Cinstirea memoriei înaintașilor: Un mare arhitect oltean - Iancu Atanasescu
Între personalitățile oltene ale secolului trecut se înscrie, la loc de mare cinste, arhitectul Iancu Atanasescu, după ale cărui planuri au fost construite sau restaurate numerose edificii publice și particulare, în toate județele Olteniei, unele dintre acestea recunoscute ca valoroase monumente istorice.
Iancu Atanasescu s-a născut la 26 ianuarie 1894, în comuna Călărași, din sudul Doljului, dar și-a făcut studiile la București, de unde, după absolvirea Liceului Mihai Viteazul, a fost încorporat, în anul 1915, participând la luptele din Primul Război Mondial din Dobrogea de sud.
Prima instituție de învățământ superior pe care o urmează este Institutul Electrotehnic din București, în perioada 1918-1921. Se simte însă atras de arhitectură și frecventează, mai întâi, Școala de Operatori Topometri din cadrul Ministerului Domeniilor, în anii 1920-1922, după care se înscrie la Școala Superioară de Arhitectură, al cărei absolvent este în anul 1926.
După terminarea ultimei facultăți s-a întors în zona natală, la Craiova. A condus, vreme de 16 ani, de la 1 ianuarie 1927 până la 1 ianuarie 1944, Serviciul Tehnic din cadrul Comisiei Monumentelor Istorice a Regionalei Oltenia. În perioada 1948-1957 a condus Serviciul Tehnic al Mitropoliei Olteniei, însă cu o întrerupere de doi ani, pentru că a fost arestat și trimis la canalul Dunăre - Marea Neagră. Acolo a lucrat în serviciile de proiectare din coloniile Poarta Albă și Midia. A fost eliberat în 1953 și s-a întors la serviciul de la Mitropolia Olteniei. Din anul 1957 a fost încadrat arhitect proiectant la Institutul de Proiectare Regională Craiova și a lucrat până la vârsta de 74 de ani, în 1968. A devenit cel mai cunoscut proiectant restaurator al monumentelor istorice și de artă din ținuturile Olteniei.
În anul 1931 a elaborat o propunere de modificare a legii pentru protecția monumentelor istorice, însoțind-o cu un album de peste 140 fotografii, cu exemple de arhitectură populară.
În perioada 1928-1945, în calitatea de șef al Serviciului Tehnic din cadrul Comisiei Monumentelor Istorice a Regionalei Oltenia, s-a ocupat de o serie de proiecte de restaurare a unor biserici de mănăstiri: Cozia, Cornet, Govora, Dintr-un Lemn, Polovragi, Crasna, Manu, Iezer, Brâncoveni, Gura Motrului, Topolnița, Hurezi, Arnota, Bistrița, Mofleni, Jitianu, Sadova și altele, precum și aproximativ 60 de proiecte de biserici noi. S-a ocupat și de restaurarea Casei Băniei, din Craiova, în anul 1933.
De asemenea, deținând și calitatea de arhitect liber profesionist, a proiectat: extinderea Palatului de Justiție, opera arhitectului Ion N. Socolescu, azi Universitatea din Craiova (1930); proiectarea Policlinicii Dr. Nicolin (1933); extinderea Corpului I de armată din Craiova (1935), precum și proiectarea a peste 200 de locuințe particulare, majoritatea în Craiova, Târgu Jiu și Turnu Severin.
După 1964, în ultimii ani de activitate, s-a ocupat de proiectele de restaurare pentru Conacul Nicolau din Coșoveni-Dolj, Cula Cernăteștilor din Cernătești-Dolj, Cula Cuțui din Broșteni-Mehedinți, Cula Glogoveanu din Glogova-Gorj și Cula Izvoranu-Geblescu din Brabova-Dolj, precum și proiectele pentru restaurarea a unor monumente istorice de arhitectură civilă craiovene: Casa Glogoveanu și Conacul Otetelișanu.
S-a stins din viață la 9 februarie 1980, în Craiova.
Memoria sa este păstrată vie de către Filiala Oltenia a Uniunii Arhitecților din România, prin organizarea periodică a unor manifestări omagiale. S-au remarcat simpozioanele dedicate personalității și activității lui Iancu Atanasescu prilejuite de împlinirea a 120 de ani de la naștere (la 24 ianuarie 2014) și 125 de ani de la naștere (Anul 2019 anul comemorativ Iancu Atanasescu, cu manifestările științifice principale la 26 ianuarie și 11-14 aprilie). Ambele evenimente s-au bucurat de evocări și comunicări științifice ale unor reputați istorici, arhitecți și oameni de cultură din zonă.
A lăsat câteva cărți, cele mai importante fiind: Lista monumentelor istorice din Craiova (aproximativ 130), 1931; Culele din Oltenia (în colaborare cu Valeriu Grama), Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1974; Culele din Oltenia și evoluția lor până astăzi (cu contribuții și actualizări de arhitect Pavel Popescu), Craiova, Editura Aius, 2014.
A publicat mai multe articole și studii de specialitate în revistele vremii: Mitropolia Olteniei (1954, 1957), Ramuri (1937, 1938, 1939), Ion Maiorescu (1931, 1932). Printre acestea se află studiile științifice despre: Biserica Sfântul Dumitru din Craiova (în revista Ion Maiorescu, în 1932); Mănăstirea Bucovăț (în revista Ion Maiorescu, în 1932); Mănăstirea Polovragi (aceeași revistă, în 1932); Mănăstirea Brâncoveni (revista Mitropolia Olteniei, în 1954).
Activitatea sa este evidențiată în lucrări precum Dicționar universal al arhitecților, Arhitecții români și detenția politică, Dicționar al arhitecturii românești moderne (sec. XIX, XX, XXI). Literele A-C - ediție on-line), precum și în Revista Muzeelor și Monumentelor, Ziarul Lumina, pe site-ul Uniunii Arhitecților din România și în alte medii on-line.
Activitatea sa a rămas un model în rândul arhitecților, atât prin creația în domeniu, cât și prin implicarea civică de refacere a unor monumente istorice, astfel încât cinstirea memoriei sale este, cel puțin pentru olteni, o datorie.
Rodica Pospai Păvălan
|
Rodica Pospai Păvălan 10/1/2022 |
Contact: |
|
|
