Dragoste si coruptie , Spectacol-lectură de Candid Stoica
O zi mult prea călduroasă, termometrul a sărit pragul de 34 de grade, păsesc în reluare cu evantaiul în functiune cât mai aproape de obraji pe strădutele înguste din centrul vechi.
Ajunsă în fata Teatrului de comedie - Sala Studio, mă întâmpină afisul, dar si doi dintre actorii participanti la spectacol, le dau binete intrând zâmbitoare. Aici altceva, răcoare si o masă generoasă asezată în foaier, hm, câte bunătăti... mă răcoresc cu un pahar cu apă după, urmează sesiunea de îmbrătisări, bineturi, ce mai, lume bună, „mon cher”, apoi îmi trag sufletul si păsesc timidă către sala de spectacol, surpriză! Sala arhiplină, arunc o privire, jur împrejur foarte multi prieteni, foarte multi actori, se aude gongul, spectacolul începe.
Decorul simplist, două birouri si câteva scaune, în dreapta scenei, asezat pe un scaun pliant, Candid, răsfoia scenariul si, din când în când, privea pe sub ochelari, parcă număra cu privirea spectatorii, se vedea cu ochiul liber cât de bucuros era, la un moment dat se auzeau replici, când din sală, când din platou, m-am pierdut putin până m-am lămurit ce se întâmplă, cert este că am ratat vreo doi actori, neputând să-i depistez printre rândurile din sală din cauza ocupării în totalitate. O piesă lectură, ce-i drept, dar la cum arăta sala eram convinsă că particip la o premieră sustinută la Teatrul National.
Schimburile de replici continuau ca o furtună, apoi totul s-a mutat pe scenă, unde primarul Vasilescu (Bebe Cotimanis) purta o conversatie aprinsă cu secretara Elvira Surdu (Monica Davidescu), între primar si secretară povestea de iubire părea cam expirată, în afară de rodul iubirii, un copil, însă nerecunoscut legal de către sef. Totul se petrece într-un timp nu foarte îndepărtat, dar pare cât se poate de prezent. Subiectul fiind vesnic acelasi, idila cu secretara care devine amantă si mâna dreaptă a sefului necesară în orice situatie stânjenitoare sau de criză, gata oricând să îsi apere scaunul, seful si reputatia, ca o leoaică. Un zvon s-a împrăstiat ajungând la urechile unora despre casele oferite de municipalitate persoanelor nevoiase, totul gratis.
Un gratis costisitor, care nu aduce întotdeauna si certitudinea unei locuinte, plicul cu spagă circulă pe acelasi traseu si de fiecare dată există un perdant, Universul si planetele nu se aliniază politic benefic pentru muritorii de rând. Replici spumoase, personaje alese cu grijă de scenaristul si autorul piesei, respectiv Candid Stoica, dând parcă o încărcătură aparte piesei doar prin simpla aparitie a actorilor pe scenă.
Impozant, baritonal si cameleonic, marele actor care aduce strălucire pe orice scenă a teatrului românesc, Bebe Cotimanis (în rolul primarului Vasilescu) îsi joacă parcă rolul carierei alături de marea doamnă a scenei, gratioasa Monica Davidescu, privind-o jucând îmi vin în minte marile actrite de altă dată, Marioara Voiculescu sau Elvira Godeanu. Monica Davidescu trece inimaginabil prin toate stările unei femei încercate de viată, serpuind cu sau fără sprijin prin hătisurile indiferentei, în căutarea dragostei si statorniciei, dorindu-si cu orice pret să îsi lepede haina duplicitătii si a singurătătii, ajutându-si seful cu mismasurile în care se afundă cu fiecare zi. În peisaj apare si Tudorică Bragadiru, actorul sărac (jucat de Mircea Constantinescu), fără casă, trăind în concubinaj si având un copil abia născut, oropsit de viată, tăind sub acelasi acoperis cu socrii, la periferia Bucurestiului, făcând zilnic naveta către teatru, află la rândul său din surse sigure că la primărie se dau case gratis. Împrumutând bani de la colegi si prieteni, strânge o sumă frumusică de 5000 de euro, pe care îi pune într-un plic cu gândul să-i „doneze”, de fapt este spagă în schimbul unui loc favorabil pe lista de priorităti la case. Printr-o împrejurare regizată, plicul cu bani aterizează în sertarul primarului pentru mai marele codos din partid, cel care împărtea, făcându-si parte. Deloc surprinzător apare si o tânără jurnalistă, Cristina Constantinescu, având dreptatea în vârful penitei, cere socoteală primarului despre unele nereguli, intră în biroul acestuia precum un uragan, apoi, după câteva momente si replici contradictorii, iese precum un vând căldut de primăvară. Aici autorul piesei, Candid Dumitru Stoica, ne induce în subconstient acea stare de intimidare intelectuală în care tinerii jurnalisti vor sfârsi cu stiloul în mână, dar fără cerneală din cauza rechinilor versatili, iar adevărul se va odihni undeva, într-un dosar prăfuit, nelăsându-se descoperit niciodată.
Apare si mafia parcărilor, o doamna guralivă, un personaj colorat, autodidact si policalificat. O florăreasă fără studii, dar dornică de afaceri prospere, vrea si ea o casă pentru fiica ei aflată în Germania, trebuie să aibă si fata unde se repatria. Cu sacosele pline cu daruri, reuseste să intre fără programare până în antecameră, împărtind atentii de la portar până la secretara obisnuită deja cu tertipurile acesteia, încercând să-i distragă atentia, îi prinde mâna cu fortă, ghicindu-i în palmă despre noroc si viitor, doar-doar i se va deschide drumul de trecere spre biroul primarului pentru o întelegere cu câteva zerouri. Doina Ghitescu, căci despre ea este vorba, reuseste să ne zugrăvească un tablou imaginar greu de uitat. Simpla intrare în scenă a savuroasei actrite aduce bucurie si zâmbete pe buzele tuturora. Are mare priză la public, conducându-i cu tonalitatea când gravă, când suavă si nu de putine ori inserând câteva drăgălăsenii perfide, intrând foarte bine în pielea personajului, dar si în porii spectatorilor.
Andrei Necula (Denis Vasilescu, fiul primarului) ne asterne pe o tavă de argint relatiile sale cu interlopii, puterea banului si a pumnului, despărtind astfel două lumi, dar, în acelasi timp, unindu-le într-un haos de lăcomie.
Aceiasi monedă versatilă joacă si marea doamnă a scenei, Florentina Tănase (Marga Vasilescu, sotia primarului), senzuală, elegantă si enigmatică, dar, în acelasi timp, jucându-se cu mintile noastre si abordând rolul femeii puternice, care, desi cunoaste prezentul si trecutul amoros al sotului, continuă să convietuiască cu acesta într-un „ménage à trois” doar pentru confortul financiar. Duală si ea, îsi permite, din banii sotului, să întretină un amant mai tânăr, asa încât balanta amorului să nu schiopăteze plictisită.
Un scenariu bazat pe realitate, în care faptele se succed vertiginos, nelăsând timp pentru comentarii, ci doar pentru hohote de râs si ropote de aplauze
Deliciul cu trimiteri subtile face din Petre Moraru (astrologul Gherase Iftoc) omul cu mintea luminată, care încearcă să prevină un dezastru mondial cu inventiile sale, un al doilea Mesia, însărcinând-o pe secretara primăriei cu functia supremă de „Salvatoarea omenirii”. O discutie interesantă doar pentru urechile desfundate, un episod trecător la fel cum toate proiectele sau faptele bune trec neobservate prin fata autoritătilor. Într-o lume ahtiată după putere si bani, nu se poate construi nimic durabil având sub tălpi nisipuri miscătoare. Piesa se încheie cu fuga primarului în străinătate, grijuliu pentru agoniseala ilicită, nu uită nici valiza cu bani. Descinderea organelor de control (Adrian Fetecău si Daniel Torje) la primărie se întâmplă mult prea târziu, o mică greseală de coordonare, nimic grav, oricum procesul de reabilitare a situatiei poate dura ani, iar gaura de 600 de milioane de euro poate trece neobservată în catastiful cu pierderi administrative.
A fost o trecere în revistă a unei piese de teatru-lectură, scrisă de Candid Dumitru Stoica. După spectacol, au luat cuvântul: Dinu Grigorescu, Ion Chelaru, Adrian Fetecău, Prof. Vlad Leu, Radu F. Alexandru, Sebastian Ungureanu, Aneta Pioaru, Crina Bocsan Decuseară, Wilma Wilma si, nu în ultimul rând, Marilena Dumitrescu, aducând laude venerabilului scriitor, actor si dramaturg Candid Dumitru Stoica si de-o potrivă actorilor implicati în spectacol.
După sesiunea foto, la sfârsitul spectacolului, i-am adresat câteva întrebări prietenului, scriitorului si actorului Candid Stoica, asa încât să marcăm la cald acest succes cu cele mai frumoase gânduri.
CP - Încerc să intru în pielea unui reporter, nu stiu dacă reusesc, dar te rog să-mi răspunzi la câteva întrebări, te-am observat tresărind, zâmbind, iar uneori încercând să schitezi un gest cu mâna în timpul spectacolului. Esti deplin multumit, totul a decurs conform asteptărilor tale ?
Candid S. - Sunt foarte multumit de lectura colegilor mei, m-as declara fericit dacă un teatru ar fi dispus să pună în scenă piesa, de-a lungul vremii am avut numai promisiuni si nimic concret.
CP - Comedia îti vine precum o mănusă, consider că experienta acumulată de-a lungul anilor este un plus, te vei folosi de acest atu pe viitor?
Candid S. - Mi-a folosit până acum să scriu 10 piese de teatru cu atmosfera culiselor, dar pe care nici un teatru nu s-a învrednicit să le joace, desi ele au circulat, au fost tipărite si citite (toate ) la Cenaclul Dramaturgilor, de-a lungul timpului. În rest. mă duc la teatru, eternul magnet, eternul viciu de care nu pot să mă despart. E lumea mirifică în care am trăit mai toată viata. Mereu la teatru, pentru că scriu cronică teatrală la două reviste: Viata Medicală si Bucurestiul literar si artistic.
CP - Ce planuri ai pentru viitor, o carte nouă de teatru sau o viitoare piesă la fel de savuroasă?
Candid S. – Ce planuri de viitor mai poate avea un om la 86 de ani? Si totusi sunt încă verde, am mai scris o piesă pe care am intitulat-o „Racolarea”, lucrez la volumul cu numărul 5 din jurnalul meu intitulat „Ultima răfuială” si sunt foarte aproape de a încheia un volum de poezie pe care l-am intitulat „O zi si încă o zi”, toate acestea sper să le îndeplinesc cât mai curând, timpul pentru mine este o luptă...
CP - Un gând pentru prieteni, colegi si viitorii spectatori.
Candid S. - Pace, iubire si sănătate, tuturor! Să meargă la teatru, să citească o carte si să se bucure frumos de viată !
CP - Îti multumesc, Candid, si o fac în numele tuturora, al prietenilor, al colegilor si mai ales a iubitorilor de teatru.
Coca Popescu
6 .06.02022
|
Coca Popescu 6/11/2022 |
Contact: |
|
|
