Catrene
Catrenul – esentă rară de poezie pură, a traversat milenii. Sappho l-a cultivat în Lesbosul din tara ei de înaltă artă, cultură si civilizatie prin secolul al VII-lea de până la ivirea lui Cristos. Khayyam l-a slefuit în legea lui în Persia cea de poveste în urmă cu o mie de ani, apoi, o, mai apoi memoria omenirii l-a păstrat întru înnobilare de gând si înflorire de suflet, fiindcă, da!, catrenul este întelepciune cântătoare, bijuterie lirică, amprentă a ratiunii inimii.
Din vol. in curs de aparitie
De-o vreme tot mai plin de umbre golul
Toujours plus pleine d’ombres chères l’absence
XXII
De vrei s-ajungi la stele, păseste-ncet. Se poate
Atinge necuprinsul cu mâini de muritor;
Dar vezi să nu te piardă nava-singurătate
Mergând la întâmplare pe val rătăcitor...
Atteindre les étoiles ce n’est pas la mer à boire.
Ça ne demande pas de longues et hautes études ;
Il faut d’abord franchir le mur de solitude
Et apprendre à marcher sur l’écume des vagues noires.
XXIII
Între cer si pământ – nimic. Poate doar dorul –
Privighetoare mută într-o mireasmă nouă...
O umbră mă tot cheamă. Zburătorul?!
Umbra, lumina, dragi mi-s amândouă...
Entre ciel et terre – rien. Sinon peut-être
Un chant de rossignol – dor au parfum nouveau...
Qui est cette ombre claire qui rode à ma fenêtre,
Le Sylphe ?! Je n’ suis pas prête pour le royaume des cieux ...
XXIV
O, pacea vesnică de bucurii nu stie.
Ne frânge amintirea iar neuitarea doare.
În timpul netrăirii iubirea-i o târzie
Poveste despre-o vară de jaruri si răcoare...
Ô, la paix éternelle – la vieille mauvaise histoire,
Froide absence de l’amour ! Si le souvenir nous fait
Trop mal souvent, le cœur – eau brûlante, illusoire,
Coule vers les hautes sources de l’âge d’aimer.
XXV
Ce rău plasat e pentru om neantul
Din care vine si-n care se-afundă:
Par a fi două – adâncul si înaltul
Cu, între, viata – scurt tremuat de undă...
Si mal placé le néant pour les hommes !
Ils en viennent, ils y rentrent ensuite...
On dirait que ça fait deux, mais en somme
La vie – court refrain d’un très ancien rite...
XXVI
Cărări cât să ne ducă spre-adevăr
Sunt fără număr; numai unul drumul
Care ne poartă-n taina tainelor
Cum Unul e în toate – Domnul Unul.
Pour arriver aux sources de la lumière,
Chacun son sentier ; mais la voie qui
Nous emmène vers le cœur du mystère
C’est bien celle qui nous conduit vers Lui.
XXVII
Chiar în miez de cuvânt, adevărul
Dintru-nceput s-a fost refugiat,
A fost apoi istoria cu mărul
Si-un Paradis de-a pururi refuzat...
Dans le noyau du verbe, la vérité
Se refugia dès l’aube la première ;
Il y eut ensuite ce fruit couleur péché
D’un Paradis au goût d’amour amer...
XXVIII
Femeia si-adevărul se cuvine
Să nu se-arate-n lume dezgolite.
În strai de umbră, e cu mult mai bine
Să-nvălui jarul oarbelor ispite.
La femme, la vérité, auraient bien tort
De se montrer toutes nues devant nos yeux.
Un habit d’ombre leur va beaucoup mieux ;
La flamme attire toujours les papillons...
XXIX
Ascultă-ti inima să poti încalte
Gândi curat când greul te-o-ncerca,
Fii blând cu cel ce stie a-ndura
Si mângâie-l când lacrima-i pe-aproape!
Obéis à ton cœur et tu verras bien
Que ta raison fleurit infiniment,
Sois bon avec celui qui dans le temps
N’a que des larmes pour noyer son chagrin.
XXX
La gâtul ei perlele-au înnoptat,
Dar eu nu strălucirea lor o voi, ci
Să pot lua din suferinta scoicii
Acel bob de nisip de altădat’...
Les perles à son cou – rayons de nuit
Mais moi, je ne veux pas de leur éclat.
Si je pouvais, j’enlèverais des coquilles
Le maudit grain de sable d’autrefois...
Paula ROMANESCU
|
Paula Romanescu 5/6/2022 |
Contact: |
|
|
