Chapters, Indigo ca. - Carlo Rovelli:’ The Order of Time”
Rovelli este nascut in Verona, Italia, a studiat la universitatea din Bologna, una dintre cele mai vechi centre academice din lume, este un fizician specializat in teoria “loop quantum gravity” (adica gravitatatea cuantica in bucla). Este foarte mult interesat academic si intelectual de “timp”. El este unul dintre autorii ipotezei timpului termic.
A colaborat cu mai multe universitati, a predat in Marseille, Pittsburgh, Roma, la Yale, si este asociat si cu Perimeter Institute din Guelph, Ontario. Am fost surprinsa sa aflu ca traieste momentan in London, Ontario, unde preda la Rothman Institute in Departamentul de Filozofie.
A publicat peste 200 de articole stiintifice, cea mai cunoscuta carte este “Quantum Gravity”, in 2004, scrisa impreuna cu Francesca Vidotto, partenera lui de viata. Scrie in engleza atunci cand prezinta lucrari stintifice, dar in italiana atunci cand se exprima poetul din el. Considerata un best-seller si publicata in 40 de limbi, este cartea “7 Brief lessons in Physics”.
In The Order of Time (2018), Rovelli incearca sa ne explice ce se cunoaste, si ce se intuieste doar, despre cea mai fundamentala intrebare a omenirii: ce este Timpul?
Abordeaza raspunsul din punctul de vedere al fizicii, dar si filozofic, psihologic, istoric si cultural. Timpul, desigur are multe fatete…Fiecare capitol din carte are ca motto un citat din “Odele” lui Horatiu. Rovelli a scris o carte despre filozoful grec Anaximander, fiind impresionat de rigurozitatea gandirii lui stiintifice.
Ne face sa intelegem ca timpul nu este o valoare fixa, nu exista un timp-global-universal, ci timpul este relativ in functie de viteza si de distanta fata de un obiect care are masa, de ex Pamintul. Timpul trece mai repede “sus”, decat “jos” pe Pamint, chiar daca diferenta este de ordinul a bilioane dintr-o secunda.
Ora ceasului a spus Einstein este o iluzie, nu exista un singur “acum”, ci o multitudine. Exista Timpul lui Aristotel, Timpul lui Newton, si Timpul lui Einstein. Rovelli face o scurta incursiune in termodinamica si entropie, ajunge la Boltzman, si celebra lui formula, care descrie “sageata-timp” (the arrow of time).Conform celei de a doua legi a termodinamicii, entropia se misca intr-o directive unidirectionala cu sageata -timpului. Dezordinea creste cu timpul. Entropia unui sistem izolat este ireversibila.
Timpul este masurarea schimbarii si de fapt cuvantul entropie, vine de la grecescul transformare.
La nivel quantic, timpul nu ar exista,in 1967, doi fizicieni, Wheeler si DeWitt au prezentat o ecuatie a gravitatii cuantice in care timpul nu exista.
Dar cel mai mult imi plac ultimelele capitole, in care Rovelli ne vorbeste despre faptul ca propria noastra perceptie, constiinta, ne face sa avem senzatia de timp care curge, si care este uni-directional, este consecinta limitelor creierului uman. Noi vedem doar o mica portiune a spectrului electro-magnetic, nu vedem in ultraviolet sau infrarosu, si nici nu vedem cu ochiul liber structura atomului. Nu vedem curbura-spatiului in vecinatatea corpurilor cu masa mare.
Timpul este experimentat diferit pentru diferite persoane. Diviziunea dintre trecut și viitor apare doar datorită perspectivei noastre unice asupra universului.
“Lumea nu este o colecție de lucruri, este o colecție de evenimente", scrie Rovelli. Noi oamenii traim la o viteza foarte mica in comparatia cu viteza luminii, de aceea nu putem concepe si intelege direct, ci doar intuitiv alte aspecte ale timpului. Timpul este pentru Rovelli precum Shiva dansand cu 1000 de brate in Cercul de foc!
In ultimul capitol The Sister of Sleep, Rovelli ne da un citat din Mahabharta, poemul vedic, in care un spirit pe numele de Yaksa, intreaba care ar fii cel mai mare mister. Inteleptul Pandava ii raspunde:” Nenumarati oameni mor in fiecare zi, iar cei care ramin traiesc ca si cand ar fii imortali”.
Rovelli este pentru mine un fizician aparte. Poezia lui interioara atinge corzile noastre sensibile, cultura lui impresionanta se impleteste cu rigurozitatea limbajului academic. Eruditia lui Rovinelli ne poarta de la Sf. Augustin, la Heidegger si Marcel Proust.
Desi se auto-descrie ca fiind “senin-ateu”, Rovelli citeaza Eclesiastul 3:2 (Biblie):” exista un timp pentru a ne naste, si un timp pentru a muri”.
Vreau sa inchei cu un fragment din carte:
“După cum a observat Sf.Augustin, cantecul este conștientizarea timpului. Este timpul. Imnul Vedelor este el însuși înflorirea timpului. În Benedictusul Missa Solemnis a lui Beethoven, cântecul viorii este frumusețea pură, disperarea pură, bucuria pură. Suntem suspendați, ținându-ne respirația, simțind misterios că aceasta trebuie să fie sursa sensului. Că aceasta este sursa timpului. Apoi, cântecul se estompează și încetează. "Firul de argint este rupt, vasul de aur este spulberat, amfora de la fântână se rupe, găleata cade în fântână, pământul se întoarce în țărână." Și este bine așa. Putem închide ochii, să ne odihnim. Toate acestea mi se par corecte și frumoase. Acesta este timpul."
As putea sa va doresc “lectura placuta”, dar este mai degraba o scufundare in reverie…
Dr. Diana Laza, Toronto
|
Diana Laza 7/18/2022 |
Contact: |
|
|
