Cu Mirela Roznoveanu despre Istoria romanului universal
Una dintre cele celebre eseiste românce stabilită la New York, Mirela Roznoveanu, a lansat unul dintre cele mai importante studii asupra romanului universal.
Cartea "Civilizația romanului. O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote" prezintă un studiu de literatură în cadrul căruia sunt analizate evoluțiile epicului in diverse culturi și epoci.
Cum a luat naștere ideea acestei cărți?
În Introducere relatez despre împrejurările care au dus la cristalizarea ei. Citeam în același timp, și pentru motive complet diferite, două cărți scrise la o mare distanță de timp. Una fusese scrisă cu aproximativ trei milenii înaintea erei noastre, iar cealaltă la mijlocul secolului al douăzecilea. Odată cu lectura celui de-al doilea text, este vorba de un roman latino-american, am înțeles nu numai idealul estetic, structura mentală a lumii din care provenea, dar și spiritul, filosofia, arta mai mult decât mi-o putuseră spune tratatele estetice, documentarele, studiile sociologice, tot ce citisem mai înainte. În mod surprinzător, textul vechi îmi comunica aceleași lucruri despre lumea căreia îi aparținea, revelând în plus o esență romanescă, obligându-mă să-i acord drepturile unui roman.
Acest scurtcircuit cultural m-a îndemnat să presupun că obiecte romanești existaseră dincolo de orice cronologie și că unele dintre ele conțineau și o capacitate estetică integratoare. Această realitate estetică fusese aceea care conservase în timp primul text, ca și universul lumii din care el provenea.
Așa s-a născut întrebarea dacă nu cumva arhitectura epicului, și prin asta numesc romanul, a fost forma estetică ideală purtătoare a valorilor unei civilizații. Dacă nu cumva această arhitectură a epicului apărută sau cristalizată de obicei la apogeul unei civilizații a perpetuat valorile acesteia dincolo chiar de dispariția ei de pe scena istoriei.
Care este deci noutatea studiului?
Am considerat drept ipoteză de lucru ideea că fiecare civilizație sau cultură a avut șansa de a gândi o arhitectură epico-narativă (numită de lumea noastră roman), într-un mod diferit, dar totodată accesibil nouă pentru că îl putem recunoaște. În traseul ei temporal, umanitatea a conservat și perfecționat un mod romanesc de creație și gândire.
Toate acestea s-au perpetuat în intențiile universal-actualizate ale autorului: ilustrarea unor adevăruri cruciale ale lumii sale printr-o arhitectură epică în cel mai înalt grad reprezentativă pentru orizontul estetic și spiritual al acelei lumi. "Civilizația romanului" ar însemna, în acest context, afirmarea în istoria culturilor a unui supergen cu virtuți estetice integratoare.
Care sunt reperele teoretice principale ale acestui studiu dar și analizele aplicate?
"Civilizația romanului. O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote" este un studiu de literatură comparată care exminează arhitecturi epice elaborate în diferite civilizații de-a lungul a mai bine de cinci milenii. Arhitectura epică este definită drept epic superior arhitecturat, denumită și roman în exegeza occidentală, dar purtând diferite alte nume în civilizațiile premergătoare sau coexistente. Studiul propune o reorganizare sintactică a domeniului epicității în care limitele vizibile și invizibile ale romanului (descris in relație cu întregul complex al civilizațiilor și culturilor) se conformează unui model nou.
Cartea revelă arhitecturi epice romanești ca existând în producții estetice ignorate în exegeza occidentală precum și arhitecturi epice ce nu au fost elaborate sau experimentate de lumea în care trăim. Civilizația romanului propune un alt set de valori, inaugurând un nou tip de discurs teoretic și critic aplicat romanului. Acest discurs poate convoca în aceeași ramă conceptuală arhitecturi epice elaborate practic în toate civilizațiile și epocile culturale începând cu cea vedică, si continuand cu sumeriană, iraniană, a Egiptului faraonic, a vechiului Israel, a Greciei și Romei antice, Chinei, Japoniei, Bizanțului, Arabiei, Evului Mediu European, până la epoca modernă a Renașterii.
Cat timp v-a luat să scrieți această carte?
Am început să lucrez cu pauze mari, în care am scris alte carti. Când am scris Civilizația romanului nu știam engleza, deci exegeza anglo-saxonă nu a fost cuprinsă decât prin traducerile ei în românește, lucru care s-a împlinit în această ediție. Poate că cel mai important lucru care m-a decis să republic acest eseu despre romanul universal a fost de ordin practic.
Am descoperit în ultimii ani că numeroși dintre cei care au avut și au cartea drept referință a unui curs, bibliografii, etc. nu au avut cunoștință de existența volumului doi apărut în 1991 la editura Cartea Românească, este drept, într-un tiraj aproape confidențial. Ediția de față adună laolaltă volumele publicate în anul 1983 și 1991, cu revizuiri și adăugiri inerente.
Când și unde a avut loc lansarea ei oficială?
Prima lansare a avut la Târgul de carte Bookfest 2008, pe 7 iunie. Au vorbit Profesorul Paul Cornea, criticul și cercetătorul Șerban Axinte, scriitorii Vasile Andru și Bedros Horasangian. A doua lansare a avut loc pe 25 iunie a.c. la Muzeul Literaturii Române și cel care a prezentat practic cartea a fost criticul Paul Cernat.
Cui se adresează cartea?
Acest eseu despre romanul universal vizează de fapt și marele public. Civilizația romanului este o invitație către descoperirea romanului într-o epocă a realității virtuale și hypertextului pe care le văd ca modalități de diseminare a ficțiunii epice și de îmbogățire a ei. Pentru romancieri, această carte poate fi un veritabil tratat al mijloacelor romanești exersate de numeroase arii de civilizație.
Care este concluzia privind evoluția romanului și care crezi că sunt tendințele actuale și viitoare din aceasta perspectivă?
Romanul nu evoluează. Civilizația hypertextului îi va obliga pe romaniceri să folosească tehnici ale spațiului virtual în operele lor. (
)
|
de Adam Popescu 6/2/2022 |
Contact: |
|
|
