Sabin
Ajuns de la Sunnybrook la un Rehab, in downtown Toronto, Sabin a inceput sa se deplaseze intr-un scaun cu rotile. L-am intrebat atunci, care ar fi dorinta sa cea mai fierbinte. Si Sabin mi-a raspuns ca tare ar dori sa poata sa cerceteze in scaunul lui cu rotile stradutele din downtown Toronto! Raspunsul lui e de un tragism cutremurator si incomensurabil. Faptul de a considera ca dorinta suprema deplasarea in scaun cu rotile poate numai sa sugereze, foarte slab, nenorocirea si suferintele prin care a trecut. Dar mai scoate in evidenta caracterul acestui tanar, modestia si blandetea sa.
Acum insa, scaunul cu rotile e numai o amintire. %n 12 iunie a avut loc o nunta la biserica Toti Sfintii din Toronto. Sabin, avand legaturi directe cu aceasta nunta, a insistat sa vina din spital la biserica pentru a recita „Apostolul”. Omul, mic cum e, crede adesea ca vrea binele, opunandu-se unor legi mai presus de el. Tot asa, din grija pentru Sabin, pentru binele lui, i-a fost refuzata dorinta de a participa la nunta. Desigur, acum, privind retrospectiv, pare evident ca prima iesire a lui Sabin din spital trebuia sa aiba ca destinatie Casa Tatalui, Biserica, dar atunci, numai ideea ca el sa paraseasca siguranta lacasului medical, provoca fiori de teama. Insistentele lui Sabin au crescut si sambata, in ajunul ritualului religios al nuntii, au atins punctul culminant. Si uite asa, ceea ce e sa se intample, se intampla, in ciuda ratiunii si parerilor omenesti. Duminica, 12 iunie, Sabin a pasit in Biserica, nu in scaunul cu rotile, ci a pasit, a intrat si si-a facut cruce, asa cum o face el de obicei, larga si genereoasa, nu marunta si inghesuita. Modest, bland si senin, a zis „Apostolul” fara gres, a participat la slujba ca o adiere de vant, ca o boare inmiresmata. Iar apoi s-a intors la spital, fara zarva, fara regrete sau plangeri.
La cateva zile dupa aceasta prima iesire, Sabin a fost invitat la o conferinta la Sunnybrook Hospital, unde unul dintre doctorii sai, Adrian, urma sa prezinte „cazul lui Mr. M.”, deci cazul lui Sabin. Si Sabin a dat curs invitatiei, vineri 17 iunie pasind de sine statator si fara „walker” in sala de conferinte. %n fata a aproximativ 50 de cadre medicale doctorul a dezvoltat cazul, aratand primejdia mortala in care s-a aflat pacientul si multiplele necunoscute in evolutia bolii. Tratamentul la care a fost supus Sabin a fost caracterizat de Adrian, acum 3 luni, drept agresiv. Dar numai ascultandu-l la conferinta am inteles ce a vrut sa spuna prin „agresiv”. Majoritatea actiunilor medicale intreprinse pentru salvarea pacientului au fost „experimente”, au fost tehnici ultra noi pentru care doctorii din lume erau 50 la suta pro si 50 la suta contra.
Nu este cazul sa intram in amanunte, sa spunem doar ca lectia audiata a produs fiori de ghiata. Sabin a ascultat atent, nemiscat o ora intreaga, expunerea, dupa care doctorul a aratat spre el ca la o minune. Si Sabin, s-a ridicat, s-a indreptat catinel spre podium, la catedra, si a vorbit. A multumit tuturor, desigur in engleza, iar la final a vrut, credem, sa spuna, ca daca au intrebari pentru el, e gata sa le primeasca; numai ca a spus, „daca aveti cadouri pentru mine sunt gata sa le primesc”. Sala s-a ridicat in picioare ca la comanda si l-au aplaudat minute in sir. Au fost cadourile cele mai frumoase pe care Sabin le putea primi.
Este bine totusi sa ne intiparim in minte aceasta ierarhie naturala a evenimentelor. %ntai, intrarea in Biserica, unde a domnit tacerea duhovniceasca; apoi, revenirea la spital, ca invitat, unde a izbucnit bucuria umana.
Nu am fi scris aceste randuri, adesea prea intime, daca nu am fi dorit sa impartasim cu „oamenii buni” (in sensul dat de traditia romaneasca din balade si basme) o experienta unica ce poate fi o lectie pentru noi toti.
Dumnezeu sa ajute!
|
Mircea Tamas 7/10/2005 |
Contact: |
|
|
