Panopticum - Camera de Chihlimbar
Prusia de est este o regiune a Germaniei înzestrată cu o rezervă imensă de chihlimbar, meșteșugarii de acolo explorând dealungul timpului modalități de prelucrare a acestuia. Secolul 18 este perioada în care chihlimbarul a intrat în modă folosirea acestui material crescând brusc. S-au creat din el nenumărate piese de artă, ca rame de oglinzi, piese de mobilă, lustre, tablouri cu flori, cutii ornamentale, vitralii și altele.
În anul 1701, ducele Frederick I de Hohenzolern a primit coroana Prusiei, de la Leopold I. Încoronarea a avut loc în orașul Kaliningrad, astăzi Konigsberg. Aici, ca rege, el a avut ocazia să cunoască activitatea meșterilor locali specializați în prelucrarea chihlimbarului. Ca urmare și-a instruit soldații să adune ambra de pe coasta Mării Baltice, care a fost adusă la Liezenburg, palatul de vară a regelui și a celei de a doua soții a sale, regina Sophie Charlotte. Din acest material, cei mai buni meșteri specialiști ai vremi, conduși de arhitectul Andreas Schlintter, au fost angajați să execute minunate lambriuri de chihlimbar, ornate cu frunze de aur și oglinzi, care la insistențele reginei, a urmat să înfrumusețeze cabinetul palatului. Înainte de terminarea execuției panourilor, în anul 1705, Chartotte moare. În memoria ei, regele Frederick Cel Mare schimbă numele palatului în Charlottenburg. În anul 1707 panourile au fost instalate însă în reședința regelui din Berlin , Palatul Orașului, dar nu pentru timp îndelungat.
După moartea lui Frederick Cel Mare, în anul 1713, ajunge rege fiul său, Frederick William I, care spre deosebire de tatăl său, el a fost un rege auster, căruia îi plăcea simplitatea. De aceea el s-a debarasat de multe lucruri pe care le-a considerat obiecte de infrumusețare inutile și prea scumpe, de caii de rasă și în final și de Camera de Chihlimbar. În 1714, Țarul Rusiei, Petru Cel Mare, cu ocazia unei vizite în Prusia, a admirat camera, iar regele Frederick William o oferă acestuia cadou în schimbul unor condiții favorabile de alianță ruso-prusacă, împotriva Suediei. În 1716, Camera de Chihlimbar a fost încărcată în 18 cutii mari și transportată în Rusia, la Palatul de Iarna din St. Petersburg, unde urma să fie parte dintr-o colecție de artă europeană. Petru cel Mare nu a reușit să vadă în timpul vieții sale camerei instalată. În anul 1755, Impărăteasa Elizabeta, fiica lui Petru Cel Mare a decis ca această imensă bijuterie de chihlimbar să fie mutată la palatul de vară, Tsarscoe Selo, unde de obicei familia regală își petrecea vacanță de vară, 50 kilometri la sud de St. Petersburg. După ce a importat amber suplimentar pentru expansiunea și renovarea Camerei de Chihlimbar, panourile acesteia acopereau o suprafață de 55 metri pătrați conținând 13000 de paunzi de chihlimbar. Ajunsese să fie considerată a opta minune a lumii. După această mutare, nimeni nu a mai văzut camera, aceasta fiind folosită numai ca loc de meditație pentru Impărăteasa Elizabeta.
Urmașa ei, Caterina cea Mare, a folosit camera ca loc de întrunire, iar Țarul Alexandru II o folosea ca spațiu trofeu pentru cunoscătorii de chihlimbar care îl vizitau. Renovată în anii1760, 1810, 1830, 1870 și 1935, camera a rămas intactă, supraviețuind chiar și revoluției bolșevice și perioade comuniste când Țarscoe Selo a fost muzeu, până în anul 1941.
În timpul celui de al doilea război mondial, custozii din Leningrad au încercat să dezambaleze camera de chihlimbar, cu scopul mutării ei într-un loc mai sigur, unde să nu fie în pericol de a fi distrusă. Din păcate, dealungul anilor chihlimbarul a devenit fragil, făcând camera imposibil de mutat. Astfel, ea a rămas pe loc dar a fost ascunsă, fără succes, în spatele unui tapet, în speranța că forțele germane nu o vor observa.
La data de 17 septembrie 1941, Grupul de Nord al Armatei nemțești au ocupat Tsarscoe Selo, l-au jefuit și sub supraveghere a doi specialiști au dezambalat Camera de Chihlimbar în 36 de ore. Pe 14 octombrie 1941, nestimata cameră ajunge la Castelul Konigsberg, în estul Prusiei, pentru a fi instalată și expusă. În 13 noembrie 1941 un ziar local anunță deschiderea în castel a expunerii Camerei de Chihlimbar.
În august 1944 castelul a fost bombardat, și de atunci nu se mai știe nimic exact despre soarta camerei sau locul unde ar putea fi. Dacă a supraviețuit sau nu, este un mister. Unii spun că a fost complect distrusă în bombardament, alții cred că a fost salvată și ascunsă undeva într-o mină de argint, iar alții spun că a fost luată și dusă pe o navă ca să fie transportată la un loc ascuns, dar a venit o furtună mare, vasul s-a scufundat, iar camera s-arputea să existe pe fundul Mării Baltice.
În anul 1979 sa luat decizia ca să se creeze o reconstruire a Camerei de Chihlimbar la fostul Tsarscoe Selo, acum numit Pușkin. După decade de muncă depusă de maieștri ruși și donații făcute de Germania, în anul 2003 acesta a fost terminat. Cu ocazia aniversării a 300 de ani a orașului St. Petersburg camera a fost dedicată Preșesintelui rus, Vladimir Putin și Cancelarului german, Gerhard Schroder. În Kleinmachnow, lângă Berlin este o miniatură a Camerei de Chihlimbar, lucrată absolut după originalul acesteia, și care este properietatea colectorului german de miniaturi, Ulla Klingbell.
Dorina Morariu, Penticton B.C.
|
Dorina Morariu 8/15/2022 |
Contact: |
|
|
