Ucraina și UE la o răscruce vitală
SUA, NATO și UE, Occidentul în general, și-au asumat riscuri majore, chiar existențiale prin implicarea totală, pe față, în războiul din Ucraina. E evident că SUA, Marea Britanie și tot Occidentul dominat de SUA s-au implicat mai demult, cu Maidanul de la Kiev, cu lovitura de stat din 2014 și chiar începând cu 2004-2005, odată cu revoluția portocalie. Din 2005, prin alegerea la președinție a lui Traian Băsescu, revoluția portocalie s-a extins și implementat și în România.
Între 2014 și februarie 2022 atacurile ucrainene asupra Donbasului autonomist au făcut aproape 14 000 de victime, care au fost complet ignorate de Occident, mai ales de Franța și de Germania, garantele acordurilor de la Minsk, care aveau deci o răspundere directă. Pe care nu au onorat-o. În 16, 17, 18 februarie 2022, deci înainte de inavazia rusă din 24 februarie, Ucraina lui Zelenski a aplicat mii de bombardamente în Donbas, teritoriu pe care îl revendica drept al său, național. Republicile separatiste Lugansk și Donețk, locuite majoritar de rusofoni (cărora li s-a interzis din 2018 utilizarea limbii ruse în viața publică), împreună cu Rusia, au fost obligate să procedeze la o enormă deplasare de populație de pe linia frontului pentru a pune la adăpost femei, copii și bătrâni mai ales. De la începutul anului 2022 până azi au fost strămutate în interiorul regiunilor și în Rusia peste 1 300 000 de persoane. În plus, pentru începutul lunii martie 2022, serviciile secrete rusești se așteptau la o ofensivă de proporții a armatei ucrainene în Donbas.
Azi, la trei luni de la începutul invaziei, obiectivele Rusiei, anunțate de Vladimir Putin în 24 februarie 2022, par în cea mai mare parte realizate, mai ales primul obiectiv, demilitarizarea. Ne amintim că, după Vladimir Putin, obiectivele operațiunii militare erau demilitarizarea și denazificarea (în fapt, eliminarea atitudinilor antirusești), la care s-a adăugat ulterior decomunizarea (abandonarea comunismului recesiv, moștenit de la URSS). Ucraina nu mai are o flotă la Marea Neagră și, cu excepția Odesei blocate, a pierdut controlul asupra litoralului său. Cerul Ucrainei e unul rusesc, spațiul aerian e controlat aproape integral de ruși. Aviația ucraineană a fost și ea aproape în întregime distrusă. Infrastructura ucraineană (căi ferate, șosele importante, gări de aprovizionare, ateliere de reparații și depozite de arme și muniții, depozite de combustibil, uzine electrice...) a fost bombardată de la distanță sau direct de artileria rusă. Armamentul occidental nu mai ajunge decât cu mare dificultate pe front, acolo unde este nevoie de el.
Prin predarea celor aproape 2 500 de militari ucraineni, mai exact 2 439, din faraonica uzină sovietică Azovstal din Mariupol (din armata regulată, din regimentul politic Azov, un fel de SS reinventat, mercenari și instructori străini), după alți 1 300 de militari din armata regulată care se predaseră anterior tot la Mariupol, Ucraina și protectorii săi din NATO au suferit o grea lovitură de imagine. Iar trupele ucrainene, o lovitură morală. Presa și media mainstream, finanțate generos de oligarhia occidentală și de bugetele naționale, nu reușesc să mai acopere situația dramatică, tragică în care se găsesc Ucraina și președintele său supraexpus mediatic, Volodimir Zelenski.
Dar nu numai Ucraina, ci și NATO și SUA sunt pe cale să sufere o imensă înfrângere în cea mai importantă confruntare militară de la cel de-al doilea război mondial încoace în Europa. Asta după retragerea catastrofală a SUA și a NATO din Afgansitan. În plus, sancțiunile economice, prea puțin cumpănite înainte de a fi hotărâte, pregătesc involuntar o criză financiară, economică și alimentară în primul rând în Europa Occidentală, aliata SUA, dar și în restul lumii. Rubla a ieșit întărită din sancțiunile economice occidentale (SUA și UE), iar veniturile Rusiei din exporturile de gaz, petrol, îngrășăminte chimice, grâu și alte produse agricole, metale (nichel, paladiu, aluminiu...) aproape că s-au dublat. Rusia își susține astfel războiul fără mari greutăți, într-o bună măsură fiind finanțată chiar de Occident. Cu atât mai mult cu cât Rusia întreține o armată de profesioniști de peste 1 milion de oameni, care costă mult și pe timp de pace.
Războiul îi dă Rusiei posibilitatea de a-și roti (rula) toate efectivele în Ucraina, întărindu-le pregătirea de luptă într-un război real. De asemenea, rușii își încearcă pe teren noile arme, cum sunt deja celebrele rachete hipersonice. În Ucraina, Rusia nu folosește în același timp mai mult de cca 10 % din efectivele de care dispune.
La 13 mai, secretarul Apărării, Lloyd J. Austin, a avut o convorbire cu ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, pentru prima oară după 18 februarie. Secretarul Austin a cerut o încetare a focului imediată în Ucraina și a subliniat cât de important este să se mențină liniile de comunicare. Austin este cel care a inițiat apelul și Statele Unite vor să obțină o încetare a focului în Ucraina ! Ieri, ofițeri superiori ai SUA și ai Rusiei au avut și ei o convorbire pe care tot Statele Unite au inițiat-o : generalul Mark Milley, președintele statului major interarmate, și generalul Valeri Gherasimov, șeful statului major general rus, au avut o conversație pe care Pentagonul a refuzat să o prezinte în detaliu, admițând doar că evenimentul a avut loc.
Lucrurile trebuie că merg rău în Ucraina pentru ca aceste convorbiri să aibă loc. Într-adevăr, dacă e să luăm de bună lista de bombe pe care o publică zilnic Ministerul Apărării rus, toate pozițiile armatei ucrainene sunt supuse tiruruilor de artilerie grea, iar ucrainenii pierd cca 500 de oameni pe zi. De altfel, lovituri rusești eficace sunt aplicate taberelor de antrenament, siturilor în care sunt stocate arme și platformelor de transport din toată țara (Ukraine SitRep Russians break through US bolsterism, moonofalabama.org, 20.05.2022).
Avantajul pe care l-au avut SUA și Occidentul în fața Rusiei propaganda, războiul de imagine se poate transforma în timpul următor în contrariul său. Cu consecințe dintre cele mai nefaste, mai ales economice. The New York Times i-ar fi cerut președintelui Joe Biden să renunțe la fanfaronadă și să vină cu picioarele pe pământ. O operațiune care se poate dovedi foarte anevoioasă pentru actuala Administrație de la Washington : Per total, situația socio-economică a Ucrainei e catastrofală. Situația militară e chiar mai proastă. Mariupolul a căzut și trupele rusești care operau acolo vor putea curând să se ducă în altă parte. Cordonul de la Propasna amenință să cuprindă toată linia frontului de nord, cu nucelul armatei ucrainene [...].
Aceste motive explică de ce Austin și Milley au telefonat la omologii lor ruși. Sunt și motivele pentru care redactorii de la New York Times îi cer Administrației Biden să înceteze cu fanfaronadele și să adopte o poziție mai realistă (nytimes.com, 19.05.2022) : recentele declarații belicoase ale Washingtonului afirmația (nytimes.com, 28.03.2022) președintelui Biden conform căreia dl Putin nu poate rămâne la putere, comentariul secretarului Apărării conform căruia Rusia trebuie să fie slăbită și promisiunea președintei Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, după care Statele Unite vor susține Ucraina până la obținerea victoriei pot să fie proclamațiile entuziaste ale sprijinului, dar nu ne apropie de negocieri. În cele din urmă, ucrainenii sunt cei care trebuie să ia deciziile dificile. Ei sunt cei ce se bat, mor și își pierd casele din pricina agresiunii ruse, și ei sunt cei care trebuie să hotărască cum ar arăta sfârșitul războiului. Dacă acest conflict duce la autentice negocieri, liderii ucraineni sunt cei care vor trebui să ia dureroasele decizii teritoriale pe care le va impune orice compromis (ibidem).
Atacurile simpliste și violente la Putin și la Rusia din presa și din media americane și europene (imitate de presa și media din România) nu mai folosesc la mare lucru. Realitatea din teren, cea din Ucraina, dar și realitatea economică și, foarte curând, odată cu venirea iernii, și cea energetică și alimentară își vor arăta colții. Inflația atinsese cote halucinante încă dinainte de războiul din Ucraina, neegalate în ultimii 40 de ani. Bursele americane și cele vest-europene nu vor mai putea trăi multă vereme în realitatea lor paralelă de până acum, cea stimulată de banii ieftini. Banii, chiar dacă vor mai rămâne o vreme ieftini, își pierd vertiginos din valoare. Noiembrie 2022, cu alegerile din America și cu venirea iernii în emisfera nordică, va fi un prag greu de trecut.
Sondajele dau o victorie clară a republicanilor în alegerile de midterm din SUA atât în Camera Reprezentanților, cât și în Senat. Mandatul lui Joe Biden se poate încheia la sfârșitul anului, eveniment de altfel de mult anticipat din motive de incapacitate fizică, de slăbiciuni ale vârstei. Dar vicepreședinta Kamala Harris nu pare deloc pregătită să preia o sarcină atât de grea. O criză politică serioasă în America poate avea un efect devastator asupra Burselor și a economiei în întregul său. Aventura războiului din Ucraina (stimulat de americani) se poate dovedi și mai costisitoare decât cele 53 de miliarde de dolari deja alocate (dintre care 40 atribuite recent de Congres).
Cum am văzut, Lloyd J. Austin, șeful Pentagonului, l-a sunat pe omologul său rus, Serghei Șoigu, ministrul Apărării, cerându-i o încetare a focului. Dar, aparent, după surse rusești, cei doi au discutat și despre laboratoarele de arme biologice din Ucraina în care armata americană e implicată. Probe înspăimântătoare au început să fie făcute publice. Dar nu știm mai nimic despre ce au discutat generalii Milley și Gherasimov.
Propaganda occidentală începe astfel să fie serios discreditată. Și chiar mai mult. Trei sute de astfel de biolaboratoare, finanțate și controlate de americani, s-ar găsi în întreaga lume. Foarte multe în jurul granițelor chineze. China a început să ceară socoteală SUA pentru aceste instalații. Presa din America a trecut la dezvăluiri consistente, care nu prea au apărut în presa din România.
Vor încerca SUA și Marea Britanie, liderii de facto și deținătorii (owners) NATO, o mare lovitură care să-i scoată din unghiul mort în care se găsesc în Ucraina ? Care poate fi acea lovitură ? Implicarea directă a unor vecini ai Ucrainei (Polonia, România, țări NATO, dar și țările baltice și, eventual, Suedia și Finlanda) ? E o ipoteză care revine în destule analize. Atât UE (creată în anii 50 de SUA Comunitatea Cărbunelui și a Oțelului), cât și Ucraina (creată la origini de sovietici de Lenin, Stalin, Hrușciov) sunt niște construcții artificiale care vor rezista cu dificultate șocurilor în curs și celor viitoare.
Ucraina sfâșiată civilizațional între Vestul și Estul Europei, cu încercarea sa de a se integra în UE și în NATO și de a rupe definitiv legăturile cu Rusia euroasiatică, riscă să dispară din nou de pe hartă. Rusia poate anexa, a și integrat deja (limba rusă, rubla, ajutoare economice și umanitare, administrație) o mare parte din estul și sudul Ucrainei. Polonia poate recupera vestul Ucrainei, Galiția și dincolo de ea. România și Ungaria au fost mai reținute în pretențiile lor teritoriale eventuale, România fiind în primul rând interesată de întregirea cu Basarabia smulsă de ruși. Dar fără să uite de Transcarpatia, Bucovina de Nord, Herța și Bugeac. Deocamdată nu e deloc clară soarta care-i va fi rezervată Odesei, perla litoralului ucrainean.
Ruptura care se profilează între UE și Rusia, plus eventuale schimbări de frontiere în Estul Europei pot crea probleme existențiale pentru UE. Nordstream 2, legătura dintre Rusia și Germania, pare mort și îngropat, așa cum bine anticipa Victoria Nuland. Gazul și petrolul din Rusia nu pot fi înlocuite avantajos de europeni în următorii trei-cinci ani. Dependența UE, a Germaniei în primul rând, de energia și de materiile prime rusești e cât se poate de reală. Deocamdată, țările europene plătesc pe tăcute gazul în ruble, dar condițiile de livrare puse de ruși se pot înăspri oricând.
Negocierile pentru pace par azi lipsite de orice speranță. Cu finanțare americană nelimitată, războiul din Ucraina se poate prelungi oricât. Ucraina și, odată cu ea, întreaga UE se găsesc într-o mare cumpănă, poate fatală.
Corespondentul francez la Moscova Xavier Moreau (site-ul Stratpol), fost militar, absolvent de Sant-Cyr care comunică regulat din 2015 despre situația din Ucraina, scrie pe Twitter : Ne vom aminti de această zi de luni 23 mai 2022 ca de o zi neagră pentru armata kieveană. Este vorba de străpungeri decisive în zona Liman. Informația este confirmată de la fața locului de reporterul de război canadian Neil Hauer, tot pe Twitter. Severodonețk și Lisichansk devin astfel accesibile armatei ruse. Se pregătește asaltul asupra Slavianskului. Cu alte cuvinte, rușii au rupt frontul în Donbas.
Petru Romoșan
|
Petru Romoșan 5/26/2022 |
Contact: |
|
|
