În vis
În vis,tu stai mereu cu drag la pieptul meu
În vis,tu mă iubești la fel cum te iubesc și eu
În vis,e atât de multă bucurie
În realitate,nicicând nu vor putea să fie!
În vis,domnesc doar liniștea și armonia
În vis,stăpână peste toate e iubirea
În vis,se află doar tărâmul fericirii
În realitate,sunt doar năluci ale închipuirii!
În vis,lumea-i frumoasă și plină doar de bunătate
În vis,le dăruim fără condiții și le avem pe toate
În vis,pe buze sunt doar șoapte de amor
În realitate,doar răutăți auzi din gura tuturor!
În vis,mai am si mai trăiesc o viață
În vis,numai seninul mi se deschide-n față
În vis,nu mă mai satur să iubesc
În realitate, de toți și toate mă feresc!
În vis,sublimul îl văd și-l întâlnesc
Din vis,nicicând n-aș vrea să mă trezesc
Căci doar în vis pe toate eu le am
În realitate,visele toate mi se destram!
O seară de iubire
Ține-mă strâns tare de mână
Și în ochi să mă privești
Uite aici,sub clar de lună
Și spune-mi că mă iubești!
Lasă-ți părul despletit
Să îl mângâi,să-l răsfir
Ce bine că te-am găsit
Piatră scumpă de safir!
Și miroși așa frumos
Ca un dulce trandafir
Mă îmbeți cu al tău miros
Lasă-mă să te admir!
Lasă-ți cele buze roșii
Sărutate de ale mele
Așa..acum închide ochii
Vreau să mă înfrupt din ele!
Ce moale îți este gura
Pielea,e atât de fină
Ce frumoasă ți-e făptura
Inima mi-e așa de plină!
Ia-mă-n brațe,nu-mi da drumul
Că nici eu nu te-oi lăsa
Și din doi,să fim doar unul
De nimeni nu ne-o păsa!
Doar natura e părtașă
La iubirea dintre noi
Iubirea cea pătimașă
Ce ne mistuie pe amândoi!
Stelele parcă pălesc
Luna s-a oprit în loc
Iar eu stau și te privesc
Nu mă mai satur deloc!
Nu vedem și n-auzim
Și nu vrem să știm nimic
Vrem numai să ne iubim
Timp,încetinește-un pic!
Sau poți chiar să te oprești
Și îngheață clipa asta
Ah,inimă,ce slabă ești
De n-ai ști care ți-e soarta!
Simțirea-i așa de dulce
Și e atâta împlinire
Ce doar ea ți le aduce
Doar o seară de iubire!
Podul
Un pod de flori și fluturi aș pune peste ape
Și pentru omenirea toată aș făuri poteci
Poate așa,vom fi mult mai aproape
Și mult mai calzi și nu atât de reci!
Și pentru toți și pentru-n parte fiecare
Să nu mai fie drumuri pline de nevoi
Și-n loc de amărăciune,tu să culegi o floare
Cu ea dărâmă zidul, cel ridicat de noi!
Zâmbește cu blândețe și uite-te în față
Pășește pe potecă și apoi urcă pe pod
Privește-te-n adânc,nu doar la suprafață
Iubirii dintre oameni,fă-te al ei rapsod!
Și podului de flori,i-aș tencui într-una
Petală cu petală,aș așeza mereu
Când oamenii privindu-l,să-l vadă totdeauna
Un pod plin de speranță,așa cum îl văd eu!
Un pod de fericire,de suflete unite
Un pod mare de dragoste,de blândă toleranță..
Însă deschid ochii...și văd că nu se poate
Nu azi,în viața asta...poate în altă viață!
Marian Pană
Nota Observator; Marian Pană a recitat din poeziile sale la sezătoarea culturală de la câmpul românesc de la Hamilton
|
Marian Pană 7/20/2022 |
Contact: |
|
|
