Fără Domnul Eminescu
Printre stele strălucești,
Infinitu-ți este casă,
Inimile ne-ncălzești,
Versu-ți lumină revarsă.
Peste veacuri, peste timp,
Lumină ți-e poezia,
Pentru-a versului tău nimb,
Astăzi noi plătim simbria.
Ne plimbăm prin codrii tăi,
Înălțăm gând către tine,
Odihnundu-ne sub tei,
Privim luna cu suspine.
Lacul cu nuferi, ne cântă,
Susurul lui ne vrăjeste,
Luceafărul se alintă,
Prin luciri ne-ademenește.
Ți-ai pus inima în vers
Și-ai lăsat-o moștenire,
Ai plecat neînțeles,
Lovit de dezamăgire.
Prea multe nu s-au schimbat,
Dar tu știi, le vezi pe toate,
Sunt așa cum le-ai lăsat,
După ce-ai plecat departe.
Viața noastră nu-i nimic
Fără Domnul Eminescu,
Universul e prea mic
Ca să îi cinstească versul.
Luci Trușcă
(Drepturi de autor rezervate)
|
