Reculegere religioasă după Sfintele Sărbători ale Paștelor
O, IISUSE,
O, Iisuse, Tu Preasfine, azi, îndură-te de noi !
Suntem copleșiți de toate ! Dă ne cerul înapoi !
O, Mântuitorul nostru vino, te rugăm cu spor
Sufletul nostru dorește brațul Tău ocrotitor !
Iar Tu, Peaslăvit Părinte, Tu Cerescul noatru , Tată,
Tu cel ce viata noastră doar de Tine ne-a fost dată
Ne dai putere de muncă și prin rugi să te slăvim
Atât cât pe pământ, darnic, ne ajuți să viețuim
*
Iisus- Mântuitor, miel blând lui Dumnezeu,
Atât de mult, eu simt, dator sufletul meu.
Pentru mine ai patimit, Te-ai jertfit;
Prin Sângele Tău curat m-ai mântuit !
Iisuse, iartă-ne, vino iarăși la noi;
Te-așteaptăm, noi dorim, în cuget curat,
Smeriți străduindu-ne, umiliți și fără păcat
Ca în ziua sfântă de cuminecat
Iisuse, ai trăit pe pământ,
Te-ai coborât ca un om în mormânt,
Fiu al lui Dumnezeu
Invăluit în slavă ai înviat,
Pe cei ce te-au răstignit i-ai iertat
Iisuse, Tu fi cu mine mereu,
Te chem, Tu m-auzi la bine, la greu.
Cum aș putea trăi fără Tine,
Fără Duhul cel Sfânt,
Fără Tatăl Ceresc, pe pământ ?
Alină inima mea însetată,
Prea Sfântă Treime,
Părinte-al nostru, Cel din cer,
PĂRINTECAL NOSTRU; CEL DIN CER
Printecal nostru, Cel din Cer
Umil te rog, fă-n lume pace,
Căci nici pe-arșiță, nici pe ger,
Dreptate nu se poate face...
Copiii Tăi se-afundă-n glod,
Păcatul urcă pân-la nori,
Și fețe pale din norod,
Te amintesc...arareori!
Dezleagă Tu, cu Harul Tău
Povara ce îi ține strâns,
Și șterge tot ce este rău.
De pe al lumilor cuprins !
Dă alinare celui viu
Și ocrotire celui trist,
Vindecă sufletul pustiu,
Cu duh, sfințește-ne, prin Christ !
Rătăcitori, fără credință,
Pășim prin lumea fără rost,
Dă-ne putere, biruință,
Și sfintele vremi, ce au fost...
Și crește azi, în noi, tărie,
Îndemn să te chemăm într-una,
Să Te-nchinăm cu bucurie,
Să te urmăm întotdeauna...
DOAMNE AJUTĂ-MĂ SĂ MI IERT
Atât de mult m-ai învățat
Să tac, să uit și am iertat,
Că pieptul mi s-a despicat
În lut uscat.
E fără sânge !
Sunt la apus; tot mi-e străin,
Accept cu scrâșnet din destin
Un ultim, durerosul spin !
Când va fi viforul alin ?
Pot plânge.
De ce n-ai stat sub norul meu
Plăpândă minte, cu pas greu ?
Cheamă-L acum pe Dumnezeu,
Învăluiește-ți micul Eu !
În iertsre...
DOAMNE, EU DORESC SĂ ÎȚI SCRIU
Doamne, Dumnezeul meu, doresc să îți scriu,
Chiar acuma, in noapte, târziu,
Când după oboseala istovitoare a zilei
Mă retrag în rugăciune și milei
Tale, cea pururea trează
Mă supun. Tu, Te rog, mă veghează !
Grijile zilnice mă copleșesc;
Voiesc să-mplinesc multe, dar nu reușesc !
Aș vrea să-i ajut pe cei dragi ai mei
Măcar cu sfaturi multe și bune, dar ei
Zburdă în necunoaștere și tinerețe
Și n-au gândul la tihnă și povețe
Tu, Doamne, ajută-i să fie sănătoși,
Cuminți. harnici, deștepți, credincioși !
Tu ne-ai dat de toate, Doamne, îți mulțumim,
Dar fă te rog, o minune: , Învață-ne să fim
Mereu credincioși și mereu mai buni,
Să ajutăm prin rugăciune, puțin, și noi, acestei lumi !
Salvează-ne Doamne, nu ne lăsa la rău,
Și să trăim întotdeauna după Cuvântul Tău !
DOAMNE, CÂT EȘTI TU DE BUN
Când mă culc seara îȚi spun :
,,Doamne, cât ești Tu de bun
Vremurile sunt vrăjmașe,
Vrajbă -n sate și-n orașe
Om de om, nu are loc,
Din scânteie iese foc !
Doamne, cât ești Tu de bun,
Trimiți pază în cătun.
Ingerii de pace lină
Cântă imnuri în surdină.
Doamne, adu-ne nouă, pace,
Fără săbii, fără arce,
Să trăim în armonie,
Să iți cântăm Slavă Ție,
Și să ne supunem Ție.
Doamne, te rugăm, Părinte,
Pentru inimă și minte,
Pentru muncă, împăcare,
Pentru ziua Ta, cea mare.
Doamne, te-așteptăm cu frică,
In credința noastră mică.
Te rugăm milostivire,
Doamne, arată-ne iubire,
Uită a noastre fărdelegi,
Tu, ce toate le dezlegi!
Cand mă culc seara, îȚi spun :
,,Iartă-mă, Domnul meu bun !
,,Dă-mi somn bun, cu alinare,
,,Doamne, Tu, nădejde tare !
CALEA VIEȚII MELE
Mi-atât de frică singur
În casă, pe stradă, oriunde;
Și grijile mă copleșesc:
Azi spaima mă pătrunde !
Un zvon a zburat către mine
Pe un petec mic de hârtie,
Scria pe el, pentru noi toți :
,,Veniți în cortul Meu cu apă vie !
,, Întruniți-vă în cânt și rugăciune,
,,Voi fi cu voi prin Duhul cel Sfânt !
,,Tatăl a auzit suspinul vostru
,,Și mă va trimite iar pe pământ !
,,Până la venirea mea vegheați,
,,Sufletul ca lacrima să fie curat,
,, Luptați-vă să-l nimiciți pe satan !
,,Casa inimii să vă fie fără păcat !
,,De două mii de ani te ajut
,,Să-ți duci spre lumină visarea;
,,Ai căzut, te-am ridicat când mi-ai cerut !
,,Cheamă-mă, vin și îți dau iertarea...
Așa am simțit mâna Ta, Blând Iisuse;
Nevrednic mă simt de acest ajutor,
Din cartea cea sfântă am învîțat cele spuse :
Ți-ai vărsat sângele să-mi fi Mântuitor !
IISUSE, ȚIE ÎȚI ÎNCHIN O POEZIE
De mică, făptura mea a învățat de toate,
Dar n-am putut a le pătrunde sensul, poate
Necunoscându-Te îndeajuns pe Tine,
Nediscernând prea clar ce este rău sau bine...
Încet, încet, când pomul mic se face mare,
Prin șovăiri, prin întuneric, iată, apare
Un gând de pioșenie, un licăr de lumină
Ce m-au urcat mai sus de stratul meu umil, de tină...
În jur te cunoșteau ai case, dragi ai mei;
Stam mută. Mă-ntrebam ce e cu ei
Când îi vedeam cufundați în adorare pioasă,
Ingenuncheați în fața patului,
Sau citind Testamentul la masă.
Valurile vieții m-au lovit în furtuni trecătoare;
Întâi i-am rugat pe ai mei să mă ia din vâltoare,
Dar mai târziu s-au risipit, departe, din jurul meu,
Atunci prima dată, sincer, l-am chemat pe Dumnezeu !
M-a auzit de multe ori, mai curând, sau târziu,
De-atâtea ori că mi-ar fi imposibil să știu...
Încet, am început să-l caut și când eram fericită
Nu numai când cruzimea vieții mă ducea pe mine
și pe alții în ispită...
Au trecut anii și-am început să fac legăminte,
Că toate am să respect, pe cele drepte și sfinte...
Cu greu am început să mă apropii de Tine:
Mântuitorule, Tatăl Ceresc, Duh,
Să te caut, să te iubesc, să te slăvesc, Sfântă treime !
Îmi place fastul rugăciunilor în mulțime,
Freamătul Duhului Sfânt în înălțime,
Evanghelizările în seri de adâncă adorare,
Convorbirea cu Tine Iisuse, până la epuizare...
Te-am chemat din ce în ce mai des să vii la mine,
Te-am văzut sub pleoape, în vise, în gândurile mele line,
Minunile Tale le-am simțit deseori atingându-mă,
Și iată-mă aci, mărturisindu-Ți Ție
Văzând credința, ușor, invăluindu-mă...
A fost atât de lung un drum de 90de ani până la Tine,
Când îmi doresc sa fi peste tot, să ne salți din ruine...
.
D O A M N E, Î N V A ȚĂ - M Ă
Doamne, învață-mă să fac o icoană,
Să o împodobesc cu mărgăritare,
Tămâie, credință și lacrimi bune.
Doamne, învață-mă să fac o icoană
A inimii tale sfinte,
Să o împodobesc cu purpură,
Credință, speranță și iubire.
Doamne, învață-ma să fac o icoană
A sfintelor tale patimi,
Să o împodobesc cu Maica Ta Sfanta, binecuvântându-ne
și rugându-se pentru noi,
Și să o împrejmuiesc cu sfinte rozare și rugi.
Doamne, învață-mă să fac o icoană
a Sfintei Tale Învieri,
Cu apostolii prosternați în rugăciune
Și cu sfintele femei purtând candele aprinse.
Doamne, învață-mă să propag voia Ta,
Să fie in sânul Bisericii Tale unire și pace!
DOAMNE IISUSE, MAI LASĂ-MI TATA PE PĂMÂNT,
O , Doamne, Dumnezeul meu,
Te strig la bine și la greu,
Doamne, să mă ajuți mereu !
Te rog într-una zi și noapte,
Cu glasul tare, sau în șoapte
Și urc spre tine grele trepte...
În trupul meu se dă o luptă,
O frământare neîntreruptă,
Oglinda vede fața-mi suptă.
Prin Fiul Tău-Mântuitorul
Vorbesc cu Tine. Savatorul
Și mereu, Binefăcătorul,
Când ochii nu mi se-nchid seara
Și greul zilei varsă-și para,
Cine din mine azvârle fiara ?
Doar Bunul meu Iubit Iisus,
Ce ne iubește mult, nespus...
(Ne cheamă-n cer, acolo sus).
Te rog Stăpâne drept și Sfânt,
Mai lasă-mi tatăl pe pământ,
Mi-e greu să-l văd de-acuma frânt.
Iisuse, Tatăl, Duhul Sfânt,
ÎȚi mulțumesc ! Te rog, Te cânt !
GÂND MISTIC
Ce bine-ar fi, dacă pe cer
Ar sta întotdeauna o Cruce,
Și-ar străluci în plin eter;
Eu să-mi plec fruntea și să-i cer
Să-mi ia poveri ce nu pot duce...
Ce bine-ar fi, ca îngeri puri
S-o-mpodobească-n flori de crin,
Și din înalt să curgă lin,
Imnuri din miile de guri,
Ce cântă semnul ei divin.
Ce bine-ar fi, să-mbrățișăm
A suferinței, ei, ocară
Urcând a penitenței scară;
Și-n pulbere să ne-nchinăm,
Cu lacrimi aurii de ceară.
Ce bine- ar fi, s-o luăm cu noi,
Purtând-o pe al vieții drum,
Călcând păcatele de scrum,
Iar timpul să-l dăm înapoi,
Și tot ce-i rău, să piară-n fum...
de Melania Rusu Caragioiu , Montreal
|
