Mihail Gorbaciov ( 2 martie 1931 - 30 august 2022 )
a fost conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991.
Încercările sale de reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
Copii: Irina Mihailovna Virganskaya În tendințe
Data morții: 30 august 2022, Tsentral'naya Klinicheskaya Bol'nitsa S Poliklinikoy, Moscova, Rusia
Educație:
Stavropol'skiy Gosudarstvennyy Agrarnyy Universitet (1967), Universitatea de Stat din Moscova (1955)
Istoricii vor continua să dezbată măsura în care revoluția lui Gorbaciov, care a dus la eliberarea Europei Centrale și de Est de aproape o jumătate de secol de dominație comunistă și la dezintegrarea Uniunii Sovietice însăși, a fost intenționată.
Mihail Gorbaciov a precizat că nu a vrut niciodată să dărâme țara, repetând aproape ca o mantră că „uniunea ar fi putut fi păstrată”.
Dar, în ciuda unor ocazionale răsturnări de situație, în cele din urmă a trecut de partea forțelor schimbării, la a căror declanșare a contribuit. Iar în retrospectivă, Gorbaciov a insistat că acele schimbări epocale au fost rezultatul unei decizii conștiente și foarte personale.
„Alți oameni ar fi putut (să vină la guvernare) și poate că nu ar fi făcut nimic pentru a pune țara pe calea unei dezvoltări umane, libere și democratice”, a declarat el într-un interviu acordat RFE/RL în 2003.
Sănătos la acea vreme, Gorbaciov a adăugat: „Aș fi putut rămâne secretar general până în ziua de azi, dacă aș fi avut înclinația” - o referire la titlul liderului Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care era și liderul țării.
În lunile care au urmat, mai multe republici și-au declarat independența față de Moscova. Pe 8 decembrie, Elțîn, împreună cu liderii din Belarus și Ucraina, a semnat acorduri care proclamau sfârșitul Uniunii Sovietice și anunțau crearea unei noi entități numite Comunitatea Statelor Independente (CSI).
Gorbaciov a mai rămas la Kremlin câteva săptămâni, dar puterea îi scăpase din mână. La 25 decembrie, el a demisionat, renunțând la funcția de lider al unei țări care încetase efectiv să mai existe.
„Iau această decizie ca o chestiune de principiu. Am militat pentru independența popoarelor și pentru suveranitatea republicilor”, a declarat el în timp ce își anunța demisia în direct la televiziune. „Dar, în același timp, am militat pentru păstrarea unui singur stat pe teritoriul întregii țări. Dar evenimentele au luat o altă direcție”, a completat el.
|
Nick Popa 9/3/2022 |
Contact: |
|
|
