Poem Dedicat Maicii Domnului
Cântecul celui nenăscut
Ia-mă în poala ta, mamă Marie!
E frig dincolo de cuibul ocrotit
de foșnetul aortei tale.
În văile din suflet caut de un timp sălașul blând
unde înaintea mea a mai înmugurit un frate.
Ai și început să-mi țeși giulgiul, o, mamă,
și totuși cât de mult mai am până să mă învelești
în scutecul matern!
Pe creștet roata de var a visurilor
e doar un cerc de fier.
Și încă nici o veste de la tine.
Pletele umede te roagă să le arunci
fărâmituri din căldura degetelor tale.
M-am rătăcit de tot.
Tu, Buno, adună-mă!
Mă veștejesc în palmierii din pustiu,
carnea, cere-o de la carnivorii mărilor;
o vor vărsa pe maluri la un semn al tău.
Haitele sătule îmi priveghează oasele
iar capul stă între fălcile lupului flămând
obosit de atâta alergătură.
În curând va ajunge la vizuină.
Tu poți să-l oprești?
Ia-mă în poala ta, mamă Marie,
și cântă-mi și leagănă-mă sub nucii curții noastre.
Și dă-mi dimineață o cană cu lapte,
seara, puțină speranță cu stele,
și pune-mă să plivesc straturile de roșii
sau să depăn, dacă vrei tu, lâna de aur.
Încerc să ies din vis pentru a veghea cerul;
lasă-mă, Mamă, să stau între florile curții noastre.
(Din volumul Învățarea Lumii )
Mirela Roznoveanu
Aug 15
|
Mirela Roznoveanu 8/15/2022 |
Contact: |
|
|
