Despre decentă si mahalagism
Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
Octavian Paler
DECENȚA este un principiu dat de Dumnezeu care ne poate ajuta să învățăm să ne folosim trupurile și sufletele în mod corespunzător, aici, în viața muritoare. Definiția decenței conform Credinței este: o atitudine de modestie în îmbrăcăminte, înfățișare, limbaj și comportament. Un om decent nu va putea fi niciodată considerat vanitos sau arogant, fiindcă comportamentul lui nu le va permite răufăcătorilor, răuvoitorilor să se focuseze asupra vreunei greșeli minime sau chiar neadevărate. Spun greșeli minime, deoarece oricărui om i se pot admite acestea, toți oamenii greșesc, voit sau nevoit, dar se judecă mărimea greșelilor noastre, intenția și efectul asupra celorlalți, pentru ca, în final să primim acordul sau dezacordul lumii în care trăim. Întâlnim deseori formula: Nu-mi pasă de ce spune lumea! Ba!, să-ți pese fiindcă în lume trăiești!
A fi decent în înfățișare și în comportament înseamnă a transmite un mesaj puternic asupra faptului că ne înțelegem identitatea de fii ai lui Dumnezeu, că suntem ucenici ai lui Hristos și că trăim conform Evangheliei Lui. Indecența intră în zona răului.
Trăim într-o lume a binelui și a răului, și trupurile noastre sunt un dar de la Dumnezeu oferit fiecăruia dintre noi. Ele sunt sacre. Ca atare trebuie să le acordăm importanță, decența fiind un principiu care le ține în siguranță pe timpul în care mergem înainte spre un scop.
Ne trebuie o doză de curaj penru a alege decența într-o lume ca a noastră. Decența gândului, a cuvântului, a înfățișării și comportamentului ne ajută să dobândim binecuvântări care ne oferă putere și ne înnobilează. Decența invită însoțirea constantă a Duhului Sfânt; invită la cunoaștere, înțelepciune, bucurie, pace și fericire.
Purtarea de haine decente are legătură cu moda și comportamentul acceptat în societate: se schimbă, se adaptează la modul de viață. Standardele Domnului însă, nu se schimbă niciodată. De aceea trebuie să ai simțul echilibrului corespunzător momentului, pentru a nu părea ridicol în fața celorlalți. Tinerii, dar nu numai ei, este necesar să fie atenți când fac alegeri cu privire la ceea ce îmbracă pentru locul unde merg, ca îmbrăcămintea să fie corespunzătoare cerințelor; atenți la ceea ce spun sau ceea ce fac. Sunt și oameni inspirați, care se manifestă spontan corespunzător, dar aceștia sunt foarte puțini.
Înfățișarea decentă și comportamentul decent ne ajută să ne protejăm de influențele distructive ale lumii. Înșelătoare este atitudinea acceptată de o parte a societății și anume aceea că moralitatea este demodată. Decența este un mod de apărare împotriva unor astfel de influențe malefice și o protecție a castității și virtuții. Indecența trezește adesea dorințe sexuale, doboară bariere și înlesnește ispita. Una este să fii îmbrăcat decent, să folosești un limbaj decent și să acționezi cu întelegere, răbdare și respect, și alta este să te comporți în mod opus acestor cerințe. Și totul se face în folosul unui mers normal al vieții.
Să gândim și să făptuim totul frumos, corect și bine. Decența stă la baza caracterului nostru, deoarece ne ghidează și ne influențează gândurile, comportamentul și deciziile. Decența se învață de la educatori și de la mediul în care trăim, ea având drept far călăuzitor învățăturile Bibliei. Fiecare dintre noi reflectă lumina lui Hristos când suntem decenți și înțelepți. Suntem frumoși și binecuvântați, liniștiți, mulțumiți și protejați, când suntem îndrumați de Duhul Sfânt.
Puțini dintre noi mai sunt interesați să trăiască decent. A trăi decent înseamnă a trăi liniștit, a fi mulțumit de ceea ce ai dobândit, fără să ai pretenții absurde. A fi decent înseamnă, să fii politicos, respectuos și să ai acea pudoare/sfială cu care te-ai născut și care este un paravan al fărădelegii, la care ajung tupeiștii. Ca atare, decența este un termen cu implicații morale și spirituale.
MAHALAGISMUL
Mahalagismul este echivalent cu termenii: bădărănie, grosolănie, impolitețe, lipsă de delicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, grobianism, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre acești oameni au invadat terenul, venind cu mojiciile lor: calomnii și insinuări prin folosirea unui vocabular abject.
Autorul dramatic, rebelul, talentatul și originalul Eugen Ionesco (1909-1994) a debutat în 1950 cu piesa Cântăreața cheală având la bază ideea devalorizării limbajului, ceea ce duce la o criză generală a comunicării. De atunci și până acum, degradarea a cuprins un număr și mai mare de indivizi, din toate sferele de preocupări și nu numai cu privier la limbaj, ci și la comportament. Scriitorul Emil Cioran exprimase la un moment dat: Toate animalele au o ținută decentă, cu excepția maimuțelor; simți că omul e pe-aproape.
E semnalată decăderea limbii din funcțiile care au consacrat-o milenii la rând, drept mijloc esențial în comunicarea dintre oameni. Retrăim lumea lui Caragiale, o lume în fața căreia nu te mai poți doar amuza, ci o lume pe care o poți deplânge. Dramaturgul român Ion Luca Caragiale (1852-1912) este astăzi mai actual ca oricând și, cred că va fi pe mai departe actual, atâta vreme cât vor mai fi unii care îi copiază rolurile, pentru a-și justifica propriile mizerii. Actualitatea lui Caragiale o reflectă lumea în care trăim, tipologiile umane, relațiile împânzite, faptele murdare: doctorate, premii, distincții, averi, multe făcute fără merite, fără muncă; ironiile și vorbele abjecte, mahalagismul pătruns în cele mai adânci cute ale ființei, exprimarea vulgară, balcanică, tonul ridicat și accelerat cu care unii oameni mahalagii revarsă frumoasele cuvinte ale limbii române cu motivația apartenenței noastre latine, sunt manifestări de tip caragialesc, deci de prost gust, existente în plan politic ori social.
Limbajul de mahala îl auzim în unele interviuri (bă, măi), sau îl citim în unele articole publicate. S-a adăugat răutatea oamenilor, bestialitatea acțiunilor care au izbucnit ca o lavă din sufletele lor, și care prevestesc adevărate cutremure. S-a ajuns până acolo unde un reporter, și un intelectual de seamă și-au permis, în numele libertății de vorbire, să-și verse toată pledoaria în apărare, debordând cuvinte răutăciase, insultătoare, amenințătoare. Unii își permit a ponegri conducătorii statului, chiar dacă ei constituie un exemplu pentru cetățenii țării lor, prin calmul și raționametul dobândit la naștere, dar și prin profesia avută, cea de educator; cel care a încercat de fiecare dată să echilibreze situațiile, și a dorit educarea, în vederea ridicării nivelului cultural și civilizator al societății românești. Libertatea de expresie ar trebui făcută cu decență. Istoria a înregistrat destui conducători stimați și aleși pentru calitățile lor morale. Să insulți conducătorul, să-l caricaturizezi, să dorești o anchetă pentru a-i da în vileag averea, ca și cum acesta nu ar avea dreptul să fie bogat, toate acestea se includ în lipsa de decență a oamenilor, în răutatea exacerbată, în dezechilibrul lor mintal. Un proverb din Biblie spune: Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde numai se vorbește, este lipsă. Iar eu îmi permit a zice că un om vrednic are șansa îmbogățirii, pe care nu o poate avea omul leneș. Președintele țării noastre a evitat de multe ori să dialogheze cu anumiți oameni pentru a nu le da posibilitatea de a se exprima necuviincios, și de a fi prins în mijlocul unei discuții indecente. A dat nenumărate exemple de decență, ceea ce nu a influențat pozitiv oamenii lipsiți de educație. Da, ne lipsește educația! Au ieșit în față oamenii mediocri, oamenii lipsiți de calități morale și profesionale, folosind tupeul și dorința de a -i coborî pe cei merituoși, a le lua locul și a le ucide demnitatea. Scriitorul Ion Slavici, în amintirile lui, spunea despre Eminescu: Se răzvrătea când vedea goana după averi, cum cei mai obraznici dădeau la o parte pe cei vrednici (
) iar virtutea era luată drept nebunie. Din aceste motive a fost elaborat proiectul național România educată menit să reașeze societatea pe valori, pentru a dezvolta o cultură a succesului bazat pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. Proiect care ar trebui susținut de toți oamenii acestei țări, dar pe care unii l-au privit cu suspiciune. De ce oare?
Oamenii care își permit libertatea să reverse veninul din suflete, folosesc cuvinte agressive în locul celor pașnice. Și totul devine contagios, se îmbogățește vocabularul cu cuvinte care nu fac cinste ființei. Democrație, libertate nu înseamnă să faci ce vrei și să vorbești cum vrei. Omul modern trebuie să fie cu o treaptă, dacă nu cu mai multe, deasupra celui care a fost, căci nu în zadar omenitrea trudește pentru progres, civilizație. Respectul trebuie învățat, respect pentru cel de lângă tine, respect pentru conducători, respect pentru străinii care sunt în lume (cu excepția celor care conform unei noi ideologii își manifestă bestialitatea), fiindcă există totdeauna reversibilitate. Poporul român este cunoscut în istorie ca un popor care are respectul în sânge. Am avut voievozi, am avut regi, dar nimeni nu îndrăznea, din bun simț, să le spună pe nume, să-i blameze fără motive serioase. În zilele noastre respectul a cam dispărut în multe țări. Apoi, vorbirea stradală nu poate fi aceeași cu cea scrisă și nici cu cea folosită în adunări, interviuri. O cenzură proprie este necesară, din respect pentru semeni sau pentru cei superiori nouă. Ierarhia trebuie și ea respectată, pentru a evita decadența morală și spirituală. Există relații în care suntem implicați de-a lungul vieții și în care avem întotdeauna nevoie de respect. Poporul român nu merită anatema pe care i-o pun diferiți indivizi ajunși în funcții importante prin relațiile pe care și le-au făcut pentru a ieși în față fără merite.
Avem libertatea de a gândi și simți în conformitate cu propria noastră construcție și funcționalitate interioară, avem libertatea de opinie, putem exprima public ceea ce simțim și gândim, dar în limitele decenței, a propriei cenzuri, a bunului nostru simț. Pentru un echilibru social să ne dorim o libertate civilizată, nu haotică prin care pot intra viciile. Și spun vicii, fiindcă limbajul și comportamentul indecent, cu timpul devine un viciu. Antidotul acestei maladii răspândite în toată lumea, este educația și cultura.
Vavila Popovici Raleigh, Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 11/1/2022 |
Contact: |
|
|
