Chiar din a sapte zi
După ”Facerea lumii”, chiar din a șaptea zi
și până azi
Dumnezeu a stabilit ca unele bunuri
să poată fi dobândite de unii și prin noroc
sau ”pe ghicite”
și astfel eu m-am gândit că există jocuri
prin care să literaturizez la modul cel mai consistent norocul.
Cât timp mă gândeam eu la așa ceva
era și muza prin preajmă și
precum un pocherist care are toți așii la mână a rostit:
”Cu mine ți-ai găsit să faci cacealma în acest sens?
Bine, fie!
Îți dau șansa să-ți găsești norocul
jucându-te cu mine de-a ”v-ați ascunselea...!
În acest context eu mă voi ascunde prima...!
Găsește-mă!”
Incredibil, mă miram eu...
Dacă poți da față în față cu muza doar când
se arată ea cu intenție,
acum că se va ascunde cine știe unde,
cine o poate găsi astfel, să fie scriitorul tuturor veacurilor?
Deja s-a ascuns...!
Cât aș vrea să pot zbura ca o pasăre
Astfel aș putea-o găsi chiar pe cele mai înalte piscuri...
Doar îmi imaginez unde poate fi ...
Din memoria mea de după gândurile lumii
s-a ivit muza astfel:
”De ce-ți dorești să fii pasăre
când m-ai deslușit chiar în gândurile tale...
Când pasărea își dorește să zboare ca un înger
pentru a mă găsi...
Iar îngerul își dorește să zboare dumnezeiește...
Când Dumnezeu doar împreună cu mine
poate defini la cele mai înalte cote norocul în poezie,
tu pomenești de păsări și îngeri,
când eu îți spun pe față ce și cum...!
Scrie!!!”
LITERATURIZAREA UIMIRII
La început a fost uimirea
cum că
Dumnezeu nu a avut prin ce-și concretiza gândirea.
Dorea ca aceasta să se desfășoare concret
pe, prin sau pe lângă ceva...
Și se gândea doar
că-și mișcă în van mâinile,
aripile,
înotătoarele,
picioarele...
Doar își închipuie
că zboară,
ori că înoată
sau că pășește ...
Concret se întreba că pe ce și unde?
Doar se zbate în van...
Se gândește cui și cum să scrie astfel!
Prin această dorință primordială
pe lângă lucrurile solide,
lichide și gazoase,
s-a născut cea care le-a dat acestora definiția în faptă,
muza...
Astfel s-a literaturizat concret prin ceva uimirea...
O CACEALMA…
Muza mă poartă cică pe cărarea strâmtă a poeziei
(așa spune ea), printre pietre și bolovani,
de parcă e sărită de pe linia literaturii
că astfel îmi dă sarcini de altă natură…
Uitați domnilor, mut bolovani din drumul meu,
Să-mi fac loc…!
Cum să scriu astfel…?
”Ce tot dondăni acolo, a intervenit muza!
Și a continuat:
”Crezi că metaforele se măsoară în opinteli
după cum muți tu bolovanii aceia dintr-un loc în altul?
Cine te pune să-i urnești din loc?
Am spus eu să faci așa ceva?
Ai memorie!
Ești lucid!
Gândul ți-e sau nu la mine?
Mai ales că ai mâinile libere…!
Pe cine interesează că pui scrierea înaintea bolovanilor
sau după ei când este vorba de poezie?
Poezia se alcătuiește în suflet și în gând
nu căutând spații fără legătură cu aceasta?
Dacă dorești ajutoare de alt fel
ce te oprește să chemi pe cineva,
însă
spunând sau făcând altceva fără legătură cu poezia
e doar o cacealma în acest sens…
ÎNCERCAREA CEA MAI GREA-3
Gramatica e plină de nevoi
Gramatica nu-i poveste
Între limba noastră și o limbă străină e război
Ici cuvinte materne nimicite
mai în colo cuvinte străine rănite
Gura mi-a devenit un spital de cuvinte...
Pe lângă miile de elemente gramaticale rănite
și cu un pluton de silabe amputate,
complimentele și verbele rămase
pe lista de rezervă
nu capătă nici un statut…
Vastul meu poem în proză
trimis pe front pentru reîntregirea limbii
a suferit grele pierderi
întorcându-se sub forma unui haiku de nerecunoscut...
Ce putem face legat de
aceste elemente gramaticale afectate?
Memorii, bocete?
Prin aspectele menționate
limba noastră va părea istorie!
Pentru a nu se întâmpla așa ceva
putem încadra elementele gramaticale
afectate de această criză,
în rândul materialelor reciclabile...
BIO METAFORIZARE EXTREMĂ
De foamete mă arde soarele în acest anotimp înșelător
ca unicele plante: urzicile, ce cresc
de dorul minunilor.
În acest context și Dumnezeu poartă o teamă:
să nu-l ia minunile înainte.
Dacă va face minuni cu urzici....
Aceasta ar fi preîntâmpinarea foametei
că fac eu vrăji cu urzici...
Acum să vedeți cum se vor săvârși în același timp
vrăji și minuni.
Aici e finala concursului de mirări.
Dumnezeu cu minunile, eu cu vrăjile,
dăm peste cap binecuvântările,
descântecele, complimentele și canoanele
în meniuri cu urzici amestecând datinile cu fanteziile...
Aceste plante universale se leagănă în vânt
de parcă șuieră a răspuns așa:
”Acum să te vedem...!!!
Tu pe noi sau noi pe tine
te vom bio metaforiza cu porii noștri urticari și iritanți....
Sau prin pact ne vom ”urzicomeni” în comun…!”
Ce pot spune decât că rămân mut pe moment,
ca un cântăreț care nu are altă soluție mai sinistră
pe timp de foamete
decât să cânte în frunză de urzică...
În loc de spadă sau de pușcă într-o anumită luptă
va trebui să folosesc urzici?
La cine să fac un memoriu în acest sens?
Să scriu destinului? Muzei?
Dacă ar ști măcar muza ce scriu!
Pe când rosteam toate acestea,
muza m-a împresurat astfel?
”Ce tot îndrugi acolo?
Ce să-mi scrii mie pe foametea asta?
Dacă Dumnezeu te inspiră direct ce să scrii,
ce aștepți de la mine?
Scrie...!!!
Eu sunt trimisă doar ca arbitru...!!!
EVOLUȚIE
În ceasul al doisprezecelea
răspuns-ai Dumnezeule doar căinței
că prin marea restricție politică
te-am chemat
prin porecle.
Una dintre acestea fiind:
"Piticul meu"
Acum îmi aștept pedeapsa pentru asta!
În viziunea mea, Dumnezeu a cuvântat astfel:
"Pentru ce să te pedepsesc
că m-ai numit așa,
când spiritual vorbind,
chiar m-am simțit o clipă
mai mic față de mirarea ta...!"
ȚEL
Nu știu ce am ajuns
prin faptul
că îl văd pe Dumnezeu
făcându-se că nu mă vede
dar trăiesc speranța
prin faptul că
Tatăl Ceresc
s-a oprit în fața mea
prin mirarea
că am înlăturat gardul
ce ne-a despărțit
și am pus în loc
o virgulă…
Între Dumnezeu și om
se pune
doar virgulă
nu altceva…
|
de Vasile Dan Marchiș 8/22/2022 |
Contact: |
|
|
