Câteva pamflete din volumul recent apărut "Dincolo de perdea"
Omenirea încotro?
Iată o întrebare ce se pune tot mai acut în lumea modernă, contemporană nouă. Desi omul cu mintea sa a adus progresul stiintific cu binefacerile sale, ba chiar a ajuns în spatiu străpungând nemărginirea, se pare însă că si-a neglijat propria ogradă. „Scutură, mă, treanta din gunoiu’ tău!”, îmi răsună în urechi îndemnul tatălui meu de pe când eram încă un copil, dar abia acum, la maturitate, îmi dau seama cât de întelept este acest precept moral nescris, transmis din generatie în generatie
Dar se pare că noi ne-am pierdut pe drum, ne-am rupt de „vesnicia” ce „s-a născut la sat”, cum ne avertiza marele poet si filozof Lucian Blaga, si durăm lumi trecătoare în ambalaje poleite ce ne fură ochii, mintindu-ne frumos, furându-ne propria căciulă, cum se spune. Pentru că trăim o viată searbădă în orase degradate moral, fizic, ele însele ajunse mijloace de degradare umană. Mirajul orasului cu confortul său, cu luminile sale, asa cum l-am perceput în copilărie prin peregrinările mele la unchi si mătusi în capitală, s-a destrămat precum un castel de nisip, odată ce am fost înghifit de furnicarul său.
Simplul fapt că omul trece pe lângă om fără a-si da „bună ziua” mă înspăimântă. Alienarea pândeste hulpavă, înzorzonată în haine sclipitoare, iar omul se înstrăinează de bunăvoie si nesilit de nimeni de om, ba chiar e mândru că de-acum e orăsean cu buletin. Dar, oare, cât durează această betie? Că nu poate dura la infinit. Realitatea este că foarte putini sunt aceia care se întreabă sau îsi înteleg drama pe care o trăiesc, în fond. Pentru că, de fapt, ei nu sunt decât niste dezrădăcinati, care cu mare greutate se pot adapta luminilor orasului care îi orbesc. Dar mai ales îi apasă sentimentul că se află închisi ca într-o cuscă.
Cei cu posibilităti peste medie evadează în weekend, dar majoritatea rămâne mai departe închisă în colivie măcinată de rutină, de plictiseală, de frustrare. Si nu e de mirare că ospiciile gem, iar cazurile de suicid au luat o amploare fără precedent. Lipsa locurilor de muncă, criza ce se adânceste tot mai mult afectează psihicul labil al individului, căci nu este nimic mai periculos decât lipsa de ocupatie.
Acesta pare a fi pretul scump plătit de om pentru nesocotinta sa. Confortul fizic atrage după sine disconfort psihic, pentru că energia necheltuită se răzbună. Abia acum înteleg sensul îndemnului tatălui meu, ba chiar mi se pare un precept moral sănătos de care ar trebui să tinem seamă chiar de la primii pasi în viată.
Dar se pare că fiecare generatie învată numai din propriile greseli. Până ce nu se loveste cu capul de pragul de sus, omul nu îl vede pe cel de jos.
Trist, foarte trist, dar totusi adevărat.
Frica si foamea
Vă spun ceva aceste cuvinte? Vă înspăimântă gândul că într-o bună zi, Doamne fereste, n-o să mai aveti ce pune pe masă? Că nu veti avea bani să cumpărati pâinea cea de toate zilele sau cu banii în mână n-o să mai aveti de unde o procura?
Odată cu declansarea pandemiei COVID-19, am asistat ca si dumneavoastră, desigur, la reactia firească a omului în astfel de conditii: APROVIZIONAREA CU BUNURI DE STRICTĂ NECESITATE: făină de grâu, mălai, ulei, zahăr, conserve etc.
Vă spun sincer că la un moment dat chiar m-a indignat faptul că unii chiar exagerau cumpărând atât de multe. Dar privind din perspectiva de acum, văzând proportiile pe care le-a luat PANDEMIA, înclin să le dau dreptate.
Anuntată cu timiditate de către autoritătile noastre, care au luat măsurile „gradual” (a se citi „electoral!), pandemia COVID-19, declansată mai târziu aici, desigur, tinde să ajungă din urmă prăpădul făcut deja în state U.E. ca: Italia, Spania, Franta.
Dar tin să subliniez că în timp ce statele noastre surori se confruntau cu pandemia si luau măsuri drastice pentru a-i opri extinderea, noi aveam alte treburi. Ne jucam de-a politichia. Vorbeam despre alegeri anticipate. Eram al dracului de ocupati!
Rusine! De trei ori rusine!
Ba am văzut chiar aseară la televizor declaratia unui fost premier care sfătuia actualul guvern, lipsit de experientă, să cheme la consultări opozitia si să facă front comun pentru iesirea din criza ce se profileză la orizont.
O propunere bună, desigur, dar în alocutiunea sa nu a pierdut prilejul de a lovi în actuala conducere, tinând mortis să-i enumere greselile, bălbâielile, gafele, într-un cuvânt, incapacitatea de a face fată momentului critic prin care trece tara.
Asadar, si într-o asemenea situatie-limită, vitală pentru însăsi existenta omenirii, politrucilor nostri le stă mintea tot la bătălii politice.
Covid-19 si viitorul
„Dacă un nebun aruncă o piatră în apă, zece oameni destepti nu sunt în stare să o scoată”, sună un proverb românesc. Idem cu a noastră Chină. A aruncat ea în haos întreaga planetă? A aruncat. Iar acum pretinde că este inocenta întruchipată si că oamenii de stiintă trebuie să descopere originea virusului ucigas COVID-19 care seceră zilnic mii de vieti. Oare, chiar ne consideră pe toti niste fraieri ce pot fi mintiti în fată?
Adică, pleacă virusul din Wuhan, chiar de la tine din tară, unde ai faimosul laborator, pasibil vinovat de crimă, iar tu pretinzi că esti fată mare? Las-o jos, că măcăne, da?! Cât am fi noi de comunisti, că să-ti spun drept, doar ne jucăm de-a liberalii, nu te putem credita cu asemenea enormitate. Cum să credem că un virus ce distruge la ora actuală omenirea poate pleca de la un liliac, un sobolan sau ce veti mai fi având în piata aia, devenită între timp celebră? Până acum unde-a stat, surată? Si mai ales cum de s-a-ntins cu asa repeziciune? Nu! Oricât mi-ai fi de dragă, China mea cea comunistă, nu pot da crezare unei asemenea stupidităti.
Până acum ce-ati mâncat? Nu tot serpi, sobolani, lilieci, viermi? Cum de nu v-ati îmbolnăvit? Vi s-a năzărit brusc, taman acum, în anul Sobolanului, după cum zic astrologii, să declansati PANDEMIA ce a cuprins întreg globul?
Orisicât m-as strădui, vă spun drept, nu pot digera informatia cum că, vezi Doamne, a fost o întâmplare, si nicidecum ceva programat, gândit de o minte bolnavă, desigur. Si nu mă joc cu cuvintele, nu. Chiar are o logică afirmatia mea. Poporul chinez era sclavul marilor corporatii si concerne internationale. Ce ti-ai zis tu, măreată Chină? Ia’ să le dau eu lovitura de gratie si să îmi însusesc aceste concerne! Că nu ai prevăzut proportiile catastrofei, e clar, dar cu ce ne încălzeste asta, în conditiile în care mii de oameni mor zilnic, iar totul a plecat din faimosul laborator sau cine stie de unde, dar cu sigurantă de pe teritoriul tău si nu stim dacă se va afla vreodată adevărul?
Întrebarea este una retorică, desigur, si astfel va rămâne, probabil, în veci, precum au rămas si întrebările în legătură cu alte molime ce au făcut prăpad în istorie.
Le-ai dat de lucru oamenilor de stiintă si chiar dacă se va afla într-un final adevărul, mai are importantă? Ti-ai atins, tu, China, scopul? Ti l-ai atins. Asta este tot ce contează acum.
Care va fi viitorul planetei după acest veritabil cataclism? Dacă vom mai trăi, vom vedea. Oricum, un lucru este cert. Din orice perspectivă l-am privi, nu va fi un viitor tocmai confortabil pentru fostele mari puteri.
Covid-ul si politichia
În plină pandemie de CORONA autoritătile noastre nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să se joace cu nervii nostri si asa întinsi la maxim. Se prea poate ca din punctul de vedere al Măriilor Lor să nu fim destul de stresati că suntem condamnati să stăm în casă sau să ne infectăm, Doamne fereste, altfel nu le înteleg atitudinea.
Adică, o întreagă planetă luptă cu pandemia, iar pe noi ne preocupă lupta dintre ministere. Ministrul muncii sustine că se vor majora pensiile cu 40%, iar ministrul de finante, care în mod sigur stie ce spune, afirmă cu jumătate de gură că vom vedea după... „rectificarea bugetară”. Ministrul muncii spune că banii pentru mărire au fost cuprinsi în buget, ministrul de finante nu o contrazice, dar îi atrage atentia că în conjunctura dată trebuie să fim atenti spre a nu intra în colaps.
Dintre cei doi, sigur unul minte, dar întrebarea este: Cine spune adevărul?
Dacă în legătură cu pensiile o mai scaldă, în ceea ce priveste alocatia pentru copii, ministrul de finante a fost transant. Nu s-au alocat bani pentru dublarea acestora. Punct. Deci, copiii au fost stersi de pe listă.
Dar pentru pensii s-au alocat bani, că de mai bine de jumătate de an latră, când opozitia, când puterea, ba că sunt, ba că nu sunt? Ce să înteleagă tugulanul din această hâră continuă?
Unii vor spune că sunt cârcotas, că omul e întelept si că va întelege, având în vedere perioada grea prin care trece tara, planeta întreagă. Dar mai usor cu-ntelepciunea, da?! Aici e vorba de păpică. Si dacă vrei să afli cum e omul, arde-l la lingurică! Atunci îsi dezvăluie adevărata fată, hâdă, e drept, dar ăstia suntem. Masca e pentru zile cu soare, să fim întelesi.
Si apoi, dacă stăm si ne gândim bine, are dreptate. Adică, pentru pensii speciale si tot felul de sinecuri ale beizadelelor sunt bani, iar pentru amărâtul care îsi duce viata de azi pe mâine nu. Ce facem aici? Jucăm alba-neagra, uite-o, nu e?
Încetati jocul ăsta periculos, că s-ar putea să vă ardeti degetelele! Traversati o perioadă grea. Înteleg. Urmează alegerile si nu se stie, dar nu ne mai plimbati cu zăhărelul! Mai devreme sau mai târziu, adevărul va iesi la iveală.
S-ar putea să fiti taxati pentru măsurile luate, dar mai bine spuneti transant cum stau lucrurile decât să vă hârâiti continuu. Lupta voastră surdă nu duce la nimic bun, iar în periaoda asta chiar este nepotrivită.
Întelegem că la mijloc este miza electorală, dar măcar fiti demni si recunoasteti o dată pentru totdeauna care este situatia reală. Nu mai trageti unul hăis, iar altul cea, că s-ar putea foarte bine să ajungem în sant, în noroiul Veorikăi si nu stiu dacă dintr-o asemenea postură veti mai putea clama că ati scos tara din noroaie, asa cum o făcea senin, nu cu mult timp în urmă, sinistrul personaj.
Elena Agiu Neacsu
|
de Elena Agiu Neacsu 10/19/2022 |
Contact: |
|
|
