii-Vechi, situat la cîțiva km de orașul Bălți. Din perspectiva momentului de astăzi, constat că cele mai relevante amintiri sunt legate de anumite secvențe banale din viața mea: ultimul an de la grădiniță, când crezi că deja ai crescut atât cât să poți să te pui la trântă cu alți baieți; zilele de școală în care rutina și monotonia dulce rămân în amintire mai mult decât primul și ultimul sunet; zilele și nopțile petrecute în atelierul de fotografie unde mergeam după porția săptămânală de dopamină, acolo unde am ajuns să developez tone de poze pe peliculă de film sau pe hârtie; sărutul lăsat pe buzele unei fete care, eram convins la acel moment, este cea mai frumoasă fată din univers.
Despre familie:
Atât pe linia mamei, cât și pe linia tatei, arborele genealogic al familiei mele adună generații întregi de oameni gospodari, de personalități puternice, cu biografii marcate de succese și de drame. Această galerie de oameni dragi mie au fost de fapt arhitecții spirituali ai satului nostru, contribuind la cele mai relevante sectoare: cultural, economic, educațional, politic (oricât de tare ar fi spus, admit că politica mare se trage de la vatra unde se nasc politicienii).
Suntem trei frați, iar eu fac parte din cei doi gemeni pe care Dumnezeu i-a adus în viata părinților când abia au înfiripat noua lor familie. Deși în copilărie am avut parte de un tată și o mamă "întotdeauna tineri" langa noi, ei au avut înțelepciunea profundă și cunostințele necesare pentru a ne ține mereu aproape de valorile frumoase. De la ei am împrumutat predilecția pentru teatru, pentru meșteșugurile populare, pentru tot ce înseamnă patrimoniu etnografic. Mama până astăzi ramâne a fi unul din cei mai vestiți meșteri populari din nordul Republicii Moldova în materie de croșetare, broderie, țesut. Tata a fost și va rămâne un împătimit al scenei de teatru, jucând el insuși o serie de roluri în piesele dramaturgiei clasice pe scena locală.
Ar fi prea mult spus că am trăit vreodata un sentiment intens de afecțiune față de satul natal. Dragostea mea față de locul unde m-am născut este alimentată de părinții mei și de personajele copilăriei mele. În rest, micro-universul social al satului meu de baștină rămâne pentru mine o necunoscută până astăzi. Nici acum nu înțeleg cum un sat cu tradiții atât de frumoase și de unice în spațiul românesc din preajma Prutului, ajunge să fie atât de polarizat în viziunile sale politice, între pro-est si pro-vest. Chiar și la acest moment, preferințele culturale ale sătenilor se divizează între polul slav și cel latin, iar o bună parte a populației este și astăzi ancorată în trecutul sovietic. În aceste condiții prefer să nu dau prea mare credit sentimental satului de baștină, ci să analizez la rece niște procese sociale care dau naștere atât unor oameni de valoare, cât și unor indivizi cu grave probleme de identitate.
Despre studii, dragoste, prima experiență profesională.
La facultatea de litere am ajuns după ce am retras documentele de admitere de la Academia de Poliție. Tentația de a studia limba și literatura română și latina s-a dovedit a fi mai mare decat visul de a fi polițist. O decizie luată într-o fracțiune de secundă. Parcursul meu academic a fost marcat de profesori de foarte bună calitate. În perioda post-perstroika, Universitatea "Alecu Russo" din Bălți avea numele unei instituții serioase, pe care nu toți ajung s-o absolvească. Rigorile academice erau ridicate la standrade mult mai înalte în comparație cu alte centre universitare din Chișinău. Mulți tineri optau pentru universitățile din capitală. Cei mai de temut "cerberi" de la universitatea bălțeană erau plasați la facultatea de litere, limbi moderne, fizică-matematică. Din perspectiva zilei de astăzi eu trăiesc convingerea ca am fost un mare norocos să trec acest purgatoriu al formării intelectuale. Pentru mine anii de studenție au însemnat și descoperirea dragostei, acolo am cunoscut-o pe soția și mama copiilor mei cu care am întemeiat o căsnicie frumoasă, pentru 300 de ani înainte.
Imediat după absolvire, când m-am ales cu diploma de licență, am predat la doua licee din Bălți unde, după jumătate de an de activitate didactică, am fost plătit cu câțiva saci de zahăr. Acest model, dureros de „dulce”, în relația dintre angajat și angajator, m-a îndepărtat pentru totdeauna de cariera mea didactică. În scurt timp, m-am regăsit în sectorul asociativ, în poziția de a coordona o serie de programe regionale și naționale pentru Centrul "Contact", un centru solid de resurse pentru organizațiile neguvernamentale din Moldova. Paralel cu funcția de coordonator al acestui centru, am activat și ca reporter la Agenția Deca-Press.
Dupa 2000 am trecut cu familia la Chișinău. La invitația echipei de la OWH TV Studio m-am angajat ca director de programe al acestui centru de producție audiovizuală și cinematografică. Iar în câțiva ani am creat Agentia Media IMPACT, o echipă de profesioniști media cu care am dezvoltat zeci de proiecte dedicate jurnalismului, relațiilor publice, industriei de publicitate, producției audiovizuale, campaniilor electorale. În aceeași perioadă, la invitația UNICEF, Banca Mondială și OMS, am oferit consultanță în comunicare Ministerului Sanatatii al RM. În scurt timp, am fost contractat de PNUD pentru un nou mandat de expert media, de această dată pentru a consolida capacitatea de comunicare a Ministerului Afacerilor Externe și Integrare Europeană al RM. Agenda mea din acele zile însemna 5-6 ore de somn. În rest, fiecare secundă era programată cu sarcini care solicitau intervenții imediate. Și azi ma întreb cum reușeam să le înghesui pe toate în cele 24 de ore.
Despre venirea in Canada, primii ani, greutăți, provocari, succese.
Venirea in Canada a fost un process dificil pentru toata familia, dar mai ales pentru părinții noștri, care au ramas îndurerati de decizia noastră. Parcursul migrațional a însemnat o transformare totală a modului nostru de viață, a felului de a raționaliza oamenii și lucrurile din anturajul nostru. Noul peisaj în care ne-am pomenit a însemnat să facem, atât eu cât și soția mea, studii locale. Provocările mari erau legate mai ales de fetița noastră, care, contrar temerilor noastre, în cateva luni ne-a oferit un model de integrare prin excelență. Atât la nivel de comunicare în franceză, cât și la nivelul deprinderilor noi asimilate la școală, ea ne-a încurajat într-un fel anume. Am înteles că nu este imposibil să înveți rapid limba, să-ți crești cercul de prieteni multietnici, să interacționezi fără complexe cu autoritățile și angajatorii.
Primul succes pentru noi a fost să rezistăm prima lună de Canada: identificarea gazdei, înscrierea copilului la școală, oportunitățile de a lucra pentru a face primii dolari în noua țară. Mai departe procesele au decurs într-o logică firească, de la sine.
În Canada am descoperit că avem de-a face cu aceeași materie umană, ca și în statul nostru de origine. Ai șanse să traiești din plin lucrurile frumoase, să le savurezi, să creezi și să pro-creezi. La fel precum ai șansa în egală măsură să fii decepționat, trădat sau discriminat. Fiind mai tranșant în acțiunile mele, indiferent de poziția ierarhică a persoanei din fața mea, am taxat mereu mediocritatea și îngâmfarea, lașitatea și dublele standarde. Știți care e replica pe care o primești deseori în Canada, când expui o problemă pe care o descoperi? Mulți o să-ți spună: "Dacă nu-ți place, pleacă înapoi de unde ai venit". Dupa mine, această reacție este expresia unor manifestări de lașitate ale unor persoane care niciodată nu au luptat pentru a-și asigura confortul în propria ogradă. În perceptia lor, statul trebuie să rezolve toate problemele, iar datoria lor e să nu pună întrebări. Astfel, problemele în percepția lor pur și simplu nu există. Pentru noi, cei plecati din cauza problemelor pe care le-am trăit în alt colț de lume, în altă viață, acest exercițiu de a cauta binele în altă parte ramâne a fi foarte dureros. Memoria noastră, saturată de politicieni corupți și funcționari compromiși, ne determină să luăm o poziție mai tranșantă acolo unde descoperim probleme de sistem și să ne chestionăm sau să chestionăm, fie că ești angajat, fie că ai propia afacere. Lecția pe care am învățat-o in Canada: să scoți la timp ochelarii roz și să-i înlocuiești cu cei optici. Vei fi surprins câte lucruri poți descoperi.
Despre cele mai frumoase momente trăite în Canada.
Cele mai frumoase momente pe continentul nord-american sunt legate de nașterea baiețelului nostru și de performanțele copiilor noștri. Or, acesta ramâne a fi proiectul nostru de viață, pus mereu în prioritate. În plan profesional, în ultimii zece ani am ajuns să-mi validez statutul meu de consultant în media marketing. Fie că sunt antreprenori cu afaceri în plină dezvoltare, fie că se află la etapa de start-up, clienții mei devin în scurt timp prietenii mei. Cunoștințele și experienta mea în materie de media, producție audiovizuală, dar și abilitățile de fotograf, toate fac parte din arsenalul meu de lucru. Dacă doriți, acestea sunt instrumentele mele ce îmi permit să ofer clienților mei un spectru de proiecte unice, care să-i ajute să devină mai vizibili și mai solicitați, atât în mediul on-line, cât și în viața reală. Credeți-mă, nu există o motivație mai mare în activitatea mea profesională, decât recunoașterea din partea persoanelor pe care le ajut să-și vadp afacerea înfloritoare, binecunoscută și la un alt nivel de dezvoltare.
Despre comunitate și hobby.
Quebecoși, arabi, italieni, haitieni, greci, libanezi, chinezi, bulgari, ruși, ucraineni, și, bineînțeles, români: aceștia sunt doar câteva profiluri etnice ale celor care constituie comunitatea mea, atât în afaceri, cât și în cercul intim al prietenilor, al rutinei cotidiene. Din rândul acestor etnii apar baieți cu idei și proiecte foarte originale. Mă las atras uneori de aceste inițiative atât de mult, încât la un moment dat mă surprind că sunt deja în echipă cu ei, muncind cot la cot la proiecte inedite. Și toate aceste eforturi le fac pentru a materializa aspirațiile și lucrurile frumoase din ei. Iar partea mea de leu: o oportunitate rară de a crește și de a cunoaște. Mă consider un mare norocos să mă „fierb” și să mă dezvolt în această lume multicoloră, polivalentă și foarte bogată în valori.
Despre hobby. În utlimul timp dau curs aventurii de pescuit. Sunt copleșit de această activitate, pentru care timpul se măsoara în alte fuse orare.
|
Corespondent Observatorul 11/2/2022 |
Contact: |
|
|
