In loc de epilog ; Alexandr Isaievici Soljenițîn - Arhipelagul Gulag
În lupta cu minciuna, fără excepție,
arta a învins întotdeauna!
(Alexandr Soljenițîn, la decernarea Premiului Nobel, în 1970)
Alexandr Isaievici Soljenițîn s-a născut la 11 Decembrie 1918, în Kislovodsk, Terek Oblast Nordul Caucazului, tărâm binecuvântat de cer și de legănarea celor două Ape mari, care-l îmbrățișează la sânul lor, Marea Albastră și Marea Caspică, într-o familie pravoslavnică, rămasă orfană de tată, primind prin botez numele marelui Împărat get Alexandru cel Mare și pe cel al marelui Profet tot get, Isaia, prevestitorul Nașterii Fiului lui Dumnezeu Emanuel (cu El este Dumnezeu!), respectiv Iisus Hristos - Mântuitorul lumii, din prințesa geto-dacă Fecioara MARIA.
Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, FECIOARA va lua în pântece și va naște fiu și se vor chema numele lui EMANUEL. (Isaia, 7, 14)
Mama lui Alexandr Isaievici, Taisia (nume provenind din termenul pelasgo-get Thais thea = privire, cea care atrage privirea prin frumusețe, avea ocrotitoare pe cele două sfinte mucenițe, Taisia din Egipt (+340) și Taisia din Alexandria (+400).
Mama Taisia, când Alexandr avea 6 ani s-a mutat cu el la Rostov pe Don, pământ din care au odrăslit mulți Aleși ai lui Dumnezeu, între care Dimitrie al Rostovului, cel căruia Maica Domnului Maria Vlaherna Carpatina i-a revelat Patimile Fiului ei, în integralitatea săvârșirii ajunsă la apogeu a urii fariseo-iudaice.
De mic, Alexandr are tendințe înspre preocupările scrisului literar. După studii strălucite gimnaziale și liceale s-a înscris în anul 1936, la Universitatea de Stat din Rostov, studiind matematica, iar prin corespondență a abordat și cursurile Institutului de Filosofie, Literatură și Istorie din Moscova, care-i vor folosi genial în arta scrisului.
S-a căsătorit cu Natalia Alexeevna Reșetovskaia, pe când era student, în 7 Aprilie 1940. În 1941 este încorporat în armată, apoi înregimentat pe front, unde ajunge la gradul de căpitan, comandând o baterie de artilerie în cadrul Armatei Roșii. S-a remarcat în mod deosebit, pentru care a primit o serie de distincții, precum Medalia Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941-1945; Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a; Ordinul Steaua Roșie; iar pentru contribuția literară a primit Medalia Lomonosov; Ordinul național Steaua României; Ordinul Sfântul Andrei; Premiul de Stat al Federației Ruse și Premiul Nobel.
La 9 Februarie 1945, căpitanul Soljenițîn se afla în Prusia Orientală, când a fost arestat, grație corespondenței sale cu un coleg de front în care își manifesta unele nemulțumiri vis-a-vis de sistemul represiv, sovieto-stalinist. Anchetat la fioroasa Lubianka și la Butîrki a primit 8 ani, lagăr de muncă, dar a rămas într-o închisoare specială de lângă Moscova, destinată cercetării în care savanții-politici lucrau pentru Uniune. În anul 1950, a ajuns în lagărul din Karaganda. Natalia Reșetovskaia, soția lui a fost nevoită să divorțeze în 1952, s-au recăsătorit în 1957, divorțând iar în 1972.
Chinuit de o tumoare malignă și torturat de regimul bolșevic de exterminare, s-a retras în sine, către Dumnezeul Salvator, care i-a hărăzit Darul scrisului, prin mijloacele neconvenționale pe care i le-a furnizat mintea sa excepțională. În anul 1957, Alexandr Soljenițîn a fost reabilitat, primit de Hrușciov și felicitat pentru nuvela O zi din viața lui Ivan Denisovici, publicată în vara lui 1962.
Nuvela explică psihologia lui Ivan Denisovici, respectiv a lui Alexandr Soljenițîn, asumată calvarului deținuților politici, deopotrivă cea a intelectualilor și a muncitorilor care au ajuns în lagărele de concentrare ca, cei mai decăzuți dintre sclavii sclavilor.
Înainte de a primi lumina verde a editurii de la poetul, redactorul șef A.T. Tvardovski (1910-1971), al revistei Novîi mir Lumea nouă, redactorul l-a atenționat destul de înfoiat, că totuși, el are ultimul cuvânt, atătându-i creionul roșu, care poate elimina oricând câte ceva din nuvelă...
Replica lui Soljenițîn care țîșnea din seva unui excesiv sentiment al demnității a fost tăioasă ca o spadă de Toledo: - Integritatea nuvelei este mai importantă decât publicarea ei. (Alexandr Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici, trad. Sergiu Adam/ Tiberiu Ionescu, Ed. Quintus, București-1991, p. 6)
Ivan Denisovici și-a derulat ZIUA gulagului cu toate cele întâmplate de la sculare, percheziție, încolonare, marș, sloată, ger, zăpadă, ploaie, soare, înjurături, loviri, muncă extenuată, taigaua, turba, zămârca, foamea, păduchi, întoarcerea la barăci, apel, stingere, interogatoriu, în lagărul regimului de exterminare sovietic, aidoma celor 3.653 de zile ale lui Alexandr Soljenițîn, fără a socoti zilele anilor bisecți.
Noile autorități sovietice nu bănuiau ce TITAN se ascunde în acest autor, atunci destul de modest, dar în care se întrezărea forța unui autentic artist, care peste câțiva ani va depăși hotarele Artei, declanșând prin trilogia Dramei - Arhipelagul Gulag, un VULCAN înfricoșetor ce va zgâlțâi din temelii întreaga omenire.
O primă concluzie de atunci a autorului: Dacă prima picătură mică-mică de adevăr a exploadat ca o bombă psihologică, ce va fi în țara noastră când Adevărul se va prăvăli în cascade? Și se va prăvăli, în mod inevitabil. (Arhipelagul...,vol. II, p. 250)
Percheziția din anul 1965, i-a confiscat manuscrisul Primul cerc. Tot atunci apare și marele detractor, scriitorul filosovietic Mihail Șolohov, cel care v-a primi premiul Nobel, evocând scenele dramatice ale războiului civil în romanul Pe Donul liniștit, obedient al autorităților roșii, cerându-le să-i interzică lui Soljenițîn să mai scrie. (!)
Cinci ani mai târziu, în anul 1970, va primi și el premiul Nobel pentru Literatură cu romanul Pavilionul canceroșilor. (incomparabil ca erudiție cu Arhipelagul Gulag n.a.)
În anul 1973 s-a căsătorit cu matematiciana Natalia Dmitrievna Svetlova, cu care va avea 3 băieți: Yermolai, Ignat și Stepan.
În vara lui 1973, GB-ul i-a confiscat o variantă secundară a trilogiei sale, obligându-l să forțeze apariția Arhipelagului Gulag la Paris. (YMCA-Press, Paris, dec. 1973).
În Februarie 1974, i s-a confiscat cetățenia sovietică, fiind expulzat din țară, emigrând mai întâi în Elveția, apoi stabilindu-se în Vermont- Cavendish SUA.
Anul 1990 este de bun augur pentru Alexandr Soljenițîn. I s-a publicat capodopera în URSS, iar președintele Mihail Gorbaciov i-a redat la 16 August, cetățenia rusă.
În anul 1994, alături de soția sa, deveniți cetățeni americani, s-au întors în Rusia, unde s-au retras într-o casă la țară, în localitatea Troițe-Likovo, în vestul Moscovei, reîntregându-se astfel, vieții, culturii, tradiției lor străbune. Laureatul Premiului Nobel, a militat pentru restaurarea monarhiei țariste. La 3 August 2008, viața sa pământeană s-a stins, aprinzându-se în cea din ceruri, hărăzită de Dumnezeu.
Arhipelagul Gulag capodopera național-universală rămâne pentru posteritate una dintre cele mai vehemente Cronici a Crimelor comuniste înfăptuite de cei mai mari și mai sângeroși Dictatori PROLETARI ai Uniunii Sovietice.
Milioane de ruși intelectuali și din cei aparținători Elitei spirituale au colonizat Arhipelagul Gulag, în postura de deținuți politici transformați în sclavi, mutilați fizic, psihic, moral, religios ori exerminați. Pentru întâia oară în istorie, un număr atât de mare de oameni instruiți, maturi, cu o bogată cultură, s-au trezit peste noapte și pentru totdeauna în pielea de sclavi, de captivi, de tăietori de pădure și mineri.
(Alexandr Soljenițîn, Arhipelagul Gulag, vol. II, trad. Ion Covaci, Ed. Univers, București - 2008, p. 378)
Previziunea unui dizident rus despre sistemul roșu stalinist s-a adeverit întocmai. După ce Europa de Vest va fi fost ocupată de Armata Roșie, în primul rînd vor trebui lichidați toți cei care ne-au oferit în mod benevol ajutorul: comuniștii, stîngiștii, pacifiștii, neutrii, intelectualii, scriitorii, profesorii, tinerii, bătrânii... De ce? Deoarece ei și-ar veni în cele din urmă în fire și se vor întoarce împotriva noastră. Și în general, fie să ne apere Domnul de prieteni: dușmanii ni-i eliminăm singuri. (Alexandr Zinoviev, Homo Sovieticus, trad. Andi Ștefănescu, Ed. Dacia Cluj, 1991, p. 13)
Escaladarea crimei de stat organizate a fost lentă și atent chibzuită, temeinic pregătită ideologic, germinată teoretic doctrinar, pentru încolțire, răsărire, creștere, dezvoltare, răspândire, distrugere totală, prin câteva etape clar definite:
Marxismul fondat de Marx/ Moses Modechai și Engels, prin ateismul - ura lor față de Biserică, Familie, Monarhie, Educație, Tradiție, fundamentând lupta de clasă, care a condus inevitabil la revoluția proletară, având drept scop lichidarea adversarilor, instituind mai întâi societatea socialistă, apoi pe cea comunistă.
Leninismul a fost propăvăduit de Vladimir Ilici Lenin supranumit <> (FAZ Nr.207/06.09.91, Truppen in Sri Lanka toten 226 Menschen) ori <>,(Opus 1991, Dosarele totalitarismului (pag. 6).Fără pașaport în URSS), care a declanșat <>, a brevetat sintagma de <>, culminând în maniera ideologiei ateo-proletare cu lichidarea poporului pentru a nu mai avea dușman. A urmat definirea și punerea în aplicare a imperativului distrugerii <>, pentru a-și crea bazele teoretice ale primului sistem totalitar din istorie.
Lenin: Vor fi împușcați toți cei ce nu ni se vor supune, chiar și șovăielnici ; Nu trebuie să stopăm pedeapsa cu moartea, ci dimpotrivă să o extindem ; Fiți fără milă! ; Nici un minut de amânare, împușcați fără încetare și transportați cadavrele.
(Florin Mătrescu, Holocaustul Roșu Addenda, Ed. Irecson, București-2008, p.49)
Stalinismul generat de Iosif Vissarionovici/ Djugașvili Stalin întruchiparea cruzimii bestiale prin instituțiile terorii, teroarea roșie, lagărele de concentrare, colectivizarea forțată, foamea provocată, distrugerea Bisericii, Familiei, Culturii, Școlii, Armatei, deportările, Gulagul, Holocaustul roșu.
Stalin: O puternică și eficientă dictatură a proletariatului, asta este ceea ce ne trebuie acum, astfel ca ultimile resturi ale claselor muribunde să fie nimicite. (idem.)
Troțkismul lansat de Leon Troțki copărinte al Gulagului, pentru a distruge toate Elitele spirituale a născocit conceptul de revoluție permanentă.
Fanatismul măsura Rosei Luxemburg o fanatică a conceptului <>, ce trebuie să declanșeze valul continuu al crimelor.
- liderii comuniști care și-au adjudecat marxismul și marxism-leninismul, folosind idei originale, autohtone, pentru a nu fi mai prejos de Maeștrii răului.
- grupări neomarxist-leniniste care au pus pe scena secolelor XX-XXI, terorismul.
Așadar, Holocaustul roșu s-a fundamentat pe doctrinari, s-a ordonat prin experimentatori, s-a aplicat prin executanți și s-a finisat prin colaboratori.
Troica apocaliptică - Lenin - Troțki - Dzerjinsky a elaborat proiectul protocol de nimicire a LIBERTĂȚII, Darul divin plămădit de Dumnezeu în Om, prin următoarele trăsături distrugătoare:
Teama permanentă, generalizată, priponirea (legarea de loc), disimularea, suspiciunea, ignoranța generală, ciripitoria, trădarea ca formă de existență, descompunerea, ingratitudinea, minciuna ca formă de existență, psihologia de sclav. (Arhipelagul Gulag, vol. II, p. 492-510)
Cutremurătoarea DRAMĂ ARHIPELAGUL GULAG a provocat un adevărat CATACLISM, o MUTAȚIE de esență în modul de a percepe real COMUNISMUL oferit, impus lumii de teoreticienii, experimentatorii, executanții și colaboratorii distrugerii Armoniei divine din viața socială, morală, spirituală, religioasă a omenirii.
Procedeele barbare care au pornit regimurile de exterminare bolșevist, fascist, hitlerist, horthyst, titoist, maoist, kimirsenist..., peste zecile de țări și popoare pașnice, n-a fost produsul unor minți paranoice , ci al sistemelor ideologice-doctrinare care le-au produs, sisteme care la rândul lor s-au întrupat din Oculta apocaliptică.
Pelasgo-geto-dacii grăiau Tradiției sacre că, Libertatea, Adevărul, Credința, Dragostea, Frumosul, Creația, Jertfa, Pacea, respectiv Cerul și Pământul trebuie să le zidim întotdeauna în Casă Acasă, adică, piatră cu piatră!
Sovieticii au inventat axioma lor oculto-proletară: Vom lupta pentru pace pînă nu va mai rămîne piatră pe piatră! (Proverb sovietic, consemnat de Alex. Zinoviev)
Această literatură de Rezistență, oferită lumii de scriitorul-mărturisitor, prigonit și persecutat politic Alexandr Soljenițîn, se asumă conceptului de Rezistență prin Religie, de Rezistența prin Credința Ortodoxă, care a străbătut de la un capăt la altul Gulagul românesc, la fel de represiv, poate chiar mai represiv decât Arhipelagul Gulag, prin toate formele de oprimare dorite de iudele Iluminate străine, care au impus prin slugarnicii proletari autohtoni, violenta reeducare, după metodele pedagogilor atei din seminția de ei, aleasă, Anton Semionovici Makarenko (1888-1939) și Naftali Aronovici Frenkel: vină închipuită, fabricată, urmărirea, distrugerea întregii familii prin întemnițare sau alungarea din școală, biserică, armată, serviciu, casă, proprietate, urmată de un șir de anchete, temniță, penitenciar, lagăr, deportare, tortură, foamete, frig, boală, cruzime, umilință, exploatare dincolo de epuizare, suspiciune, delațiune, vânzare pe 30 de arginți, supraveghere continuă, crimele zilnice, omorurile de noapte, gropile comune, teama generalizată, naționalizată, dar dincolo de toate aceste fapte abominabile, au triumfat Eroismul, Martiriul, Mărturisirea, Mucenicia, Sfințenia prin, Adevăr, Bine, Credință, Dragoste, Jertfă, Suferință, Cruce, Demnitate, Onoare, Omenie, Creație, Înviere și Dăinuire.
Renumitul scriitor-mărturisitor și-a dorit ca Arhipelagul să fie reflectat în filme și în monumente, pentru care presonal a întrezărit o iscusită schiță de arhitect.
Undeva pe Kolîma, pe un loc înalt un Stalin de dimensiuni gigantice, așa cum ar fi visat el să se vadă, cu mustățile de mai mulți metri, cu rânjetul unui comandant de lagăr, cu o mână trăgând hățurile, cu alta fluturând biciul ca să lovească atelajul alcătuit din sute de oameni, înhămați câte cinci și opintindu-se din greu. Această statuie ar arăta foarte bine la marginea peninsulei Ciukotka, lângă strâmtoarea Bering. (Arhipelagul...vol. I, p. 447)
Eșuând intenția din tinerețe de a se face actor, Alexandr Soljenițîn a devenit un artist emerit al scrisului. El a conferit CUVÂNTULUI scris, sublimul SUFERINȚEI sale, prin autoritatea unei elevații spirituale, căpătând valoarea unei legi universale.
Câteva Îndemnuri moral-spirituale transmise posterității de către autor
Pe lumea asta pământească, nici o pedeapsă nu te ajunge fără s-o meriți.
Sigur, în aparență, ea poate veni nu pentru o faptă de care suntem cu adevărat vinovați. Dar dacă îți cerni viața și reflectezi cu seriozitate, sfârșești întotdeauna prin a discerne crima pentru care ești lovit de soartă.
Să nu alergați după ce este iluzoriu, după avere, după titluri: acestea se obțin cu zeci de ani de nervi și se confiscă într-o noapte!
Să trăiți având superioritatea egală asupra vieții: să nu vă speriați de nenorocire și să nu tânjiți după fericire, căci: amarul nu ține un veac, și dulcele nu-l bei până la fund!
Dacă merg amândouă picioarele, dacă amândouă brațele se îndoaie, amândoi ochii văd și aud amândouă urechile pe cine vreți să mai invidiați? De ce? Căci a invidia pe altul înseamnă să-ți faci mult rău ție.
Frecați-vă ochii, spălați-vă inima și mai presus de orice să-i prețuiți pe cei care vă iubesc!
VITA SINE LITTERIS MORS EST Viața fără învățătură este moarte!
----------------------------------------------
Gheorghe Constantin NISTOROIU
|
Gheorghe Constantin Nistoroiu 10/30/2022 |
Contact: |
|
|
