Sfinții împărați Constantin cu maica sa, Elena
Sfinții împărați și "întocmai cu Apostolii" Constantin cu maica sa, Elena, erau de neam roman. Tatăl său, împăratul Constantin Clor împărățea peste Galia și Insulele britanice. După moartea sa a lăsat urmaș la domnie pe fiul său, fericitul Constantin, ajutat de credincioasa lui maică, Sfînta Elena.
Auzind el că Maxenție, care împărățea în Roma, face multe nelegiuiri poporului, chinuind pe creștini și dărîmînd sfintele biserici, s-a pornit cu război împotriva lui. Deși avea mai puțini ostași ca Maxenție, el își punea nădejdea în ajutorul adevăratului Dumnezeu, Căruia adesea se ruga, cu toate că nu era încă botezat. Și iată că în amiaza mare, i se arătă o cruce mare pe cer, cu stele închipuită, iar dedesubt aceste cuvinte scrise: "Cu acest semn vei birui".
Apoi a poruncit ostașilor să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci pe haine, pe coifuri și pe armele lor și așa au pornit la luptă. Deci, cu ajutorul crucii lui Hristos, Sfîntul Constantin a biruit pe Maxenție, înecîndu-l în apa Tibrului, lîngă Roma, iar el a fost primit cu mare bucurie în cetate și încoronat ca împărat al întregului Imperiu roman de Apus, în anul mîntuirii 313.
Ca semn de mulțumire lui Dumnezeu, marele Constantin a dat un act împărătesc în același an, după sfatul maicii sale, cunoscut pînă astăzi sub numele de "Edictul de la Milan", prin care s-a dat desăvîrșită libertate tuturor creștinilor, lăsînd astfel pe fiecare să creadă cum voiește.
Însă domnea în răsărit un împărat tiran, anume Liciniu, care deși era cumnat cu marele Constantin, dar nevrînd să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, chinuia cumplit pe creștini și amenința să ocupe Roma. Împăratul Constantin a încercat de două ori să-l biruiască prin război, dar n-a putut și era în mare mîhnire. Rugîndu-se mult lui Dumnezeu și însemnîndu-se cu semnul crucii, toți ostașii au pornit din nou la război împotriva lui Liciniu și l-au biruit. Ultimul război l-a avut împăratul Constantin împotriva sciților, aproape de Dunăre, pe care de asemenea i-a biruit cu ajutorul Sfintei Cruci.
Deci, dorind împăratul să-și mute capitala în partea de răsărit a imperiului, și-a ales cetatea Vizantia, zidită de un grec, numit Vizas. Pe aceasta alegînd-o Sfîntul Constantin, a numit-o cu numele său, Constantinopol, și s-a așezat aici cu fericita sa mamă, Elena, în anul 324. Iar ca semn de mulțumire lui Dumnezeu, a înălțat în mijlocul cetății un stîlp înalt, avînd deasupra Sfînta Cruce.
Tot în timpul acesta a primit și botezul, în orașul Nicomidia, de la episcopul Evsevie, cînd a dat poruncă să se boteze și ostașii săi, dimpreună cu senatorii palatului, încît o nespusă bucurie cuprinsese toată lumea. A mai dat poruncă să se înalțe în curtea palatului său o măreață biserică, în numele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, iar bisericile care au fost dărîmate de păgîni a poruncit să se zidească din nou, dîndu-le tuturor bani și ajutor din destul. De la acest sfînt împărat a rămas tradiția ca domnii creștini din toată lumea să zidească biserici și mînăstiri și să le înzestreze cu danii și cu toate cele necesare.
În vremea aceea, însă, Biserica lui Hristos era sfîșiată de învățătura cea rea a ereticului Arie, care spunea că Iisus Hristos este o creatură superioară, iar nu Creator și deoființă cu Tatăl și cu Duhul Sfînt. Deci, Sfîntul Constantin îndemnat de mama sa Elena și de mulți episcopi dreptcredincioși, a hotărît să adune primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, pentru a hotărî adevărata credință și a condamna pe ereticul Arie și învățătura sa.
S-au adunat acolo 318 Sfinți Părinți din toate marginile Imperiului de Răsărit și de Apus, în frunte cu Sfîntul Constantin, care era considerat episcop cu treburile de afară. Vor rămîne nemuritoare minunile și cuvintele pline de învățături dogmatice ale marilor ierarhi și sfinți Nicolae, Spiridon și Atanasie de Alexandria, care au luat parte la acest Sinod. Atunci a fost blestemată învăță-tura lui Arie, iar pe el l-au dat anatema. La acest Sfînt Sinod s-au compus primele șapte articole ale Simbolului Credinței și mai multe canoane bisericești.
În anul următor, Sfînta Elena, dorind foarte mult să afle lemnul Sfintei Cruci și să se închine pe Golgota și la Mormîntul Domnului, a plecat cu mulți ostași la Ierusalim. Aici s-a rugat mult lui Dumnezeu și, împreună cu Sfîntul Macarie, episcopul Sfintei Cetăți, după multe osteneli a aflat Crucea Domnului, iar pe locul Căpățînii a înălțat o biserică preafrumoasă, care, cu unele modi-ficări, dăinuiește pînă astăzi.
Deci, luînd o parte din lemnul Sfintei Cruci, fericita Elena s-a întors înapoi la Constantinopol, iar de aici la Roma, unde a trecut la Domnul, în vîrstă de 80 de ani.
Marele împărat Constantin a împărățit 42 de ani, pînă în anul 337, cînd trece la veșnicele lăcașuri și este înmormîntat în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, zidită de el, lăsînd Imperiul roman în stăpînirea celor trei fii ai săi. Biserica noastră îi prăznuiește pe amîndoi cu mare cinste la 21 mai, socotindu-i "întocmai cu Apostolii" lui Hristos. El este al 32-lea împărat roman de la August.
Rugaciunea intai catre Sfintii Imparati Constantin si Elena
Sfintilor Imparati Constantin si Elena, dupa Dumnezeu si Maica Domnului, voi sinteti nadejdea noastra si folositorii nostri; voi ne sinteti noua bucurie in vremea necazului, voi ne ocrotiti in nevoi si ne ajutati. Voi sfintelor manastiri si biserici le sinteti pazitori; pentru aceasta cadem inaintea voastra cu lacrimi, rugindu-va sa nu incetati a ne ajuta noua neputinciosilor, ci mijlociti la Dumnezeu si la preacurata Lui Maica si pururea Fecioara Maria, ca si pe noi sa ne pazeasca fara prihana si pe toti sa ne intareasca in credinta, pina la sfirsitul vietii, spre mintuirea sufletelor noastre. Amin.
Rugaciunea a doua catre Sfintii Imparati Constantin si Elena
Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cei ce sinteti mai cinstiti decit toti imparatii, alesii lui Dumnezeu, cazind inaintea voastra cu lacrimi va rugam: Dati-ne mingiiere si noua celor ce sintem in necazuri; voi sinteti mijlocitori Sfintei Treimi si puteti sa ne ajutati noua. Auziti-ne si pe noi acum, alungati de la noi necazurile si nevoile ce vin asupra noastra in aceasta vremelnica viata si vindecati neputintele noastre, tamaduiti bolile noastre, potoliti rautatea noastra, izgoniti pe vrajmasii nostri vazuti si nevazuti. Dati-ne noua ca in pace si in liniste sa traim; ajutati-ne noua cu sfintele voastre rugaciuni. Pentru mintuirea sufletelor noastre faceti mila cu noi acum, cind cu frica si cu umilinta zicem catre voi asa: Bucurati-va, parintii crestinilor. Amin.
La multi ani cititorilor Observatorului care poarta numele Sfințiilor Impărați Constantin si, Elena
|
Sabin Popescu 5/18/2022 |
Contact: |
|
|
