Merele si Vinul
Ca pestele căzut captiv în plasă
Se zbate omul pentru adevăr;
Evreul Marx i-a spus "luptă de clasă",
Eu spun că-i lupta dintre vin și măr.
Sunt faptele istorice notorii,
Că măru-i doar pricină de necaz,
Ṣi fără de licoarea din podgorii
Ar fi trăirea noastră fără haz.
MERELE , VINUL
Aievea parcă văd prima pereche,
Din fruct oprit neștiutori mușcând
Ṣi Dumnezeu trăgându-i de ureche,
Pe păcătoși din Raiu-I alungând.
Divina hotărâre ne șochează...
Cum, Domnul poate fi inconsecvent?
Cu-n măr, Satana, dracu', jubilează,
Iar pe Adam îl face penitent!
París, troianul, cum să nu greșească
Când precedentul biblic exista?
Pe Afrodita, ca s-o mulțumească,
Un măr-întreg i-a dat spre a gusta,
Pe două-amar făcându-le să plângă,
În loc, frumos, să-împartă măru-n trei,
În brațe bărbătește să le strângă,
Iubindu-le cu patos și temei.
Deși i-au dat piticii sfaturi bune,
Stiți Albă-ca-zăpada ce-a pățit?
Ispitei neputând a se opune,
Pe gât s-a fript cu mărul otrăvit.
Cu merele de aur din grădină,
O noapte Prâslea s-a tot chinuit.
De mere arătoase-i lumea plină,
Dar într-acelea vierme n-a răzbit.
Plictisitor și fad ne-ar fi destinul
Ṣi trecerea prin viată fără rost,
De n-ar fi apărut pe lume vinul,
Căci nunta fără cântec ar fi fost.
În curcubeu lumina este frântă
Căldura lui ne-alintă și pe noi.
Cum soarele în focuri se frământă,
Le fel și mustul fierbe în butoi.
Din vin băut-au Bacchus, Demostene
Ṣi Hómer, dar și Sapho și Alceu,
Ṣi muza tragediei, Melpomene,
Ṣi vrăjitorul muzicii, Orfeu.
De n-ar fi fost hulitele bacante,
Cu jocul lor nebun, amețitor,
Azi grația n-ar fi dansat pe poante,
Ca rândunica-n poala unui nor.
O amforă cu vinul cel mai bun
Ar alina, ca ideal balsam,
Tristețea lui Ovidiu în surghiun
Ṣi pesimismul lui Omar Kayyam.
Un Marțial, maestru-n epigramă
Ṣi neastâmpăratul Păstorel,
La muncă, ni-i închipuim în cramă
Cu muzele gustând un păhărel.
Tulburătoare gânduri, Eminescu
În poezie nu le-ar fi-îmbracat,
Nici Blaga, nici Arghezi, nici Stănescu,
De pana-n suc de mere-ar fi-înmuiat.
Nu a vestit o odă bucuriei,
Van Beethoven, în Grinzig când crea,
Nici Haydn n-a dat aripi simfoniei
Numai cu apă rece din cișmea.
Trudind smerit, în pivniță și-n vie,
Cu laicii au fost la unison
Călugării; șampania, se știe,
A inventat-o-n Franța Perignon.
La Cina cea de Taină rupând pâine,
Frățește turnând vinul în pahar,
"Mâncați și beți și una fiți cu Mine!"
A spus Iisus, nainte de Calvar!
De la botez, pe treptele-închinării,
Ni-i călăuză spiritul creștin,
Spre cea din urmă Taină-a înălțării,
Împărtășiți cu pâine și cu vin.
Ca buni creștini vom îndura destinul,
Cu ajutorul Domnului cel Sfânt.
Ne este greu, dar barem dulce-i vinul,
Ṣi n-o să curgă veșnic pe pământ!
Nicușor Gliga
|
Nicușor Gliga 9/27/2022 |
Contact: |
|
|
