Mamei
Motto: Pentr-un suflet, care-n taină, din trecut, din lăcrimare,
Îndulcit de-o amintire, se va face-nfiorare
DE ZIUA VOASTRĂ
V-aș da pământul tot cu floare, bucăți de Raiuri înstelate,
Grămezi de aur, giuvaieruri și câte-n lume mi-s palate,
Vă răsplătească cea iubire și câte lacrimi ați vărsat,
În cele nopți neadormite, când gândul vost, la noi a stat.
Le meritați până la una și încă tot n-ar fi de-ajuns,
Să răsplătim iubirea voastră nu sunt cuvinte de ajuns
Sunteți curatul, puritate cel crin de pus pe la icoane,
Că duceți greaua cruce-a vieții, ce bine prinsă-i în piroane.
Ne însorți mereu viața și ne-alungați tristeți, nevoi,
Cu-n zâmbet și c-o vorbă bună, când vreți ni le luați napoi,
Sunteți culoarea și parfumul la câte zile se petrec
Punând în noi curaj, speranță, în clipe grele ce ne-ncerc.
Prin voi se veșnicește lumea mereu pe-a timpului cărare,
Și-nfiorați mereu iubirea ca apa vie, ce-a licoare
Ce-o bem ca să simțim că viața are și clipe de plăcere,
Iar uneori sunteți păcatul îmbietor, ca ducea miere.
*
Oricum ați fi, sunteți viață iar fără voi nimic se poate,
Voi duceți însăși veșnicitul, născutul lumii pân la moarte,
Și-apoi divinul celor clipe, ce-n scurta viață le-am trăit,
Să știm că sunt pe astă lume, destule zile-n fericit.
Mircea Dori Istrate
ÎNTOARCEREA ÎN VREME
Am ajuns acasă, pe la asfințit,
Să îmi văd cuibarul prea de mult uitat,
Să îmi satur mintea dusă-n amintit
Cu icoana vremii, care m-a uitat.
Ruginit-a zarul ușii de la poartă,
Scârțâie țâțâna ca un suspinat,
Înierbată-i curtea, păcătoasă soartă,
Că demult pe-aicea nimeni n-a călcat.
În târnaț îmi caut cheia de la casă
Unde toți ai noștri locul l-au știut,
Și, în tremur mâna parcă nu mă lasă
Să descui a vieții, vremuri de demult.
Înlăuntru toate stau să se-nconvoaie,
Lavița bătrână cu-n picior pe-o piatră,
Patul cu străjacul mirosind a paie,
Masa și blidarul cu-o ulcică spartă.
Lampa cu feștila veșnic fumegândă,
Maica Născătoare zâmbitoare-n ramă,
Ce-și mângâie Pruncul cu privirea-i blândă,
Briciul din războaie cu tocita-i lamă.
Mama doar lipsește cina să ne-o pună,
Tata să mă-mbie cu-n pahar de vin,
Moșul,Tatăl Nostrugângăvit să-l spună,
Buna cruce-și facă, cu-n sfârșit Amin.
Casa dinainte să îmi odihnească
Visul pus cu grijă peste perini moi,
Domnul mă păzească și să-mi ocrotească
Casa părintească, țara și pe noi.
***
Azi, pe cele vremuri pus-am împăcarea
Cu-ndulcite timpuri care au trecut,
Lacrimi dau ca vamă, să nu-mi vrea uitarea
Șteargă-mi gândul vremii, unde-am încăput.
Mircea Dorin Istrate
|
Mircea Dorin Istrate 5/6/2022 |
Contact: |
|
|
