Universitatea MC Gill - Montreal, Drumul spre lumină
După un curs gimnazial, presărat cu succese, a terminat clasa a opta cu media cea mai mare din promoție si cele mai bune rezultate la matematica si științe, ambele răsplătite cu statuete si diplomele aferente premiantului.
In aceste condiții i-a fost foarte ușor sa acceadă la un liceu cu profil special. Internetul însă cu inepuizabilele lui ii acaparează ușor pe tineri plasându-i-i spre o panta unde preocuparea de activitățile de studiu, specifice scolii, vor fi din ce in ce mai puține, împiedecând evoluția lui viitoare in domeniul pe care si-l propune.
Aici a început tema poeziei ziua elevului de liceu, care împreună cu sfaturi blânde de bunic, școala a început sa meargă bine, paralel cu preocupările tehnologiei. Timpul trecu repede iar anii de liceu s-au scurs cu bune si rele precum trec toate in lumea aceasta si iată-ne in fata festivității de final când, in fata unei săli pline de colegi, părinți si invitați, tânărul nostru, spre surpriza tuturor, chiar a lui si a noastră, este citat in fata, ca elevul cu media scolara cea mai mare din ultimii doi ani si beneficiar al diplomei speciale cu medalie si bonusul financiar al guvernatorului Canadei, care il da doar anumitor absolventi cu rezultate exceptionale. De aici intrebarea fireasca: - Cine a invins sfaturile bunicului, cu poezia lui? Capacitatile nepotului ?Sau si tehnologia care pe langa lucruri si deprinderi rele are si lucruri bune, exersarea memoriei, intarirea capacitatilor intelectuale, odihna spirituala, precum si multe alte , pe care noi cei in virsta le intelegem mai greu. Sfaturile mele mai greu se pot reda, dar mai ales intelege de tinerii din zilele de azi, care au ( Mai copile, cand eram eu copil, cu alte conceptii am crescut si sa sti ca mancam si bataie daca nu-mi faceam lectiile si trebuia sa tai si o gramada de lemne, ca pe vremea noastra erau doar sobe si ierni grele nu ca acum)
Cred ca este benefic, pentru intelegerea justa a sfaturilor din poezie, analizate in mod personal, sa o redau mai jos
ZIUA ELEVULUI DE LICEU
În fiecare zi, e ziua ta copile, oricât de puțini îți vor fi anii
Ziua ta nu e numai în iunie, când în floare sunt cireșii și castanii!
Gândește mereu că te-ai născut, din dragostea părinților
În libertatea cunoașterii, din depărtate vremi, până azi ale comorilor,
Acestui pământ dăruit, cu atâta dragoste, de Dumnezeu oamenilor.
Cinstea și hărnicia, să-ți fie o temelie solidă a vieții tale,
Oriunde te va duce, în drumul lui, destinul pe a lui cale.
Dar...dacă ai venit pe lume să îmbogățești pământul,
Pentru ce prea des te prinde depresia și urâtul?
Pentru ce destrami în scame, puținele fire ale vieții?
Vrei să întuneci lumina sfântă a zorilor dimineții?
Luptându-te cu filme și jocuri, din telefoane și tablete,
Nu vei urma drumul bun, căci ele vor doar mintea să-ți îmbete,
Arătându-ți cât e de frumos, dar prea departe și nefolositor, infinitul
Ele te îndeamnă să prețuiești doar tăcerea, singurătatea și nimicul.
ASCULTĂ!...școala să-ți fie prioritate și hrană sufletească,
Ca toți din jurul tău, cu drag și interes să te privească!
Iar când vei ajunge matur, la douăzeci de ani,
Să fi mândru căci prin munca ta vei avea pâine și bani.
Cei ce nu-și urmează, spre studiu, timpul cu folos,
Vor ajunge să înțeleagă, căci tot ce-ar face, de acum e de prisos.
Vor realiza cu cât sârg trebuia să muncească în anii de liceu.
Ar vrea să o ia de la început, dar e prea târziu și mult prea greu.
Cel care a pus la scara vieții sale o temelie serioasă,
Se va bucura de multe împliniri și respectul colegilor de clasă.
Cel care a căutat doar scuze să mai fure timp, ca să mai poată,
Să ia din bogăția internetului, unde filme și jocuri nicicând nu se gată,
Neglijându-și rostul pentru care părinții l-au trimis, cu drag la școală
Repede și sigur timpul trece, tu rămânând mereu cu mintea goală.
Cândva vei cere ajutor spășit: - Tată și mamă, vreau să vă ascult!
Dar ei vor fi obosiți de mersul vieții, regretând al tău trecut,
Privindu-te ca pe un fiu rătăcitor, ce-ai fost al lor, dar prea demult.
Tu cu un greu oftat vei încerca să aduni acum, ce odată ai pierdut.
Va trebui să tragi din greu, la munci ce nu te onorează,
Dar n-ai ce face, aceasta-i soarta celor ce prea mult se distrează.
Trist, tăcut, rămas deoparte, vei strânge regrete, nu puține,
Ferindu-te din fața acelor colegi, care prin muncă au ajuns bine.
O lecție de învățătură, primește-o de fiecare ziua ta,
Calea vieții nu-i ușoară, dar urcă, spre mulțumirea și mândria ta.
În fiecare zi de școală, pune serios, vieții tale la temelie,
Încă o treaptă care te va urca, spre împliniri și bucurie.
Câtă influentă a avut poezia sau sfaturile, sau acesta-i mersul vremii, dar iată-l in fata alegerii unui lung sau mai scurt, ușor sau mai greu drum, in mersul oricărui tânăr ce-si dorește sa ajungă pe o treapta cu părinții sau mai sus, daca se poate.
Alegerea a fost grea, Canada dispune de un număr însemnat de universități de prestigiu, pe care nu ști dintre ele pe care sa le alegi. Analiza a fost nu lunga dar aprofundata, cu studiul programelor, cu vizite de cunoaștere si multe altele pe care, din ce le analiza mai mult de aceea devenea mai greu de luat o hotărâre.
A primit invitații de înscriere din Toronto, Waterloo, Montreal, dar gândul si ființa ia rămas la orașul de munte, la clădirile medievale ale universității, la dotările de care dispune, atât pentru studiu cat si pentru viața de student.
Nu trecu mult si in 20 August (programul bobocilor pentru timpul de acomodare si cunoaștere a colegilor) cu bagaje si o noua speranță de bine, a plecat spre Montreal, drumul departe de casa, dar sigur o noua lumina.
In acest oraș european am fost si eu cu ani in urma, facandu-mi o impresie deosebita, mai ales ca in parcul olimpic românca Nadia Comăneci a reușit sa încurce computerele, oficialii neputând afișa nota 10, data pentru prima data in lume unei gimnaste.
Nimic mai simplu, al doilea weekend, după plecarea lui, pe mașină si drumul lung prin minunata provincie Ontario si Quebec ne-a dus acolo unde, visul încerca sa se suprapuna cu realitatea.
Trecu pe landa noi imagini ale unei toamne bogate, cu câmpuri pe care lanurile de porumb nu se mai terminau, cu păduri așezate de-a lungul autostrăzii si localități si ferme ce-si arătau bunăstarea locuitorilor provinciilor. Autostrada își făcea trecerea, din loc in loc, printre dealuri cu stânci dislocate de către mari meșteri pietrari ce au scos la lumina, compunerea lor, scoțând la vedere straturile vulcanice depuse de vremuri îndepărtate.
Apropierea de oraș am făcut-o străbătând insula Ville de Montreal, înconjurată de apele unui lac sau delta râului, ce-si arăta cristalul sub soarele parca prea strălucitor de vara.
Cu mare precauție datorita traficului intens am parcurs bretelele nenumărate ale autostrăzii, uneori chiar suspendate si am intram printre marile blocuri in inima metropolei,.
Departe in zare, panorama muntelui Mont Royal, acoperit de o pădure de un verde abstract își arata măreția si prin Crucea Luminata ce domina înălțimea, amintind orientarea creștină a majorități populației orașului.
Înaintăm in ritm alert spre baza muntelui, unde pe o suprafață foarte mare, clădiri medievale impresionante si vile superbe își aratau turnurile înalte, demostrand ca cel ce a pus baza construcției lor a fost o persoana luminata.
Acolo si acelea sunt clădirile universității Mc Gill ,ce au rezistat peste veac ducând prestigiul instituției pana dincolo de hotarele tarii. Acolo dintr-o vila medievala, cu pași repezi, cobori studentul nostru. Umezirea ochilor lui ne-a arătat ca oricât de bine ii este, nostalgia casei părintești si a familiei, încă își spune cuvântul.
Soarele începea sa se ascundă după verdele muntelui, semn ca vrem nu vrem, timpul își urmează drumul lui fără sfârșit lăsând in urma întunericul sa inunde marea metropola, pentru a ne bucura de milioanele de lumini ce se aprind, una după alta. In parcursul drumului nostru spre hotelul ce nu-si mai gata înălțimea, agățată de norii de plumb, forfota strazilor ne-a adus aminte de europa, unde lumea, pana spre miezul noptii misca mereu.
O plimbare de seara in orașul Montreal este o binefacere pentru orice vizitator care dorește sa-si mângâie privirea, mintea si sufletul, sub cupola multicolora de reclame si luminile serii ce se aprindeau una după alta in imensele blocuri, ce nu-si mai terminau gătatul.
După ce ne-am cazat, o plimbare in iureșul străzii, într-o seara de sâmbătă, am pornit o lupta continua cu vacarmul străzilor, pline de mașini, biciclete si o mare de oameni de toate vârstele, ce-mi arata ca orașul trăiește la intensitate maxima. La sfârșit de săptămână si nu numai... cafenele, baruri restaurante, covrigarii cu cozi de-a lungul străzii pe trotuar, de zeci de metri, toate însoțite de instrumentiști ce-si depanau talentul pe trotuar, cântând cu vocea si diverse instrumente.
Marea surpriza ce ne-a fost oferita in aceasta seara minunata, ne-a fost data de vizita orașului subteran, de care auzisem dar nu-l văzusem. Plimbându-ne prin arterele orașului de sub pământ, oboseala după un drum lung, își spunea cuvântul. Am condus studentul la vila lui si ne-am minunat încă odată de condițiile super ce le poate oferi o vila medievala unde pe un hol lung sunt camere de o persoana sau doua ,care beneficiază de condiții moderne de cazare.
Noaptea a fost destul de scurta, caci a doua zi, duminica, un program destul de încărcat, in care am inclus si vizitarea slujbei de la biserica ortodoxa ,,Buna Vestire" fondata de romanii din Bucovina in anul 1918 unde ne-am putut ruga in grai romanesc pentru noi si succesul celui ce a dorit sa învețe atât de departe de noi. Slujba a fost plăcută, preotul in cuvântarea lui vorbind despre rolul tinerilor in societate si impactul credinței asupra succesului lor in viață. S-a potrivit de minune cu frământările noastre dar scopul principal nu a fost atins decât după vizitarea campusului universitar in totalitate. Sali de studiu multe, biblioteci cu material de studiu la fiecare corp al universității, inclusiv o biblioteca centrala unde, ce sa vezi, bobocul nostru de student, ne arata pe o masa de studiu un ATLAS de mărime, un metru pe vreo-o opt zeci de centimetrii, din 1974, cu Republica Socialista Romania ce conținea peste 500 de pagini, unde trata toata istoria, geografia, economia si alte domenii de interes general.
Ne-am zis caci studentul este pe un drum bun, nu-si neglijează originile, deci vrea sa știe tot, deci are potențial pentru înțelegerea mersului societăților in lumea contemporana.
Deși nu mi-am propus sa fac o expunere a tuturor fenomenelor universității, cu realizări si performante, încercând doar sa-mi explic fenomenul psihologic care la determinat sa-si aleagă aceasta universitate si acest oraș. In primul rând orașul are un aer european, așezat pe coline muntoase, precum multe orașe din Romania iar cetățenii orașului, in general, au obiceiuri europene. Montrealul este cel mai lung oraș din Canada, 23 de km si deține recordul cu cel mai mare oraș subteran din lume 32 km, acoperind 20 de milioane de km pătrați. Din el se poate face legătura cu 10 stații de metrou, 200 de birouri, 2000 de magazine.40 de cinematografe si multe alte care fac din el cel mai minunat oraș.
Prin orașul subteran trec zilnic aproximativ 500.000 de cetățeni. Oare asta sa-i fi transmis internetul de ia determinat alegerea sau universitatea care, sa fiu sincer, însuși mie mi-a lăsat o impresie deosebita doar privind-o in ansamblu ei si examinând câteva interioare cu dotări.
Fondata in anul 1821 prin donația lui James Mc Gill (comerciant de blănuri) a unui teren in valoare de 100.000 lire sterline , pentru dezvoltarea orașului. In 1829 s-a ținut primul curs universitar in casa lui McGill, urmând printr-o acțiune filantropica sa se dezvolte, in decursul timpului, arătând ceea ce este astăzi. De pe băncile universității au ieșit personalități de seama, Astfel: 12 câștigători de premii Nobel,3 astronauți, 3 prim miniștri canadieni, 28 de olimpici,13 judecători ai curții supreme,4 lideri străini, 28 ambasadori străini, 9 câștigători Oscar, având si prima universitate canadiana de medicina cu o gama larga de doctorate.
Toate acestea si multe altele au făcut din prestigioasa universitate cu cele mai atractive cursuri academice, una dintre cele mai bune din lume.
Si acum întreb si mă întreb, daca poate studentul modern sa facă fata studiilor deosebit de complexe in detrimentul tentației internetului, care încă ocupa o parte importanta din timpul lui?
Timpul ne va răspunde ,caci psihologia umana deosebit de complexa, impune un statut de viața echilibrat, acolo unde exista dorință si ambiție personala.
NOTA: Cele expuse in acest material, doresc sa fie luate ca o încercare personala de a înțelege acest fenomen modern care a captivat o lume întreaga, de la copilul care abia a început sa formeze fraze in vorbire si pana la oameni care in ciuda vârstei încearcă sa descifreze tainele internetului cu beneficiile si neajunsurile care rezulta din exploatarea necontrolata a milioanelor de expuneri, chiar daca unele sunt gratuite dar toate ne fura timp nemăsurat si fonduri financiare deosebite si necontrolate. M-as bucura ca cele scrise de mine si analizate, sa fie un mijloc de îndreptare pentru cei care, exploatându-l necontrolat, le aduc un prejudiciu personalității lor si apropiaților, poate chiar societății unde își desfășoară activitatea.
Poate ce am scris in material este o aberație si atunci cer scuze pentru întreaga expunere. Cer îngăduința totuși domnul Popescu, in limita timpului disponibil, ca cineva sa analizeze tema expusa care este deosebit de actuala si interesanta. In speranta ca cele expuse vor aduce un minim beneficiu multora, copii sau parinti.
VA MULTUMESC ANTICIPAT!
Achim Bucutea Toronto
Pentru ca a venit toamna cu bucuriile si nelipsitele speranțe de bine încerc sa bine dispun cititorii cu doua poezii despre toamna
PLOAIE DE TOAMNĂ
Din apus de după un deal
Vin nori grei, val după val.
Ieri tot de acolo au venit
Și o ploaie grea m-a chinuit.
Pășesc cu pași rari prin grădină
Simt, toate-n jurul meu suspină
Pruni și meri și nucul care,
Mi s-a pus așa, în cărare
Mă așez sub el la adăpost
Așa că nu am nici un rost.
Privesc pierdut, departe-n zare
La norii suri ce trec călare.
Randunele în cercuri zboară
Strivind cerul ud de seara
Ochii-mi grei îmi lăcrimează
Amorțit gându-mi visează.
Un zgomot parcă se aude
De crengi rupte, frunze ude.
Sau din cerul înalt coboară,
Spre cuiburi păsările iară.
Nu...e un vânt pierdut, pustiu
Sau vreun vecinel chefliu
Ce nu și-a găsit liniștea încă,
Strivind liniștea adâncă.
Într-un târziu peste grădină,
Stelele și-au scurs lumină
Dar luna cât o-am căutat,
Pe întinsul cer nu am aflat.
Și cum stăteam sub nuc afară
Mi-am pătat visul cu ceară
Și ochii mi s-au împăienjenit
De nu mai știu cum am adormit.
M-am trezit atât de greu
Și răpus sufletul meu,
De-am rămas așa sub nuc
Și nu știam încotro s-o apuc.
Sorbeam un aer de pământ,
Amestecat cu ploi și vânt
Și nu știam de unde-mi vin,
Tristeți în sufletu-mi blajin.
Câinele a sărit pe poartă,
C-un lătrat de oală spartă.
Tresar și mă întreb în mine,
-Vreun străin la mine vine?
-Nu...cred că nimeni n-a venit.
Poate stelele cerul l-au părăsit
Sau luna în alte lumi a fugit,
Căci totul pare un sfârșit.
Picături de ploaie, grele
Cad pe visurile mele
Se lovesc și se destramă
Dând nopții cuvenită vamă.
Cine știe, poate mâine seară
Voi dansa cu luna clară,
Până în infinitul sălbatic
Pe căi de stele cu jăratic.
CAD FRUNZE
Cad frunze, cad frunzele toamnei mereu,
Ruginite și ude pe sufletul meu.
Trec vânturi, trec vânturi tăioase și reci,
Astupându-mi auzul și orbitele seci.
Este o noapte adâncă, străină și grea
În care se îneacă stelele și dragostea mea.
Nu mai sunt flori și copii prin grădini
În jurul meu mișună lilieci și străini.
Cad frunzele toamnei în valuri mereu,
Ruginite pe sufletul meu, negru și greu.
Iar visele mele încălzite la soare
Și-au frânt zborul lor, pe a toamnei cărare.
Cu parfumul strâns de pe, ale tale petale
Mi-am îmbălsămat amintirile toate cu jale.
-Trandafir galben, dus de vântul vieții în lume,
La primăvară nu vei înflorii cu alt nume?
S-a stins o iubire, ca o lumină de stea,
Ce mi-a ars clipele plăcerii, din inima mea.
Acum toate-s doar vise pierdute și totul mă doare,
Cad frunzele și petalele timpului pe a toamnei cărare.
A.Bucutea / Toronto
|
Achim Bucutea 10/1/2022 |
Contact: |
|
|
