Gânduri mărturiste - Mircea, arată că lucrezi
”Mircea, arată că lucrezi” a fost îndemnul lui Ion Caramitru către Mircea Dinescu în focul Revoluției din Decembrie 1989, și reprezintă într-un fel esența Societății Socialiste Multilateral Dezvoltate, o făcătură de ochii lumii. Noi ne făceam că lucrăm, ei se făceau că ne plăteau, un fel de stahanovism de paradă, cum erau și uimitoarele recolte la hectar, creșterea continuă a nivelului de trai și celelalte „virtuți” ale „epocii de aur”.
Lumea se complăcea în minciună, de la omagiile nesfârșite adresate conducătorului iubit, la promovările pe criterii politice și de obediență, la activitățile făcute doar pentru a raporta succese mărețe, la planurile cincinale realizate înainte de termen, doar pe hârtie. Una gândeam și alta spuneam, ajunsesem să ne mințim pe noi înșine cum că am trăi „pe un picior de plai și o gură de rai”, ținta mereu neatinsă a subconștientului românesc.
Totul era fals, omul obișnuit vedea și simțea asta în fiecare zi, la coada la lapte în frig la cinci dimineața, când își primea uleiul și zahărul pe cartelă, lipsind de la serviciu pentru a-și schimba butelia și privind la cele două ore de propagandă zilnică, care erau încununarea jurnalismului comunist, numit de unii, după revoluție, realism socialist.
Am făcut această aducere aminte pentru că unele obiceiuri ale „epocii de aur” încep a fi vizibile din nou. Aș menționa doar orientarea angajaților către așa zisa „muncă de acasă”, plata diferențiată între angajații de la stat și cei din economia privată, și acordarea preferențială de drepturi către categorii sociale așa zis defavorizate sau protejate, dar în realitate abonate la pomeni de electorat dependent.
Astfel a fost generată inflația galopantă la nivel mondial și s-au creat condițiile necesare apariției conflictelor militare în diferite locuri în lume. Domnește din nou minciuna și propaganda, o întâlnești zilnic plătind facturile la apă, căldură, energie electrică și chiar la cumpărarea produselor de bază, îmbrăcăminte și alimente.
Pe de altă parte cercetând mass-media înregimentată politic nu vezi decât succesele guvernanților și nimic din problemele, nemulțumirile și protestele cetățenilor. Acestea sunt considerate a fi marginale, păreri ale unora care nu înțeleg noul realism post-pandemic și care mai bine ar fi izolați de societate prin lagăre sau spitale pentru bolnavi mintali.
Din nou poți fi văzut ca lunatec dacă nu urmezi majoritatea care aplaudă introducerea marijuanei pe post de calmant natural, a tratamentelor medicale obligatorii și a restricțiilor sociale aberante, fără a protesta în vreun fel. Protestul în sine este văzut ca o formă de extremism de cei care își doresc doar liniștea, nesimțirea și nepăsarea.
Asemănările cu epoca de tristă amintire sunt prea elocvente pentru a nu fi vizibile, sigur că acestea pot fi ignorate dacă te uiți forțat în altă direcție. Soluția este întotdeauna schimbarea, o noua „perestroika”, că tot s-a mutat la ceruri inițiatorul acesteia, omul căruia îi datorăm până și libertatea de a scrie, dacă vă mai amintiți vremurile când a poseda o mașină de scris era o crimă chiar dacă nu o foloseai.
Schimbarea va veni negreșit, atunci când oamenii nu mai văd un viitor, când visurile lor nu mai sunt în concordanță cu direcția societății. Aceasta poate fi una individuală, când îți iei lumea în cap cum am făcut noi, emigranții, sau una socială când societatea realizează că „a arăta că lucrezi” nu este o soluție pe termen lung, cum nu sunt nici banii dați cu nemiluita și nici divizarea societății pe criterii imaginare. „Divide et impera” este tot dictonul la modă și semnul că societatea este aproape de momentul schimbării radicale.
Noile clase sociale nu mai sunt bazate pe proprietatea sau accesul la mijloacele de producție, așa zisa luptă de clasă pierzându-și semnificația. Divizarea societății se face pe baza accesului la bunurile comunitare, de unde și ideea de „credit social”, o noua formulare progresistă a principiului marxist „de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi”. Ne place sau nu, direcția actuală este tot către totalitarism, iar rezultatul noului experiment va fi asemănător cu cel al încercărilor anterioare.
„Totalitarismul nu este o coincidență și nu apare în vid. El ia naștere dintr-o psihoză colectivă care a urmat un scenariu previzibil de-a lungul istoriei, formarea sa câștigând putere cu fiecare generație – de la iacobini la naziști și staliniști – pe măsură ce tehnologia avansează. Guvernele, mass-media și alte forțe tehnologice folosesc frica, singurătatea și izolarea pentru a demoraliza populațiile și a exercita controlul, convingând grupuri mari de oameni să acționeze împotriva propriilor interese, întotdeauna cu rezultate distructive.”, ne mărturisește Mattias Desmet în „The Psychology of Totalitarianism” - Chelsea Green Publishing -16 iunie, 2022.
Atât timp cât l-am înlăturat pe Dumnezeu din viața noastră, am deschis calea către un totalitarism tehnocratic bazat pe credința în superioritatea raționalității umane și în „știința” manipulată de interesele noilor cârmaci. Ne mai putem însă întoarce cu fața către Tatăl Ceresc și rosti: „Doamne mântuiește pe cei bine credincioși cu Dumnezeiască puterea Ta și nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine”.
Ioan Cojocariu
Septembrie 2022, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 9/9/2022 |
Contact: |
|
|
