“Stations of the Cross - Drumul crucii " un Album de desene de Remus Moldovan din Toronto
“Drumul (Calea...) Crucii” este Albumul de desene pe care mi-l (ni-l!) oferă Remus Moldovan - chiar în această primăvară ciudată când timpul pare a-și pierde ritmicitatea firească, stagnează încercuit de neliniștea întrebărilor fără răspuns și, cu intenție sau nu, ne invită într-o călătorie fără limite interpretative pentru că artă își permite intrarea (sau ieșirea) din orice încercuire valorică, restructurează și direcționează șovăiri, suspensii, clătinări.
Câteva date introductive vor fi schița de portret a pictorului Remus Adrian Moldovan autorul albumului “Stations of the Cross” despre care îndrăznesc să emit câteva idei, nu pentru că “mă pricep” ci pentru că m-a impresionat prin profesionalismul execuției și mai ales m-a emoționat ca în fața unei creațîi memorabile - știți care cea pe lângă care nu poți trece fără să te oprești îndelung.
Născut în 1964 la Cluj, școlit în orașul natal absolvă Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” secția pictură, devine membru al UAP în 1994, emigrează în Canada în 1999...Și muncește pe “altarul artei” nu numai pentru că vrea ci pentru că nu poate altfel./
Am deschis albumul acesta cu predispoziția surprizei pentru că religiozitatea subiectului ales trece dincolo de o eventuală confruntare cu propria-ți suficiență. Dincolo este enigma acceptării uneia dintre cele mai puternice chemări divine: Iisus Hristos și Drumul Crucii este drumul lui, parcurgerea aceea fără sfârșit de la uman la absolut, fiecare pas este o treaptă a intuirii adevărului care ne este predestinat, dar care, umani fiind, ne scapă...Încă!
“Desenul este onestitatea artei. În el nu este posibilă falsitatea. El poate fi bun sau rău.” zice Dali, instrumentația desenului stabilind o conversație onestă între a ști și a comunica pentru că ce alt ceva ar însemna putere “liniei” pe care creionul ei o dirijează, o modelează și mai ales o “colorează” fără niciun alt ajutor decât cel al intenției?
Remus propune parcurgerea a 14 trepte ale crucificării într-o carte de imagini în care dominanta negrului (tuș) este doar instrumentul, scula configurării, altfel, coloristica unui real copleșitor erupe și învăluie.
Albumul (în format 21x28cm) este alcătuit sub semnul unei gandiri profunde, transcrierea ei în imagini devine gestica“creionului”a cărui aliniere, disciplină profesională îi cere când o delicată atingere, când o definitorie subliniere, când o tulburătoare puncție ca o neliniște abia ivită pentru că ceea ce vedem are misiunea de a oferi privitorului agonia emoțională a artistului.
Remus urmărește pașii “crucii” ca simbol al sacrificiului și el nu este un efort oarecare ci o esență a ceea ce dăruirea de sine înseamnă – liniile o definesc solid - indiferent de moment tușa ei este prezentă așa cum“omul” care poartă crucea este prezența inepuizabilă pentru care efort și durere sunt concentrate în ochiul permanent deschis; ideea de a “vedea “ și a”crede”, poate?
Două elemente conceptuale mi se par mie deosebit de performante: profunzimea aproape sculpturală a imaginii și forță sugestivă a “achiței”nu numai compozițional remarcabilă, dar și extrem de eficientă în a definii raportul divin-uman. Cele 14 desene ale (drumul(ui) crucii”alcătuiesc parabola dăruirii (de sine) pe care artistul o înțelege în întreaga profunzime a gestului, ceea ce vedem este o apropiere și o trimitere continuă către acel timp – atemporal, de fapt – când idee și real se contopesc într-o verticalitate la fel de solidă ca o sculptură în jurul căreia te poți mișca nu numai ca s-o vezi ci și ca să-i simți chemarea... Iisus își poartă crucea înconjurat de oameni, fragmente aruncate în aerul care-l înconjoară, uneori trimiși anonim, îndepărtați, alteori chemați, apropiați ca Veronica pe batista (sudarium) căreia chipul lui Iisus ar fi rămas imprimat ori Simon care-l ajută să se ridice în caderea urcușului, dar întotdeauna dominați de sugestie: El este!
Nimic nu-i întâmplător în desenul lui Remus, nimic nu trece pe lângă profesionalismul protejat de intuiția talentului, căutăm într-o mare de linii și semne tehnica intuitivă, cea care ne-ar putea spune de ce uneori “negrul” are luminozitatea aureolei, alteori forțăa ingenuncherii ori chiar sugestia crucificării ca vină universală.
O lucrare trecută direct prin mâna artistului acest Album. Hârtia, format, paginație, note informaționale vorbesc despre o muncă gândită și finalizată cu acea distinctă manuire a instrumentului, indiferent care ar fi el, pe care numai cel care-și cunoaște intenția știe să o facă.
Deschis, albumul devine o carte “de învățătură” ,de îndreptar educativ în alcătuirea unei opere de artă. Puse față în față paginile propun un dialog în suspensia întrebărilor.
Răspuns? In fond a înțelege este mai puțin important atunci când fluxul emoțional învăluie curiozitatea și plăcerea ochiului.
La baza albumylui se află o suita de desene- tuș pe hârtie.
..............
Nota Observatorul ; vezi cateva imagini din album la rubrica -Evenimente culturale.
Remus Moldovan este laureat al premiului special Nicăpetre oferit de grupul de la Observatorul
|
Maria Cecilia Nicu 4/16/2022 |
Contact: |
|
|
