Treziți-vă!
Nu-l căutati pe Dumnezeu în spatii vaste,
În lifturi, parcări, săli polivalente, subteran,
Ci acolo unde a spus Iisus: în inimile noastre
Acolo unde este păstrat adevăratul talisman!
Ce se petrece cu noi, de ce orbirea mintii,
De-alegem doar răul cu falsa-i strălucire,
Unde sunt valorile-n care credeau părintii,
Unde ni-s sărbătorile cu-a Domnului cinstire?
Depărtarea de Dumnezeu, de Legea Sa divină
Ne conduce ca pe orbi la izvorul otravit
Ne pregăteste pieirea lentă, fără vină,
N-a fost de ajuns era atee, tributul plătit?
Iar tu, copile drag, asează-te, ascultă ce spun
Pregăteste-te de viitor si cu majuscule scrie
Alegând calea adevărului, ca omul bun,
Scrie în inimă, cu slove de lumină, pe vecie!
Treziti-vă toti cei care iubiti acest popor
Cu credinta-n Dumnezeu suntem salvati
Nu vă lasati prinsi de valul blasfemiator
În CATEDRALĂ vom Slăvi pe Domnul, frati!
Misterul primăverii
E iarăsi primăvară, e însăsi bucuria vietii
Însetată de trăiri, de unică-ntâmplare
Astept cu sperantă ca zeii diminetii
S-aducă pentru toti, norocului schimbare
Sfielnic, urmez calea sacră, hărăzită
Îmbelsugată-n rod cu fructe spre fiintă
Rog rânduitorul Armoniei spre a fi ferită
De neguri, de împotrivire, de nechibzuintă
Adusă – în pliscul vulturilor – dinspre cer
Pânza dragostei cu smerenie o prind
Ea mă-nvăluie tainic, mă poartă ca-n mister
Blând, în spirală, de lumesc mă desprind.
Mă însotesc: simfonia florilor, line adieri
Lumina, dinspre sudul cald si parfumat
Stiute izbăvitoare nevăzutelor poveri
Adio, zile scurte, zic timpului îngândurat!
Mi-e inima doar dor si vrerea o dorintă
Să-nlătur din juru-mi tot ce-i trecător
Rămână eternă iubirea si-o vesnică credintă
Că suflul ei asupra vietii fi-va triumfător!
E iarăsi primăvară, e însăsi bucuria vietii
Însetată de trăiri, de unică-ntâmplare
Astept cu sperantă ca zeii diminetii
S-aducă pentru toti, norocului schimbare.
Rosteste-mă
Învesmântată ca o vestala
Învăluită în sperantă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Astept ca o statuie
Să-ti văd pasul încoltit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeasi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbratisare. As zbura...
-strigă-mă! Ti-am spus; si a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subtire
printre armonii jefuite de cântec
Când esti departe
Rosteste-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
si ai să vezi cum o petală
Îti va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ti-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori
Departe, în jurul pământului, între nelinisti
Rosteste-mă cu inima uneori!
Elena Armenescu
Inviere
În inimă e tainic zvon de primăvară
Prinos din cer se cerne, mă împresoară
Neîndestulată, privirea descoperă cărări
Ivite din trecutele, înmugurite căutări
Îmi amintesc o palidă, tristă icoană
A vremurilor noastre de prigoană
Dar iată! Acum lumina se revarsă blând
Si simt în pieptu-mi, zbor aprig si tumult
Adânc, dogoarea îmi pătrunde până-n sânge
Vibratie benefică mă învăluie si se răsfrânge
Ecou de glorie si slavă, cânt de preamărire
Sunt psalmii tainici, smerit semn de iubire!
Vredniceste-mă Doamne să nu uit
Fata desăvârsirii Tale pe Pământ!
Te căutam, Doamne!
Te căutam departe, în galaxii uitate
Ca pe un extaz, un trubadur în noapte
Miracol, fulger, suflu mult chemat,
Te căutam nedumerită, pe înserat,
Te ghiceam în mirările sângelui
În pâcla diminetii, zborul îngerului
În pajistea nădejdii mele, adorare
A cerului, implorare-năltată spre zare
In mâinile a ruga pioasă împreunate
Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate
În dezmierd ca un copil ademenit
De aleanul cântecului de adormit.
Dor de Paradis
Mi s-a deschis un dor în suflet
Un dor incendiar de umblet
Pe drumul dinspre Paradis
Drum cunoscut, usor de străbătut
De ti-e permis!
Cândva... copil fiind
Pe acest drum mă-ntâmpina
Cu zâmbetul său metafizic, sincer
în dragoste învesmântat - un înger.
Se scuturau de florile lor merii,
In troienire petalele mă atingeau,
Ningea, ningea cu puritate,
Si zările se deschideau
Se cobora seninul peste mine
Blând
Mă-nvluia – cum aerul o mânastire
În primaveri duioase când,
Pe ierburi fragede, cu ochii către stele
Mergem la Inviere.
La -ntoarcere
In revărsatul zorilor
Cântat de îngeri
Imn de slavă peste tot se auzea
Lumina-n ramuri se împletea
Iar soarele mângâietor
Belsug de raze aurii
îsi risipea peste câmpii.
- Hristos a Înviat!
- Hristos a Înviat!
De atâta bucurie!
Eu parcă mă topisem,
Eram si totodata nu eram,
Alergam,
Mă depărtam, m-apropiam...
Fără să obosesc.
Spre seară,
De cer amurgul tainic se anina.
Nevăzutul mă chema!
Si mă duceam...
In acest dus nu-mi aminteam
De scurt popasul pământesc.
Mi s-a deschis din nou in suflet
Un dor incendiar de umblet
Pe drumul din copilărie,
Dinspre Paradis.
Hristos a Înviat!
Iisus nu poate fi furat
Priveghati ! ne îndeamnă cu duiosie
Si fermitate sfântul apostol Pavel
Invocând învătătura rostită de Iisus
Privegheati!, ne spun si altii acum
Că vin hotii de icoane
Într-o noapte, pe furis vin!
Sărmani neghiobi! vor
să fure chipul Domnului...
ei nu stiu oare
că Iisus nu stă în icoane
si nu poate fi furat?
Unde El intră poftit, se povesteste
Ca în basm, rămâne si sălăsuieste,
Nimeni nu-L poate lua!
Nu vă mai osteniti
Nu vă mai cătărati
Pe o improvizată scară
Nu-L puteti birui
El rămâne cu noi, în noi
Si în afară.
Privegheati! Privegheati!
Să nu vă fie furat sufletul!
Roata vietii
Părinte, în Roata Vietii alerg după voia Ta mereu
Din neant spre Planeta albastră, în Calea Lactee
Prin esenta divină ce-o port - strop de curcubeu
Desprins poate cândva din luminoasa Casiopee...
Fost-am în norul galactic un bob aprins
Din dragul protonilor de-a călători la infinit
Spre dragostea a doi părinti, cu dor nestis
În lumea durerii, cu iubire, din iubire-am venit!
Dacă azi în corpul meu dansează superbia
Si radiez lumină celulară, aurită de fotoni
E pentru că Tu ai conceput să vieze feeria
Liantului mirific-senzitiv, măiestrit în neuroni.
Azi sunt pulbere stelară animată, fir de nisip
Ce urmează să devin, Preamărite Doamne
În celestul spatiu - urmând calea – de mă disip
Când de Tine voi fi chemată după destule toamne?
Voi fi din nou pe Pământ, fiinta ce scrie poeme
Încercând ca viata să-mi port pe crug, în lumină
Ori voi odihni – o sută, o mie de ani - lungă vreme
În anticamera intrării în matricea divină?
Părinte, în Roata Vietii alerg după voia Ta mereu
Din neant spre Planeta albastră, în Calea Lactee
Prin esenta divină ce-o port - strop de curcubeu
Desprins poate cândva din luminoasa Casiopee...
Îngerul si focul
Din depărtare aud cum vine
Sunetul trâmbitei de argint
E ingerul, vine-n tărâmul prigonit
De propria trufie a lumii asasine!
Coboară lin din cerul lui cu stele
Nu în galop nebun, devastator
Ca acel val turbat, nimicitor
În drumul său mânat de duhuri rele.
Dar s-a apropiat prea mult de loc
Din dragoste, de-a fi de ajutor
A ajuns în miezul arderii-n cuptor
De unde a iesit cu aripile-limbi de foc.
Îi simt răcoarea învăluită în căldură
Mi-e bine în prezenta lui divină
Mă mângâie privirea lui blajină
Dar se întoarce-n regatu-i fără ură.
Aud din nou sunetul trâmbitei de argint
În visul meu frumos îl văd strălucitor
Cum se apropie de mine în chip ocrotitor
Îngerul meu, învăluit în parfum de iacint.
Meditatie în zori
Merg pe cărări umblate de demult
Dar nu-mi aprind ca Diogene felinarul
Ziua-n amiază să găsesc pătruns de cult
Om demn, care poate să zidească altarul.
Aici, unde claritatea destramă formele
În tăceri Doamne, îti caut privirea
În teritoriul azurului, unde nu normele
M-ajută să-mi găsesc calea si menirea.
Aici, sub flacăra astrală a răsăritului
Simt suflul Tău cald, dumnezeiesc
Ca o promisiune de accesare a infinitului
În voia Ta vreau viata să-mi trăiesc!
În cămara sufletului
Intru adeseori în cămara sufletului meu,
Găsesc copilul care-l caută pe Dumnezeu
Pacea spiritului alunecă din minte în inimă,
Dinspre cuptor vine miros cald de azimă.
Sunt zile binecuvântate, cu surâsul blând,
Spre care mă întorc cu bucurie oricând,
Si din făclii, comori ascunse bine tăinuite,
Iau flacăra cea purtătoare a vietii însufletite.
Ne-am întrupat în jurul unei scântei divine
Venită din Lumina necreată, de la Tine,
Ca mugurul pe care în uimire-l adoram,
Înfrunzim, înbobocim si înflorim pe ram.
Părăsesc zgomotul care-mi risipeste puterea,
Caut locul meu discret de odihnă, tăcerea,
Este un loc modest dar preferat,refugiul meu
Unde ascult ce îmi sopteste Dumnezeu.
- Bucurati-vă de vremea aceasta a înfloririi,
Pentru că urmând Legea, vine cea a ofilirii,
Răbdare, secretul existentei va fi dezvăluit
Sufletului, când va pleca pe Calea către Infinit!
- Bucurati-vă! A rostit după Înviere, Iisus
Viata nu sfârseste aici, continuă acolo sus!
Adică în Împărătia promisă nouă, cerească,
Rânduită de Puterea Tatălui, dumnezeiască.
Dar până vine clipa, hai să privim în noi,
În Sinele nostru să fie pace, nu război,
Nu stare interioară de artag, conflictuală,
Să păstrăm sufletul de copil de odinioară!
Rugă pentru suferinzi
La Medjugorje, Lourd, Seuca, Fatima
Maica Sfântă cere să lepădăm viciul, patima
Să plinim cu sârguintă poruncile Tatălui
Luminate de râvna milostivă a Fiului.
Intinde Doamne bratul Tău apărător
Peste întreg pământul, peste acest popor
Îndură-te de suferinzii ce-n orice loc oftează
Cu Puterea Spiritului Sfânt îi luminează!
Sunt oameni buni căzuti în necredintă
Singuri si-au deschis portile spre suferintă
Fii pentru înrăiti si păcătosi – sperantă
Tu Iubire vesniă, trezeste-i si pe ei la viată!
Avut-au străbuni cu credintă, luptători cu drag
Din vită de martiri si de eroi poate se trag
Adă-ti aminte Doamne! Aspru nu îi judeca
Îndreaptă-le căile, măreste Oastea Ta!
Maica Sfântă ne veghează
Vremurile-s grele, ispite mari cu greu ne apasă
Iubirea de arginti, lăcomia, în noi sunt la ele acasă
În mintea multora, nu mai este loc de cugetare
Aleargă, fără să le pese de săraci, făra încetare!
Maica Sfântă, Împărăteasa cerului, îngrijorată se arată
Copiilor nevinovati, cu fata plânsă ori luminată.
Ne -ndeamnă cu milă si dragoste la post si rugăciune
În multe locuri, unde oamenii sunt martori la minune!
Ajută-ne Doamne să ne curătăm de păcatele grele
Întăreste-ne cugetul, dă-ne din nou vointă si putere
Să -mplinim cu totii, cu smerenie poruncile Tatălui
Ce-au ajuns la noi, prin jertfa milostivă a Fiului!
Ajută-ne Doamne! Fă să crească în noi dragostea
Să ne putem bucura, inima aproapelui să stea
Cum ne-a îndemnat Cristos, lângă inimă crestină
Hranită zilnic cu Iubire din tainica-Ti lumină!
Dr. ELENA ARMENESCU
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
si a Asociatiei Medicilor Scriitori si Publicisti
|
Elena Armenescu 4/19/2022 |
Contact: |
|
|
