Căutări în prezent
La data de 2 iunie Ontarienii au reales în funcția de premier al guvernului provincial pe Doug Ford pentru a doua oară.
Spre deosebire de alegerea sa din urmă cu patru ani care a ridicat o seamă de semne de întrebare, acum obținând o majoritate covârșitoare de voturi în Parlament, 83 din totalul de 124 de deputați, este un indiciu asupra popularității sale crescute în rândurile alegătorilor.
Deși mulți au avut îndoieli înaintea alegerilor că Partidul Conservator va fi dezavantajat datorită faptului că unii parlamentari au încercat să-l înlocuiască pe Doug Ford creând facțiuni noi, rezultatele finale au fost primite cu multă satisfacție.
Satisfacție pentru că fiecare dintre noi am trecut printr-o perioadă extrem de grea atât din punct de vedere economic cât și din cauza celor aproape trei ani în care provincia a avut de înfruntat calamitatea pandemiei Covid 19 care a costat numeroase vieți, groază și panică.
A fost meritul guvernului Ford care a condus cu calm printre acuzații, curse și barierele ce i s-au ridicat în cale, virând fără scandal pe unde trebuie, cu tactul omului cu de afaceri care știe să facă uz de experiența celor de specialitate.
Deși în DNA-ul său curge fluviul sanguin al groazei de datorie, Ford a înțeles că oamenii trebuie ajutați material în perioada nefastei întreruperi a activităților economice pe timpul pandemiei și a menținut financiar multe familii și mici antreprize, care nu ar fi avut posibilitatea să răzbească prin perioada grea. Programul său de viitor, ca și cel de până în prezent, este echilibrat, nutrește sporirea locurilor de muncă în industrie și în special ceea creatoare de automobile și are sprijinul sindicatelor. Spre deosebire de celelalte partide a căror platforme promiteau alegătorilor numeroase avantaje materiale, conservatorii nu sau avântat în promisiuni fanteziste, iar populația dornică de stabilitate fără o schimbare bruscă de curs, a decis alegerea lui Ford dându-i un mandat decisiv pe următorii patru ani.
Nu același lucru se întâmplă la nivel federal. După alegerile din 2021 Erin O’Toole a fost scos din funcția de șef al Partidului Conservativ Canadian pentru care nu a făcut mai nimic și înlocuit cu Candice Bergen pe post temporar la data de 2 februarie 2022. Alegerea noului conducător al partidului este prevăzută la data de 10 septembrie a acestui an și bătălia pentru acest post va fi dată între 6 candidați. Partea proastă este aceea că dezbaterile dintre candidați nu au fost popularizate de media decât după desfășurarea lor iar unii dintre moderatorii pro-liberali au transformat în circ discuțiile, cu întrebări inepte care nu au nimic în comun cu soluțiile oferite de candidați pentru rezolvarea problemelor în Canada. Așa a fost cazul dezbaterii din Edmonton de la data de 11 mai, 2022, moderate de Tom Clark. Analizând rezultatele anchetelor publice o mare șansă de izbândă o are în prezent candidatul Pierre Poilievre care a fost un membru senior în guvernul lui Stephen Harper.
La data de 17 aprilie anul acesta s-au împlinit 40 de ani de la semnarea în lege de către Regina Elisabeta II, Canada’s Charter of Rights and Freedom prevăzut în Constituția Canadiană. Prim Ministrul Justin Trudeau a declarat cu ocazia celebrării acestui act definit drept Magna Carta a Canadei, următoarele: ”Cu puține unduiri ale peniței în urmă cu 40 de ani astăzi, Canada’s Charter of Rights and Freedom a fost adoptată. Concepută în jurul valorilor comune de egalitate, justiție și libertate, protejează drepturile și libertățile care ne definește cine suntem drept Canadieni și ne apropie mai uniți ca țară”
Declarația aceasta atât de frumos definită și apreciată de fiecare dintre noi, pare puțin ironică dacă nu chiar ipocrită, dacă fără mult efort ne amintim că numai cu puțin înainte toate aceste drepturi și libertăți constituționale ne-au fost suspendate. La început adoptând legi care interziceau vizitarea membrilor de familie din casele de bătrâni și spitale, apoi legile privind vaccinarea populației și pașapoartele introduse pentru tranzit și alte manifestații și apoi introducerea Actului de Urgență în baza căruia manifestanți pașnici au fost arestați, întemnițați și destituiți de propriile aconturi bancare. Toate acestea cu ”puține unduiri ale peniței” sale, în opoziție cu drepturile prevăzute în Charter of Rights and Freedom, amuțite sub dictatoriala sa supraveghere.
Thierry Wolton este un eseist francez care lucrează de mai mulți ani la scrierea unei trilogii intitulate ”Istoria mondială a comunismului”. Câteva dintre ideile sale au apărut într-un interviu în Press One: În 1975, 35 de țâri, URSS și țările de dincolo de Cortina de Fier au semnat Acordul de Helsinki cu țările occidentale care printre altele cuprindea clauza schimburilor culturale. În țările socialiste, intelectualii au interpretat literar această clauză: ”Ați semnat schimburi culturale, țineți-vă de cuvânt!” Așa a apărut disidența!. În urma acestor schimburi, ziariștii din occident cu inclinații comuniste, au putut avea contacte directe cu mulți disidenți și astfel au înțeles că comunismul este o oroare.
Comunismul nu poate funcționa decât în absența comparației: o ideologie unică, un partid unic, etc. În cartea lui Lenin ”Ce e de făcut” din 1902, el spune că proletariatul nu mai este interesat să facă revoluție. Deci trebuie creat un partid revoluționar profesionist care va face revoluția în numele proletariatului și care va instaura dictatura în numele lui. Astfel Lenin a oferit intelectualilor rolul de protagoniști ai istoriei. Dramatic este faptul că intelectualii au fost printre primii sacrificați de comunism.
Ce este comunismul? Comunismul este un regim totalitar cu un singur partid, o singură ideologie, un singur conducător. Care este diferența dintre un sistem totalitar și unul dictatorial? Dictatorul se mulțumește cu ordinea. Ești pedepsit dacă nu ești la locul tău, dar nu are pretenția să te schimbe. Regimul totalitar vrea să te schimbe, mintea ta trebuie schimbată ca astfel să nu existe nicio o altă ideologie în afara celei impuse.
În concluzia interviului, Thierry Wolton adaugă: Revoluția comunistă nu există. E o minciună istorică. A fost lovitura de stat a lui Lenin.
David Kimel , Toronto
|
David Kimel 6/10/2022 |
Contact: |
|
|
