1 iunie, Ziua Internațională a Copilului
Sărbătorirea unei zile dedicate copilului a fost propusă în 1925, la Conferința mondială pentru bunăstarea copiilor de la Geneva. Decizia instituirii unei zile pentru protecția copiilor a fost adoptată de către Federația Democratică Internațională a Femeilor, în cadrul unei sesiuni speciale din noiembrie 1949, desfășurată la Moscova.
La 14 decembrie 1954, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția nr. 836 pentru a proclama o Zi mondială a copilului. Pornind de la convingerea că trebuie acordată o atenție deosebită copiilor, care reprezintă generația de mâine, Adunarea a recomandat, cu acest prilej, ca începând din 1956, în toate țările să fie instituită o Zi mondială a copilului, pentru ca ea să fie marcată ca o zi a fraternității și înțelegerii între copiii de pretutindeni, a activităților dedicate promovării idealurilor și obiectivelor Cartei și bunăstării copiilor din toată lumea, pentru întărirea și lărgirea eforturilor pe care Națiunile Unite le fac în favoarea copiilor din întreaga lume, potrivit www.un.org.
Rezoluția recomanda guvernelor statelor membre să instituie o astfel de zi, la data pe care o considerau de cuviință, deci nu neapărat 1 iunie, dată la care este sărbătorită în România. Organizația Națiunilor Unite marchează această zi la 20 noiembrie, data la care au fost adoptate Declarația Drepturilor Copilului în 1959 și Convenția asupra Drepturilor Copilului, în 1989.
În foarte multe țări, este sărbătorită la 20 noiembrie, ziua în care s-a adoptat Declarația Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului. În fosta URSS și în țările care i-au fost state satelit, data este 1 iunie, prima zi de vară în Emisfera Nordică. O parte din restul țărilor adoptă alte date. În România este sărbătorită în data de 1 iunie.
Popas în lumea copilăriei
Lumea copilăriei e lumea mirării, e lumea fabuloasă a basmului, e, probabil, lumea lipsită de griji sau așa ar trebui să fie! Eu cred că singura perioadă de care ne aducem constant aminte este cea a copilăriei, fiindcă în ochii copilăriei se oglindește cerul, în ochii copilăriei lumea este cea mai frumoasă și mai plină de mistere. Mintea unui copil este ca o metaforă, iar sufletul lui este, în mod special, un cuib de vise. El, copilul, construiește universuri de care noi, adulții ne minunăm, fiindcă imaginația noastră zilnică se împiedică de nevoile cotidiene. Eu cred că e falsă teoria conform căreia bunicii îi învață pe copii, le lărgesc orizontul cunoașterii etc. Înțelepciunea copilului este, după părerea mea, prima carte de învățătură a bunicilor. Meseria de părinte este, poate, cel mai complicat exercițiu al vieții, unul pe care te străduiești să-l rezolvi, timp în care nu prea realizezi că puiul de om a crescut. Părintele este un personaj grăbit, mereu împovărat de griji, de idei, de proiecte pentru copilul lui și nu mai are timp, fiindcă nici nu are cum sau când să lase lumea lui, pentru lumea fabuloasă și, uneori, prea îndrăzneață a copilului. Bunicii însă, trecând prin prima experiență, aceea de părinte, au bucuria de a da în mintea copiilor, fiindcă abia atunci descoperă cu adevărat fabuloasa lume a copilăriei. Vorbind despre copilărie, Antoine de Saint-Exupéry își punea sieși o întrebare, dar își dădea și un răspuns: De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.
Fiecare dintre noi venim din propria noastră copilărie, cu visele, cu împlinirile și neîmplinirile noastre și, mai ales, cu poveștile noastre. Astăzi de 1 iunie urez tuturor copiilor Copilărie fericită gândindu-mă, înainte de toate, la cei doi nepoței, iubiții mei Eric și Albert!
|
Pușa Roth 6/1/2022 |
Contact: |
|
|
