Nevoie de umor
LIMBA ROMANA, MATERIE TERIFIANTA DE LICEU
Voi prezenta o povestioara din liceu, de data asta ceva mai lunga, care are intimplari hilare pentru cei din afara evenimentelor, dar si stresante sau uneori inspaimintatoare, pentru cei din miezul evenimentelor, elevii clasei.
Este vorba despre o materie binecunoscuta in scoli si anume limba romana.
La aceasta materie, aveam o doamna profesoara mai in virsta, in apropierea virstei de pensionare, despre a carei profesionalism ori calitati pedagogice nu pot sa ma pronunt, eu nefiind un elev eminent la limba si literatura romana.
Ceea ce se intimpla la clasa unde profesa dinsa este faptul ca la sfirsitul primului trimestru scolar, din cei treizeci si cinci de elevi ai clasei douazeci si opt reuseau “performanta” de a fi corigenti.
Daca va intrebati cum si de ce era posibil asa ceva, va voi prezenta un exemplu de la ora de limba romana:
Dupa ce doamna profesoara venea la ora sa si verifica prezenta la ora, scotea la tabla patru-sase elevi pentru a-i asculta din lectia de zi. Desigur, lectia era o opera literara scrisa de un anumit autor. Dar intrebarile profesoarei erau:
Intrebarea unu: “Care este locul acelei opera literare in istoria Iliminismului European?”. Primul elev biiguia ceva despre iluminism, iar raspunsul profesoarei era: “Nu e bine.” Urma al doilea elev sa raspunda la aceeasi intrebare. Din nou raspunsul profesoarei: “Nu e bine.”. Intrebarea se repeata pentru elevul trei, patru, cinci si sase, cu invariabilul raspuns “Nu e bine.” al profesoarei. Apoi profesoara punea aceeasi intrebare si elevilor din clasa, dar nici ei nu cunosteau raspunsul, iar profesoara zicea: “O nota proasta si pentru clasa”.
Urma intrebarea a doua adresata elevilor: “Ce a spus criticul Perpessicius despre autorul operei literare?”. Primul elev biiguia ceva despre criticul Perpessicius, iar raspunsul profesoarei era: “Nu e bine.” Urma al doilea elev sa raspunda la aceeasi intrebare. Din nou raspunsul profesoarei: “Nu e bine.”. Intrebarea se repeata si pentru elevul trei, patru, cinci si sase. “Nu e bine.”, era raspunsul profesoarei. Apoi dumneaei punea aceeasi intrebare si clasei, care nu cunostea nici ea raspunsul, iar profesoara zicea: “O nota proasta si pentru clasa”.
Urmau si alte intrebari precum: “Ce a scris criticul T. Vianu despre autorul operei literare?” sau “Cum a catalogat criticul Garabet Ibraileanu opera literara?” sau “Cum se exprima criticul G. Calinescu despre opera respectiva?” adresate in continuare elevilor si clasei, pentru care primeau infailibilele raspunsuri “Nu e bine.” si “O nota proasta si pentru clasa.” din partea doamnei profesoare.
Dar, salvarea copiilor venea cind clopotelului suna de recreatie. Chipurile elevilor se luminau si o speranta aparea in privirile lor, dar degeaba. Profesoara continua cu intrebarile ei. Dupa zece minute, clopotelul suna, din nou pentru intrarea la ora urmatoare, dar profesoara continua cu intrebarile ei despre critici si criticism.
Dupa vreo cinci minute, profesoara a fost intrerupta de ciocanitul timid in usa clasei. Usa s-a deschis si in cadrul usii clasei a aparut profesorul de la ora urmatoare, care i-a explicat ca aceea era ora lui de curs. Drept raspuns doamna profesoara i-a cerut acestuia sa mai astepte vreo cinci minute pina isi termina ea ora.
Elevii ascultati nu aveau notele trecute in catalog dupa o asemenea ora maraton. Notele apareau in catalog, cu intirziere de doua-trei saptamini, cind profesoara avea ceva timp liber. Probabil, asfel se explica numarul imens de corigenti la limba romana in clasa noastra.
Ceea ce a fost hazliu pentru toata lumea din scoala noastra era faptul ca de cite ori venea un suplinitor, al acestei profesoare si intreba in clasa cine vrea sa fie ascultat la lectia respectiva, toti cei treizeci si cinci de elevi ridicau miinile cerind sa raspunda.
Un lucru greu de inteles de elevii acestei clase era modul in care erau notati de oricare alt profesor de limba romana care tinea locul acestei profesoare.
Pentru elevi era o adevarata sarbatoare lipsa profesoarei lor, deoarece suplinitorii acesteia ii notau pe copii numai cu note de opt si noua, la orice lectie erau ascultati.
MILITIA, GRAMATICA SI LICEUL
Scoala a creat multe momente amuzante, nu numai pentru elevi si profesori, ci si pentru alte categorii sociale, precum cea a militienilor.
Prin anii 1970, din directiva Partidului Comunist, toti militienii erau obligati sa aiba absolvit liceul, ca nivel de pregatire. Astfel, in acei ani a inceput asaltul scolii, fie ca era scoala primara, gimnaziala sau liceul, deoarece majoritatea cadrelor din Militie fusesera angajate cu o pregatire de numai una-doua clase primare.
Un asemenea caz amuzant s-a petrcut la examenul unui militian pentru a intra la liceu, dupa ce absolvise scoala gimnaziala. Subiectul era o analiza gramaticala a unui text literar.
Textul literar suna astfel: “Venea o moara pe Siret”, iar militianul candidat trebuia sa prezinte analiza sintactica: subiectul, predicatul si complementul, punind intrebarile corespunzatoare.
Prin natura meseriei sale, el intelege ca verbul ar fi “o moara”. El rezolva subiectul sau de gramatica punind intrebarile urmatoare:
Subiect: “Venea”. Intrebare: “Cine o moara pe Siret? Raspuns: “Venea”.
Predicat: “O moara”. Intrebare: “Ce facea Venea? Raspuns: “O moara”.
Complement: “Pe Siret”. Intrebare: “Pe cine o moara Venea? Raspuns: “Pe Siret”.
Asa au ajuns toti militienii Romaniei absolventi de liceu cu “Bacul” luat.
GLUMITE ADUNATE SI LA LUME DATE
Petrom schimba denumirea carburantilor in:
Chanel No. 5 si Nina Ricci, ca macar sa-si justifice pretul la pompa.
Ea: Plingeai dupa mine, dar te-ai dus cu alta.
El: E adevarat, dar m-am dus trist!
Intr-un magazin intra o doamna foarte grasa:
-As dori sa vad un costum de baie care mi-ar veni…..
Vinzatorul:
-Si eu.
Ma suna sotia azi:
-Sa stii ca am spart oglinda laterala…..
-Pfffff, cum ai reusit?
-M-am rasturnat cu masina.
APEL 112
-Alo, a luat foc casa vecinului!
-Cum va numiti?
-Ionescu!
-Dumneavoastra ati descoperit focul?
-Nu! Unul Prometeu! Dar ce legatura are?
Am vazut doi copii de la mine din cartier care se jucau cu o minge.
Ingrijorat, i-am intrebat:
-V-a furat cineva telefoanele?
Stan si Bran:
Bran: -De ce plingi?
Stan: -S-a dus vara, s-a dus caldura pe gratis…..De acum vine aia pe bani…..
MASCA OBLIGATORIE
M-am dus la banca sa scot niste bani. Pe usa bancii scria mare: MASCA OBLIGATORIE
Mi-am pus si eu masca asta de halloween, ca alta nu aveam…..
Stiam ca mai am 300 lei in cont, asa ca i-am zis doamnei de la ghiseu sa-mi dea toti banii.
Am plecat cu 200 mii euro si 30.000 lei. Nu stiu de unde aveam eu atitia bani, dar e OK, eu nu pun intrebari stupide…..
Stiti bancul cu statuia nuda?
Statu ia nu da!!
Noroc ca m-am nascut nebun ca altfel o luam razna!
Doru Mustarica . Toronto
|
Doru Mustarica 5/2/2022 |
Contact: |
|
|
