Despre relatiile dintre oameni
Este un adevăr prea simplu că lumea în care trăim , calitatea vieții, este determinată în primul rând de relația dintre persoane, de relația dintre oameni. Pe cât de simplu este acest adevăr pe atâta de complicată a devenit explicarea acestei relații.
Numeoroase școli de gândire, moraliști de tot felul și toată orientarea,propovadutiori de duzină și cu credentiale dintre cele mai dubioase au amstecat noțiuni și subiecte și au făcut ca acest domeniu de maximă importantă să devină confuz și obscur.
În esență relația dintre persoane trebuie să fie simplă și întemeiată pe acțiuni inspirate de o porunca fără lipsa de comentariu,pe iubire. Dar porunca iubirii înseamnă nu o opțiune teoretică dar una de acțiune, de viață. Între oameni trebuie să fie bunăvoire, îngăduință,întrajutorare, doar în acest chip “principiile” devin fapta și existența devine viață. Dar în plus mai există un aspect și el ține de natura omaneasca.
Fiecare dintre noi(sau oricum cei mai mulți dintre noi) suntem stapaniti de mândrie și ne închipuim a fi “centrul” pământului.(Această este o rătăcire care pleacă de la adevărul că fiecare persoană este “cea mai iubita” de Dumnezeu;adică pe toți și fiecare Dumnezeu ne iubește egal în planul Sau, care este desăvârșit). Dar , rătăciți, cădem în mândrie și atunci începem să “jucăm” roluri și să ne lăsăm pradă imaginației și iluziilor care sunt de la necuratul.
Unii cădem în ispita de-a “stânga” și ne pravalim în păcate și patimi “groase”(narcotice, erotism,lăcomie,etc) dar alții cădem în ispita de-a”dreapta” și prin fățărnicie, ne imaginăm buni. Mimăm milă, dragostea,facem inflație de declarații eroice și fără acoperire și,mai rău, ajungem să ne înduioșăm de propria noastră “generozitate”(care în realitate nu înseamnă nimic decât vorbă goală.)În realitate cultivăm părerea de sine, trândăvia, lingușeală, prefăcătoria, lașitatea,lenea,lăcomia și prostia. Cât de adesea selecționăm relațiile conform cu imaginea de sine pe care o dorim proiectată.Cât de adesea uităm binele primit în trecut și pe cei care ni l-au dăruit îi înlocuim cu cei de la care putem avea folos astăzi.Cât de des “rezistența” de azi înseamnă fripturism cras.Iar mai grav este atunci când cădem în una din cele mai cumplite ispite,când confundăm mândria cu smerenie.
De fapt calea unor relații bune între oameni stă în empatia afectivă. Capacitatea și voința de a trăi stările(sau minimal a le înțelege) sufletești și materiale ale semenului,truda de a ne apropia și include în propriul eu aceste trăiri. Această înseamnă a lua asupra noastră măcar parte din povara semenului și efortul conștient de a deveni “una”,comuniune, cu el. În acest fel,preluând “chipul” semenului ( în care se ascunde icoana lui Hristos Iisus si,sa nu uitam,prin Botez suntem asta deoarece,’cati in Hristos v-at botezat,in Hristos v-ati si imbracat!) vom putea ajunge,în timp și cu trudă, la schimbarea omului “vechi” cu cel “nou”,la “metanoia” ,la "intorcererea comportamentala,la 'pocainta"(caci "pocainta" asta inseamna,intorcere,preschimbare)care este țelul suprem al vieții creștine și minunea minunilor. Astefel vom ajunge ca în adevăr să putem spune si marturisi,”Câți în Hristos v-ați botezat,în Hristos v-ați și îmbrăcat”.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA. Michigan
|
Alexandru Nemoianu 8/29/2022 |
Contact: |
|
|
