E toamnă în cartierul meu
E toamnă în cartierul meu,
Iar hainele de gală,
Pe care bunul Dumnezeu
Le tese cu migală,
Îmbracă fin ai nostri pomi
Din cap până-n picioare,
Dând eleganta unor domni
Iesiti întru plimbare.
Cu un sacou portocaliu
Si pantalonii ocru,
Sau în costumul purpuriu,
Pe nas cu un monoclu,
Cu vesta galben mai deschis
Peste cămasa verde
Si-un nasture discret închis,
Care abia se vede,
S-au revărsat pe bulevard
Si pe alei, în parcuri,
Hipnotizati de vântul cald,
Sosit de prin înalturi.
Cât despre noi, ce pot să spun?
Ne-am prins în jocul toamnei
Si rătăcim, vrăjiti de-acum,
De farmecele doamnei...
Mihai Manolescu,
Sper să le placă colegilor din redacţia Observatorul şi cititorilor publicaţiei.
|
