Ne îngrijorează ceva?
Specialistii îl numesc dezastru generational. Sau tragedie generatională. Popular spus, tâmpire mondială. Să fie de vină si încălzirea globală?
Idiocratia (ca si filmul american de comedie cu acelasi nume) a început deja să se prelingă si să se întindă precum lava vulcanului, ca iedera, sau ca mierea pe pâine, si se află la concurentă cruntă cu ipocrizia si infuzia de falsitate.
Suprematia nătângilor nu mai e o glumă. Aceasta este îngrijorarea “substrat” pe care germinează oricare alta.
“Se cască o gaură tot mai mare între elita stiintifică si majoritatea celor redusi mintal” se îngrijora cu mai multi ani în urmă neurobiologul Leo M. Chalupa. Acelasi lucru e valabil si pentru elitele politice si financiare si majoritatea mută, dusată propagandistic, si cu minte putină. Si n-avem ce face. Vorba lui Frederich Schiller: “against stupidity the gods themselves contend in vain.”
Am intrat într-o epocă, de fapt o formă contemporană de tribalism, în care poate unul(?), poate câtiva indivizi (puternici?) ar putea, prin eroare sau teroare, să declanseze o descompunere a lumii cu o brutalitate extremă, încât actiunile paliative s-ar naste ofilite. Un virus ar fi de ajuns. Un război mondial, peste. Din slăbiciune vine puterea. Din slăbiciunea noastră generală. Din putinătatea valorilor pe care le-am mai păstrat. Poate nici nu mai avem dorinta sau vointa de a supravietui. Extinctia nu cred că se va întâmpla chiar dacă ne-o dorim sau nu.
Căpeteniile trec, caracterele si năravurile rămân. Cine va face dezinfectia?
Se prăbusesc din ce în ce mai mult “puntile formale si informale dintre diferitele abordări mentale, intelectuale si umaniste pentru a vedea lumea” reală sau asa cum o cunosteam până de curând (N.B.), este îngrijorarea celebrului fizician Anton Zeilinger.
Ne afundăm tot mai mult în lumea virtuală. Am trecut de la o societate infamant-deschisă la una provocator dezmătat-închisă. Nu mai suntem capabili să analizăm pericolele posibile sau incertitudinile, nu mai putem fi constienti de amenintările cele mai serioase asupra/ale societătii. Dacă am fost vreodată.
Încrederea a atins punctul de înghet al heliului. Avem chiar inertia lui dar nu si „nobletea” sa. Nu mai discernem binele de rău, originalul de fals, realul de imaginar. Trăim la interfata dintre două lumi. Spre metavers, cu succes.
Suntem „Pisica lui Schrödinger” modernă. Suntem vii, suntem morti, sau si una si alta, (nici nu mai avem nevoie de otravă, poluarea de orice fel face toată treaba), suntem parte dintr-un soft si habar nu avem?
Trăim în computerul unei fiinte superioare? Suntem simple marionete ale unei specii mai avansate? Viata este o hologramă? Lumea noastră „reală” este doar o simulare cu autor necunoscut? Unora le place doar întrebarea, altii caută răspunsuri. Întrebările sunt si ele o boală incurabilă.
Nu cred că poate exista cineva în orice galaxie care să ne batjocorească mai mult decât o facem noi cu noi însine.
Oricum, nu suntem în stare să ne facem o „viată bună”, nici nu stim s-o definim, asa cum unii nu pot spune ce este fericirea pentru că nu s-au întâlnit niciodată cu ea, în schimb etalăm o arogantă de neînchipuit. Mondialism, diversitate, multiculturalism, dezvoltare durabilă, sustenabilitate sunt niste eufemisme de ultimă generatie. Cât despre legi, drepturi si libertăti nici nu va mai putea fi vorba.
Lumea naturală este din ce în ce mai nenaturală, ca să nu spun defectă.
«Ar trebui să ne îngrijoreze câteva state „moderne" care practic sunt modelate de infractionalitate, state în care proiectele de legi sunt promulgate de infractori si, mai rău, sunt legitimate de o democratie formală si „legală"» sustine Eduardo Salcedo-Albaran, filozof columbian.
Principala preocupare a structurilor malefice este găsirea unor noi moduri de a ucide oamenii, de la cât mai mare distantă, individual sau în masă. Serviciile secrete, planificatoare, robotii inteligenti ucigasi, executanti, angajatorii celor dinainte, beneficiarii stiu mai bine.
Democratia, fie ea si liberală, o utopie ca oricare altă formă de organizare socială, practicată în prezent în întreaga lume, a devenit ea însăsi un sistem incompetent prin caracterul disfunctional al organismelor legislative, criza socială si datoria suverană. Democratiile „reprezentative” nu mai servesc interesele cetătenilor lor. Au acumulat o pierdere iremediabilă, pe scară largă, a încrederii în guverne si în politicieni.
Astăzi 5 aprilie 2022 are loc aliniera pedepselor: tehnogia cu pandemia si sanctiunile, toate sunt la valul 5. (Ursula von der Leyen a anuntat valul 5 de sactiuni împotriva Rusiei). Se spune că cifra 5 simbolizează, printre altele, limitele omului si ale controlului lui asupra universului. 5 virtuti, 5 elemente esentiale, 5 oceane, 5 cercuri olimpice. Pacea si armonia(?).
Deja specialistii se gândesc valul 6(G). Dar 7(G)? Cine poate gândi atât de departe? Nostradamus?
Să analizăm si straturile lumii moderne, tot 5:
1G. Avem pe unii în România care se bat cu pumnu-n piept si jură (strâmb) pe Constitutie că „fac totul” pentru tărisoara noastră, adică a lor. Acestia îsi zic patrioti, nationalisti. Gargaragiii, groparii României. Stratul de jos.
Si exact la fel se întâmplă în toate cele 249 de natiuni listate (teritorii si colonii).
2G. Următorul strat, deasupra, la nivelul rouăi de dimineată se află Geostrategii, Gardienii Europei!
3G. Mai sus, ca straturile atmosferei, trece o boare pe deasupra viilor (a celor care trăiesc), Grupul G(7-20).
4G. În „termosferă” sunt Globalistii, ca mânăstirile de la Meteora.
5G. În sfârsit(?), „de curând”, avem Galacticii. Terraformatorii lui Marte! Agentii de turism interplanetar.
Baba Vanga a prorocit că în 2183 vom avea colonii pe Marte! Pregătiti-vă de imersiune. La urma urmei si noi suntem tot niste corpuri ceresti. Pe de altă parte, înainte de „amartizare”, lumea va deveni cea mai mare expozitie etnografică în era Inteligentei Artificiale.
Distrugerea reciprocă si durabilă este asigurată. Nu mai tine butada „cine controlează trecutul controlează si viitorul”. Nu controlăm nimic, nici măcar inflatia, sau propriile pierderi. Telecomanda nu este la „noi”. Suntem cu totii niste (a)sistati.
Avem o afinitate patologică pentru „dinamica nenorocului”: toată viata suntem în mijlocul belelelor miscătoare.
Comportamentul social al omului modern justifică sfârsitul civilizatiei noastre. Extinctia nu cred că se va întâmpla chiar dacă ne-o dorim sau nu. Căpeteniile trec, caracterele si năravurile rămân. Cine va face dezinfectia?
Degeaba unii, multi, putini, simt ceva în pregătire, poate o desertăciune (totul este?), dacă se resemnează si asteaptă răstignirea. Ar trebui să vă faceti griji dacă vă permiteti să pierdeti timpul. Esuăm de mână. Tineti-vă bine.
Mihai Bogdan Lupescu
|
Mihai Bogdan Lupescu 5/2/2022 |
Contact: |
|
|
