„Limba noastră cea frumoasă” lăsată de izbeliște
Verific aproape zilnic buletinul meteo – e drept că al altei părți a lumii, dar în varianta din limba română și redat și în scara de temperatură Celsius.
La început de iunie, vara se simte, din plin, în trepte termice. Iau o zi din iunie, nu la întâmplare, ci pe cea în care am început acest articol, cu mâinele ei (am și uitat-o, cum am uitat și de acest text, regăsit, revăzut și finalizat după vreo lună și jumătate). Astfel, pentru (un) mâine, se prognozează că la ora 11 vor fi 31°C (dar temperatura resimțită: 35°), cu explicația: „Caniculă”. La ora 12, vom avea 33°C, resimțite ca fiind 37 și tot „Caniculă”. Temperatura va crește în continuare, la orele 13 și 14 fiind de 34°C și resimțită ca de 38°C, dar... nu mai e „Caniculă”, ci... „Destul de cald”. Tot doar „Destul de cald” va fi și la ora 15, când temperatura ajunge și mai sus, la 35°C (resimțită de 39°C). Apoi, se „răcește”, temperatura fiind la orele 16 și 17 de 34°C (la 16, resimțită ca de 37°C, iar la 17 de 35°C), totuși, deși gradele sânt mai puține, nu mai e „Destul de cald”, ci, din nou, de-a dreptul „Caniculă”. Caniculă va fi și la orele 18 (33°C cu senzație de 34) și 19 (32°C – și în real, și în senzație).
Să înțelegem că „Destul de cald” e mai cald decât „Canicula”?!
De altfel, la orele următoare, din seară și din prima parte a nopții, gradele vor fi tot mai mici, de la 30° (ora 20), până la 26° (ora 23), egal cu ele însele și resimțite, exceptând cele 26 de grade, resimțite ca de 27. Culmea, se apreciază ca fiind, la toate aceste ore de seară/noapte, „Foarte cald”. Prin urmare, „Destul de cald” e mai cald și decât „Foarte cald”!
Să admitem că ne-am prostit de tot?
Până acum, cu adverbul „foarte” se formau superlative absolute. Dar ce-a mai rămas ca „până acum”?
Se vede și aici că istoria se repetă. Se repetă pentru că o repetăm. Ridicăm din nou un turn Babel, din cărămizi și smoală – bineînțeles, în sens figurat mai ales, dar mergând chiar și până la sfera materială. Nesocotim bunul strămoșesc (în care intră și limba), cel din piatră (sigură), orbiți de „progres”, de „mai sus”, de „cel mai sus”, confecționăm „cărămizi” (casante) și preferăm, varului (curat, alb) smoala (cleioasă și neagră). Nici nu mai e nevoie să amestece Domnul limbile. Le încurcăm noi. Curând („destul de” curând...), nu ne vom mai putea înțelege om cu om.
Tot din prognozele meteorologice, aflăm uneori că sânt „șanse” de vreme rea. Până ne-am cunoscut bine limba, asta era „probabilitate” de vreme rea. Mă rog, nu e atât de grav. Vremea poate fi percepută diferit – unii se bucură de ploaie, pentru agricultură, pe alții, ploaia îi supără că nu pot merge la plajă; totuși o vijelie nu de mulți e dorită. Însă „șansa”, care e un „noroc”, se extinde nepermis de mult în zona negativă, vorbindu-se azi până și de „șansa” de a face cancer. Mersi de asemenea șansă!
Da, „noroc” a fost multă vreme „soarta”, de unde salutul-urare al minerilor „Noroc bun”. Dar a alunecat, „norocul”, spre sensul pozitiv și s-a (cam) consolidat în accepțiunea de soartă bună, fapt favorabil. „Șansa” însă, neologism provenit din franceză (iar acolo, din latina populară) a intrat în limba noastră, dacă nu mă înșel, direct cu sensul de circumstanță prielnică. Bine, de acord, și boala ne poate fi prielnică: pentru îmbunătățire spirituală. Nu e neinteligibil. Ca în omonimie, sensul se deslușește din context. Când însă contextul e strict delimitat, termenii se cuvine să fie... în mod cerebral, ai contextului aceluia, nu ai unuia colateral – filosofic-duhovnicesc, fabulos sau umoristic.
Dacă cenzura a fost abolită, ne-ar prinde bine autocenzura. Și dicționarul ținut mereu alături.
Ca să ne putem înțelege, ne trebuie un cod lexical comun. Dacă orice ajunge să poată însemna orice, ne vom îndepărta de ceilalți. Or, omul trăiește în societate. Sau... a trăit până acum.
Angela-Monica JUCAN
|
Angela-Monica Jucan 7/18/2022 |
Contact: |
|
|
