„The Fool, Russia and Ukraine”
„The Fool” este un film din 2014 scris și regizat de Yuri Bykov, o melodramă realistă care arată tragismul ireparabilului unei societăți corupte, dintr-o „Rusie mizerabilă” (The New York Times) o alegorie a prăbușirii viitoare a Rusiei putiniste. Concluzia personajului principal Dima Nikitin, după încercarea de a salva oamenii dintr-o clădire care se prăbușește (Rusia), este devastatoare: „Trăim ca animalele și murim ca animalele pentru că nu suntem nimeni unul pentru altul”. Alexander J. Motyl, profesor de științe politice american (cu părinți ucraineni), scria pe blog-ul său în 2015, sub titlul de mai sus, că diferența cheie dintre Ucraina și Rusia poate fi că Ucraina, după Maidan și Revoluția portocalie, are speranță. Rusia este fără speranță.
În invadarea Ucrainei războiul a fost pornit de presă și de bine cunoscutele și „binemeritatele” servicii de inteligențe secrete. Presa este avangarda modernă.
Agențiile de presă nu s-au pus de acord cu ziua și ora invaziei, la fel liderii importanți în conferințele de presă. Serviciile americane știau dar informația nu era pentru toată lumea. Le-au șoptit lui Zelenski și ucrainenilor dar ei nu le-au crezut. Nici analiștii, nici specialiștii. Militarii așteptau răspunsul de-a lungul graniței ucrainene în tanc-starturi. Răspunsul și războiul încep la fel dar de la a treia literă o iau razna. Cine trage primul?
Rușii susțin că ei nu atacă pe nimeni, îi fac pe alții să se atace între ei și soldații intervin să „mențină pacea” și „să aducă fericirea omenirii”, deși nu i-a rugat nimeni.
Să atac sau să mă atac, asta-i întrebarea.
Când copilul tău se bate cu altul, și vrei să stingi conflictul, îl tragi pe al tău de-o parte și îi aplici un șut în fund ăluilalt, de-l faci să zboare pe sub radar. Împăcare rusească.
Celelalte țări asistă pa(r)siv și amenință cu sancțiuni dure. Vor dialoguri mai intime sau mai distanțate social, dar toate vorbele se pierd în furtuna Eunice. Am putea să-i schimbăm numele în Euridice.
„A nu face nimic este uneori un bun remediu” gândea medicul antichității, Hipocrat din Kos. Diplomația ar trebui testată periodic de diplomatică. Câtă mizerie și ipocrizie am ajuns să acumulăm în lumea insuportabilă de azi. Între timp, alt mirmidon, Dmitri Medvedev, care în 2009, califica Rusia ca fiind o țară „înapoiată și coruptă”, o „corupție endemică”, cu o economie „primitivă”, „o democrație slabă” și un popor „lipsit de inițiativă”, acum le numără rublele celor care mai vor să cumpere petrol și gaze rusești.
Rușii obțin victorii scurte iar ceilalți vor să le facă greutăți lungi. Rușii au replicat că lor nu le pasă, sunt învățați cu greutățile de la Petru cel Mare. De aceea vor să facă iar Rusia și mai Mare. Țarul mic are vise umede și pohte de țar mare. Joe Biden îl numește criminal de război. Wrong, el, ca și rușii în general, sunt criminali de Război și Pace.
Fiecare are adevărul lui, iar adevărul devine din ce în ce mai mult o idee proastă.
Încă nu se știu granițele celor două „republici populare autonome”, și altele care vor veni, dar știm cu cine vrea să se învecineze acum Rusia. Cu cine vrea, ca întotdeauna.
Dar asta nu contează, o să ne spună mai târziu când vor încheia triumfător „cea mai politicoasă operațiune militară specială”. Dacă n-ar fi catastrofic, ar fi comic. Între timp cel mic a recunoscut că vrea teritoriile din timpul celui mare.
Și dacă mai trimiteți arme ucrainenilor, schimbăm jocul, îl nuclearizăm, căci nouă nu ne pasă, amenință „rușii, mici sau mari, toți beți de tiranie” cum bine i-a citit și descris marchizul de Custine.
Autointitulata federație este o frăție criminală de ev mediu retard. Libertatea de a te autodistruge este un lucru. Libertatea de a distruge o lume întreagă este cu totul altceva. Cine îți dă acest drept, această libertate?
Într-o lume de robi şi de microbi, fluturele monarh şi viermele ţar sunt tiranii potriviţi.
Întotdeauna, ultimii care urcă treptele ghilotinei sunt inițiatorii, și au pus deja piciorul pe prima treaptă. Tot eșafodajul se clatină dar va mai dura ceva. Improbabilul nu este niciodată imposibil spune Brian Taylor, autor al cărții Codul Putinismului, referindu-se la căderea tiranilor. N-ar fi de-ajuns.
Poate ar fi util să refacem toate granițele europene, și mondiale, din perioada popoarelor migratoare, sau dinaintea dispariției dinozaurilor.
Viața este o ruletă la care jucăm cu toții, vorba cântecului, dar nu trebuie să fie una „made in ussr”.
Și dacă n-am înțeles exact, atoatepurtătorul de cuvinte balistice hipersonice ne poate explica (amenința), la fel ca lombrozianul externist. „Pașol na turbinca”, Scaraoschi! Să ne amintim vorbele lui Proust: „lumea iartă crimele individuale, dar nu şi participarea la o crimă colectivă”.
|
Mihai Lupescu 6/30/2022 |
Contact: |
|
|
