Dor de Paradis
Mi s-a deschis un dor în suflet
Un dor incendiar de umblet
Pe drumul dinspre Paradis
Drum cunoscut, uşor de străbătut
De ţi-e permis!
Cândva... copil fiind
Pe acest drum mă-ntâmpina
Cu zâmbetul său metafizic, sincer
în dragoste înveşmântat - un înger.
Se scuturau de florile lor merii,
In troienire petalele mă atingeau,
Ningea, ningea cu puritate,
Și zările se deschideau
Se cobora seninul peste mine
Blând
Mă-nvluia – cum aerul o mânastire
În primaveri duioase când,
Pe ierburi fragede, cu ochii către stele
Mergem la Inviere.
La -ntoarcere
In revărsatul zorilor
Cântat de îngeri
Imn de slavă peste tot se auzea
Lumina-n ramuri se împletea
Iar soarele mângâietor
Belşug de raze aurii
îsi risipea peste câmpii.
- Hristos a Înviat!
- Hristos a Înviat!
De atâta bucurie!
Eu parcă mă topisem,
Eram și totodata nu eram,
Alergam,
Mă depărtam, m-apropiam...
Fără să obosesc.
Spre seară,
De cer amurgul tainic se anina.
Nevăzutul mă chema!
Şi mă duceam...
In acest dus nu-mi aminteam
De scurt popasul pământesc.
Mi s-a deschis din nou in suflet
Un dor incendiar de umblet
Pe drumul din copilărie,
Dinspre Paradis.
Hristos a Inviat !
Elena Armenescu
|
Elena Armenescu 5/21/2022 |
Contact: |
|
|
