Balada dlui Mihai
Motto:
Mihai, te-a pus Dumnezeu
martor lângă gândul meu,
să îmi fii prin poezii,
Luceafăr
spre veșnicii.
*
pe la Ipotești Mihai
s-a născut pe-un colț de rai.
maica, lumii cînd te-a dat,
doine blânde ți-a cîntat,
dar și cântece de jale
ți-a cîntat, măriei-Tale,
că măicuța ta știa
că-ți e tristă zodia.
*
plodule cu stea în frunte,
ai umblat pe poteci multe,
codrii i-ai cutreierat,
paserile ți-au cîntat
și spre viață când te-ai dus
ursitoarele ți-au pus
în glas glasul vântului
și vraja cuvântului.
*
muzele te-au alăptat,
codrii i-ai cutreierat,
și-ai dorit să vezi cu gândul,
universul și pământul
și-ai văzut numai legi strâmbe,
politruci cîntînd la drâmbe
și prin timpul vechi stătut,
din vers spadă ți-ai făcut.
*
te-ai perindat prin istorii
și-ai cântat a noastre glorii
Și dureri și suferință,
Duse toate cu credință.
și ai fost Mohai, mai știi,
la Rovine, în cîmpii
și-ai cîntat
o știu stăpânii,
toți oștenii toți românii.
*
ca istoric deseori,
ne-ai pus neamul în Scrisori
și-ai dat românilor frumoși,
limba vorbită de strămoși.
Ardealul tu l-ai apărat
și te-ai luptat cu-n împărat
și pentru toate drept cununi,
te-au dus la casa de nebuni!
*
ai vrut să mori ca marii magi,
pe malul Mării noastre dragi.
de-atâtea ori
de-atâtea ori
în liniște ai vrut să mori,
pe raclă să îți punem flori,
să te jelească dragi miori
și-n clipa tainicei uimiri
să bată toaca-n mănăstiri.
*
românii-ai vrut, de peste Prut
s-aducă ȚĂRII un sărut,
să facem nunți ca în povești,
cu moldovenii românești
și îngerii pe-aripi de vânt,
sființească-ne pământul sfânt,
să sune tulnice pe deal,
de la Moldova în Ardeal.
*
dar strâmbii politicieni,
din București la Fălticeni
și de aici în toată ȚARA,
pe umeri ți-au fost pus ocara
și n-ai putut să te-nțelegi
cu vicleniile din legi
urzite-n dichisit mister
și te-au hulit, MIHAI, în cer.
*
te-ai dus cum marii sfinți se duc,
amară era frunza-n nuc.
dădea în bronz frunza prin vii,
pe dealuri s-au aprins făclii.
fecioarele s-au adunat
și te-au jelit, te-au tămîiat
și flori ți-au pus- nu mă uita
poete
ca la nunta ta
*
luceafărul s-a dus în cer
ca un colind din lerui-ler,
păsălri în stoluri și mioare
zvîrlit-au lacrimi către soare
și paseri mari
și paseri mici
plîngeau ca niște Veronici,
iar Marea-n maluri se zbătea
jelindu-și cea mai mândră stea
*
sfinte Mihai, dar prea curând
te-ai dus la cer, luceafăr blând
și-acolo
tu și Dumnezeu
faceți proiecte mari mereu,
sperând pe terra să-ndreptați
și proletari și împărați,
dar toate în limbaj celest
sună
MIHAI MORTUA EST
*
prin cimitirul COPOU
curge timpul vechi și nou.
Teiul lui Mihai se plînge
de-aceste vremuri nătânge.
din cei mari
câte-un primar
vine de îl udă rar,
dar Mihai rămîne rece;
vremea vine vremea trece
*
tu la Ipotești, MIHAI
te-ai născut pe-un colț de rai
dar tu frate drag, din cer
zi-I luii Dumnezeu că-i cer
pe români să nu-i mai certe,
de păcate să îi ierte
și-L rogă să nu-i mai bată
nici acum nici altădată.
sunt de vină timpul, soarta;
să nu-nchidă spre rai poarta !
\
MIHAI - DIVINUL
Mihai, nu știe lumea nici dacă te-ai născut.
istoria se scrie mult prea târziu și greu.
noi ți-am găsit însemne strădincoace de Prut;
aici ți-a dat suflare prea bunul Dumnezeu.
românii - oropsiții, creștin te-au botezat
iar tu te-ai dus în codri - cu doinele și brazii.
măicuța ta - natura - pe ram te-a legănat
și ți-a pus flori de geniu, să fii măreț ca barzii.
în inimile noastre te naști în ori ce an.
te-a așteptat o glie - s-o umbli și s-o cânți.
te așteptau vremi tulburi, cu frământări noian,
să îți transpire fruntea și-n vers să te frămânți.
bine-ai venit pe lumea aceasta blestemată!
Mihai - ești o izbândă născută din blestem.
te-a pus la neodihnă Divinul nostru tată,
că prea-ți e greu destinul...de-aceea nu mă tem.
...aici ți-a dat suflarea eternul Dumnezeu
și-a fost să fii al nostru - strădincoace de Prut.
povestea ta se scrie mult prea târziu și greu.
Mihai, tu ești divinul născut au nu făcut...
15 iunie Montreal
|
George Filip 6/15/2022 |
Contact: |
|
|
