Toamne
Înecate de ploi
Și bătute de vânt,
Toamnele trec,
Pierzânduse-n timp,
Sau poate se-adună
În tainic loc,
În a vieții icoană,
Pe un tărâm sfânt.
Ca niște comori
În suflete-odihnesc,
Ori la margine de zări
Chemări risipesc,
Au ruginit în trecere
Și-au obosit de drum,
Le cerne timpul,
Au amorțit, sunt de plumb.
Clipa
Bob de nisip,
Timp în clepsidră
Ce-alunecă nevăzut
În infinit,
Diafană-adiere
Într-o secundă,
Plutind în neant,
Ori în al vieții labirint,
Gând izvorât
În cotloanele minții,
Purtător de viață
În zbor rătăcit,
Curcubeu de culori,
Atingeri divine,
Fluturi ce mângâie
Suflete comori,
Strop de infinit,
Sau eternitate,
Misterioasa Clipă
Înseamnă totul, sau nimic.
Munte de dor
Plutim pe aripi de timp
Îmbrățișând nevinovate iluzii,
Venim din regretatul trecut
Măcinat de confuzii,
Legăm tainice speranțe,
Ne-agățăm de efemere clipe,
Construim un puzzle
Din trăiri răscolite,
Amintiri roase de timp
Încearcă să vadă lumina,
Resemnate, visează,
Își caută izbăvirea.
Ne-apasă pe umeri trecutul,
Simțim povara amintirilor,
Au reînviat vechi dorințe
Le dau speranțele ocol,
Liane de timp se-mpletesc,
Ne-ntind brațele lor,
Emoțiile prind viață, plutesc,
Trecutul este un munte de dor.
|
