Fragment din cartea "Umor universitar… si nu numai !"
ALIFIE CONTRA FUMATULUI
Zi de toamnă, ploioasă. Vremea obligă pe toată lumea să intre în casă, că afară nu e de stat sau de plimbat. Si iată cum se poate rezolva vesnica problemă a conducerii Fabricii de la marginea orasului: să se mai potolească odată oamenii, să stea în birouri si să lucreze. Că asa, toată ziua aleile sunt pline de oameni: fiecare cu câte o hârtie în mână merge undeva. Si asta toată ziua, cu exceptia pauzei de masă.
Într-un birou de la această fabrică, lucrau 12 angajati. Ca de obicei, dintre acestia 5 erau fumători iar restul - ne. Si de aici, vesnicul scandal. Fumătorii fumau în birou toată ziulica, iar cei ce nu puteau suporta, o luau creanga prin fabrică, care avea o întindere mare, cu multe sectii, cu verdeată în jur, ceva copaci, deci făcea să te duci cu o Notă internă colo, cu o Fisă singulară dincolo, cu o Listă de materiale etc. Dar ce te faci acum când vremea te tine în casă. Si ăia de la Meteorologie nu vor deloc să schimbe vremea...
Asadar, acum, vrând-nevrând, au rămas toti în birou, cu fumul de rigoare. Începe iar scandalul. De data aceasta - mai serios ca de obicei. Degeaba. La orice protest gen: - dar nu întelegi, domnule, că mie îmi face rău, că organismul meu nu suportă ?, venea laconic răspunsul:
- Mie îmi face bine. Organismul meu are nevoie de asa ceva !
Si discutiile nu se potoleau, dar nu se ajungea la vreo întelegere.
Dar, de data asta, unul mai în vârstă a avut o idee. A convocat afară pe toti nefumătorii si s-au înteles.
A doua zi, nimeni nu pleca din birou. În aer plutea un mister. Si iată că deodată, cel mai în vârstă îsi dă haina jos, îsi suflecă mânecile, scoate o cutie, ia pe deget o alifie si, tacticos, îsi unge coatele. Deodată, fumătorii tresar (nefumătorii lucrau de zor...):
- Dar ce miroase asa groaznic ?
- A, da, probabil de la alifia asta a mea.
- Opreste odată omule, nu vezi că ne sufoci ?
- As. Mie îmi face bine. Organismul meu are nevoie de asa ceva. Cred că si altora le face bine. Nu-i asa ?
- Ba da. Chiar voiam să te întreb de unde ai luat alifia asta. Că o să iau si eu.
- Si mie îmi place.
E clar ce a urmat. Atmosfera era insuportabilă, mai bine zis irespirabilă. Fumătorii n-au mai rezistat si au iesit repede afară. Nefumătorii au rămas, străduindu-se să reziste. Au mai încercat fumătorii să reintre, dar venind de la aer curat, acum nici gând să îndure.
Si astfel au reînceput negocierile. De pe alte pozitii. Si au ajuns la o conventie: în acel birou nu se fumează si nu se foloseste acea alifie !
După succesul repurtat, nefumătorii se adună după program la o berărie. Se comentează, se amuză.
- Dar ia spune domnule, de unde stiai de alifia asta ?
- Ehe. De mult. Când eram la Scoala elementară - ciclul II, adică clasele V-VII, cum nu erau clasele astea la mine în sat, m-am dus într-un târg apropiat, unde stăteam la Intenat. Si acolo, unul, de-i ziceam Teion, de la Popescu T. Ion ( fiind câtiva cu acelasi nume dar cu initiale diferite), avea o alifie de asta cu care se ungea în fiecare seară. I-o dăduse bunică-sa, ca să-l apere... de frig. De fapt era o alifie pentru reumatism. Până la urmă am scăpat de bucluc, numai printr-un furt colectiv. I-am furat-o într-o noapte. Si până să se ducă acasă, să mai ia alta, a trecut timpul, asa că a văzut că nu-i e necesară, renuntând la ea.
- Dar asta de unde ai luat-o ?
- Bună întrebare. M-am dus la o farmacie să cer, dar mi-au dat altceva, care nu avea miros. Am văzut eu că farmacista s-a uitat cam chiorâs la mine când am refuzat-o, dar mi-am văzut de drum. M-am dus la o altă farmacie, unde stiam eu un farmacist mai în vârstă. I-am spus tărăsenia si mi-a zis că mă ajută cu plăcere că nici el nu-i poate suferi pe fumători. Chiar m-a felicitat pentru idee. Zicea că ar trebui popularizată, nu de alta dar i-ar creste si lui vânzarea... Si-a si imaginat reclama: "alifie contra fumatului" ! Si cum nu se mai fabrica asa ceva, a căutat reteta si a preparat-o, dar, la indicatia mea a pus doză dublă din substanta aia cu mirosul...
După ce mai discută ei, întreabă unul:
- Bine, dar acum ce faci cu alifia ?
- O păstrez, că cu ăstia nu se stie niciodată. Cum scoate unul o tigară, gata alifia.
- Dar dacă ti-o fură ca lui Teion ?
- Chiar ! La asta nu m-am gândit.
Si s-au gândit împreună: să facă rost de reteta de la farmacie, că poate farmacistul iese la pensie si să închidă cutia într-o casetă (o comandă ei la Sculărie, cu alt nume), iar caseta s-o tină în fisetul cu documentele secrete...
Mde, ca orice brevet...
Iulian Popescu
|
autor Iulian Popescu 10/27/2022 |
Contact: |
|
|
