Să vorbim despre Moldova
„Ceea ce-i unește pe toți românii este faptul de a vorbi aceeași limbă. Am mai spus că suntem poate singura țară din Europa, în afară de micile țări, al cărei sentiment național este exclusiv întemeiat pe faptul că vorbim aceeași limbă de la Nistru până la Tisa (...) La noi, cimentul este limba.” ( Neagu Djuvara, în „O scurtă istorie ilustrată a românilor”, București, Ed. Humanitas, pag. 307)
Principatul (Voievodatul) Moldovei a existat ca entitate de sine stătătoare timp de peste cinci secole. Ca stat medieval se întindea între Carpații Orientali și fluviul Nistru, fiind împărțit pe trei regiuni: Țara de Sus, Țara de Jos și Basarabia. Ultima deținea accesul la Marea Neagră.
Cuvântul „Moldova” are o origine etimologică neclară, probabil având la bază germanicul „Mulda”, cu semnificația de „scobitură”, „mină”. Teza este plauzibilă, căci mineritul s-a practicat dintotdeauna în această zonă. Însuși numele primei capitale a voievodatului, Baia, era sinonim cu „mină”.
Legenda spune că, pe vremea invaziilor tătare din secolul al XIII-lea, primul domnitor al țării care a descălecat pe aceste meleaguri, Dragoș, aflându-se la vânătoare de zimbri, a fost atât de întristat de moartea cățelei sale, Molda, încât a botezat cu numele ei râul în care ea s-a înecat. Există și alte teorii, potrivit cărora numele Moldovei ar proveni de la molizii frecvent întâlniți prin pădurile dese, caracteristice zonei. Și, încă un amănunt, mai puțin cunoscut: turcii, când făceau referire la Moldova, o numeau „Bogdan-ili” și „Kara-Bogdan” („Bogdania neagră”), denumire derivată de la numele întemeietorului Bogdan I. și de la pădurile ei de nepătruns.
Trecând peste Evul Mediu, în anul 1775, Imperiul Austro-Ungar a anexat nord-vestul Moldovei, dându-i numele Buchenland (în română Bucovina, tradus prin Țara Fagilor). Ceva mai târziu, în 1812, jumătatea de est a Moldovei a fost anexată la rândul ei, dar, de data aceasta, de Imperiul Țarist, dobândind numele Basarabia. Denumirea aceasta s-a extins mai apoi asupra întregii regiuni aflate sub dominație rusă, pentru a o distinge de celelate două „Moldove”, cea românească, și cea cezaro-crăiască (austro-ungară).
N-au trecut nici cincizeci de ani și, în 1859, Moldova rămasă neatinsă de Imperiile vecine s-a unit cu Țara Românească, constituindu-se într-un stat separat, „sâmburele” actualei Românii.
La început, acea Românie incipientă s-a aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman, dar spre finalul acelui veac, mai precis la 1878, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești au devenit stat independent, condus de la 1881 de un rege propriu, Carol I.
În prezent, Republica Moldova, stat desprins din Uniunea Sovietică după abolirea sistemului comunist, ocupă o suprafață de 33.851 km2, arie aproximativ egală cu partea din Moldova aflată în din interiorul României (numită adesea Moldova de Vest, Occidentală sau de Apus). Granița dintre ele este constituită de râul Prut.Ea este o republică parlamentară, având capitala la Chișinău,.
Și-a declarat independența la data de 27 august 1991 și, amănunt interesant, la ora actuală are la conducere două femei: Doamna Maia Sandu, Președinte, respectiv Doamna Natalia Gavriliță, ca Prim-ministru. Se poate interpreta aceasta ca semn de echitate și clemență cumpănită, premiză favorabilă unui destin mai puțin sângeros decât cel al țării vecine, Ucraina, aflate acum sub tirul nemilos al trupelor ruse. Desigur, garanții nu există...
Drapelul Republicii Moldova este foarte asemănător cu cel al României, dar are ca semn distinctiv stema specifică, în care se regăsește și vestitul cap de heraldic de bour. Încă ceva neobișnuit: steagul diferă pe avers și revers, lucru care nu se mai întâlnește în lume decât în Paraguay și Arabia Saudită. Limba oficială este româna, cu limbile minoritare rusă, ucraineană și găgăuză. Cu doar 180.000 de vorbitori în viață, găgăuza este una dintre limbile pe cale de dispariție ale planetei.
La recensământul din 2014 s-au înregistat aproape 3 milioane de locuitori, din care 82% de etnie română. O populație redusă față de recensământul din 2004, când însuma aproape 4 milioane, incluzînd și cetățenii din Transnistria. Se remarcă ritmul înalt al procesului de îmbătrânire, mai accelerat decât în restul țărilor europene și declinul demografic, căci Moldova se află în topul țărilor afectate de migrație.
Foarte mulți moldoveni pleacă spre vest la muncă (cifra neoficială se ridică la circa 800.000) iar exodul intelectual deține o pondere importantă în acest total (circa 18% sunt medici, ingineri, învățători, juriști, economiști). Însă, totodată, există și imigranți proveniți din țări precum Ucraina, Turcia, România, Rusia, Israel. În perioada comunistă, Moldova a fost republica cea mai dens populată din Uniunea Sovietică, fiind destinația și punctul de plecare al multor deportări și repopulări, din păcate majoritar forțate.
Republica Moldova se învecinează cu România la vest și cu Ucraina la nord, est și sud. Deși nu are ieșire directă la mare, este legată de Marea Neagră prin Dunăre, în sud. Accesul la apă măsoară doar 430 de metri în lungime, în portul Giurgiulești.
În anul 1990, cu sprijinul trupelor rusești, o fâșie din teritoriul moldovenesc de pe malul stâng al Nistrului, cu o suprafață de 4.163 km2, având populație majoritar vorbitoare de rusă, s-a desprins de republică, declarându-se stat separat. Poartă numele Republica Moldovenească Nistreană (sau Transnistria) și are capitala la Tiraspol. Regiunea are o populație de aproximativ o jumătate de milioane de locuitori, din care ceva mai mult de 30% sunt români, restul fiind compus în proporție de circa o treime ruși și încă o treime ucraineni, plus alte naționalități conlocuitoare (găgăuzi, turci, bulgari, evrei ș.a.). De jure, Transnistria este considerată parte a Republicii Moldova; de facto este controlată de forțe favorabile Rusiei.
În afară de aceste două entități, mai există și o zonă ucraineană a Transnistriei. Cu alte cuvinte: statutul regiunii este extrem de controversat.
Dar să revenim la Republica Moldova. Între anii 1918 și 1940, întreaga Moldovă a făcut parte din România Mare. Nu este aici nici momentul, nici locul unei discuții pe teme geostrategice. Ceea ce rămâne însă de netăgăduit este frumusețea și bogăția acestor meleaguri. Să aruncăm așadar o privire asupra Republicii Moldova, privind-o din perspectiva geografică, a potențialului ei natural, a oamenilor și culturii ei specifice.
Deși preponderent deluros, relieful Moldovei este caracterizat prin blândețea pantelor line și prin peisajele bocolice. Cel mai înalt punct este vârful dealului Bălănești, cu 430 m altitudine. Solul, arabil în mare parte (în proporție de 53%) este principala sa bogăție, fiind mănos și propice îndeosebi culturilor cerealiere, completate cu pășuni și păduri. Moldova are unul dintre cernoziomurile cele mai roditoare din lume!
Creșterea animalelor are și ea o importanță capitală, îndeosebi industria lactatelor fiind bine reprezentată. Pe scurt, ponderea cea mai importantă în economie o deține sectorul agricol, care nu poate asigura un ritm de creștere foarte rapid al economiei. Principalele produse agricole moldovenești sunt fructele, legumele, tutunul și vinul, căci Moldova se înscrie printre primii 12 exportatori de vin din lume, aproape un sfert din populație lucrând în domeniul viticol. În schimb, Moldova importă petrol, cărbune și gaze naturale, în principal din Rusia. Are deci un regim de dependență externă îngrijorător de ridicat.
După liberalizarea rapidă din anii '90, Moldova a introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat acordarea de credite preferențiale pentru firmele și companiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controlul asupra exporturilor și a înghețat dobânzile. Totuși, dezvoltarea economică trenează.
Ambițiile de progres se continuă însă, extinzându-se inclusiv în domenii de frunte, cum este informatica. Din 152 de țări incluse în clasamentul de viteză de acces la Internet, Republica Moldova se află pe onorantul loc 3. Din păcate, la ora actuală, salariul mediu de ca. 225 dolari SUA reflectă faptul că economia progresează prea lent. Rolul principal în creșterea economică continuă să fie deținut de forța de muncă plecată peste hotare. O treime din PIB-ul țării, ca. 1,7 miliarde dolari, se datorează aportului moldovenilor care lucrează în străinătate. În ciuda faptului că aproape fiecare moldovean vorbește cel puțin o limbă străină și este deschis stilului de viață modern, populația Moldovei are unul dintre cele mai scăzute nivele de urbanizare din Europa. Majoritatea locuitorilor locuiesc în mediul rural (excepție face capitala Chișinău și orașul Bălți).
Indiferent de factorii care îi deosebesc, aproape toți locuitorii Republicii Moldova au un numitor comun, chiar dacă el nu este suficient de puternic pentru a le anula disensiunile: religia preponderent ortodoxă (circa 2,5 milioane se declară adepții ei). Profunda religiozitate a locuitorilor și faptul că populația este majoritar rurală adaugă un plus de farmec țării, făcând-o atractivă pentru vizitatori. Cu toate acestea, în ciuda faptului că oamenii sunt ospitalieri și au o țară foarte frumoasă, potrivit datelor furnizate de renumita publicație de turism „Lonely Planet”, Moldova este destinația cea mai puțin explorată din Europa.
Să sperăm că povestea explorării ei va continua cât de curând, după depășirea acestui moment tragic din istoria Europei, iminentul război din Ucraina. Atunci vom putea să vizităm nestingheriți, în bună pace, acest petec de pământ, atât de disputat de-a lungul vremilor, atât de fermecător de când lumea.
Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Spania,
(surse: internet/wikipedia/statistici ale Băncii Mondiale/site-ul Lonely Planet)
|
Gabriela Căluțiu Sonnenberg 4/27/2022 |
Contact: |
|
|
