Sublinieri - LONDON
Imi place din ce in ce mai putin in ce lume traim.
Am jubilat ieri la victoria Londrei asupra Parisului si ma trezesc azi cu gustul amar al esecului. Toate bune si frumoase pentru cinci minute!
Viteza cu care ne miscam intr-o directie sau alta, eterogenul situatiilor, bombardamentul confuziilor devin asa de derutante ca nu prea mai avem idee incotro s-o luam, incotro mergem.
Sa ma explic. Nici nu stiu de ce sa ma explic, mai corect incerc sa-mi explic: Ce se intampla?
In decursul a doua zile trei evenimente majore se bat cap in cap : Summit-ul celor 8 si invitatii adiacenti, Victoria Londrei asupra Parisului pentru Jocurile Olimpice 2012 si exploziile multiple din centrul Londrei.
Va sa zica:
Puternicii lumii se intalnesc sa discute Africa si problemele ei majore care automat se repercuteaza asupra intregii planete, "curatirea "mediului inconjurator, controlul polutiei, disciplinarea generala, as zice, asa ca civilizatia "minunata" a acestui secol sa se concretizeze cumva si ca o rezultanta imediata sa forteze schimbarea pozitiei lui Bush fata de Kyoto Accord.
"Visul unei nopti de vara!" (Trebuie sa recurg la genialitate ca sa am substanta: scurt si cuprinzator!)
Si tot "trenul "acesta al bunelor intentii deraiaza sub marca incontrolabila a razboiului acesta ultramodern, cum ne place sa-l denumim civilizat si poate mai putin nociv, terorismul.
Fara a fiu comentator politic, imi permit sa afirm ca discutiile Summit-ului se vor replia virand in directia impusa de moment.
Ce ma sacaie cel mai tare este aceasta obsesie politica de care nu scap, am crescut, am trait , mi-am consumat gandirea si posibilitatile ei in balacirea politicului si si mai rau, imi trebuie un efort suplimentar sa elimin autocenzura exprimarii convingerilor reale, sincere. Ce mizerie!
Revin insa.
Ieri "batalia" oraselor inscrise pentru Olompiada din 2012 s-a terminat. Orice "razboi" are un sfarsit, nu?
Interesanta gruparea "beligerantilor": Moscova, New York, London, Paris si, asa pentru "culoare", Madrid. Mai lipsea Berlinul!
Finaliste, insa, raman cele doua adversare de........aproximativ 2000 de ani: Parisul si Londra.
Rascolind un pic prin istorie- istoria si politica sunt doua "boli" grele de care e imposibil sa te vindeci- istoria , zic, pune fata in fata doua orase care chiar daca nu poarta efigia de "oras etern" ca Roma, sunt proba unor civilizatii grele, grele ca realizare solida, invulnerabila, cel putin pana acum, grele in intensitatea consumului uman.
"Landinium" dateaza din 43 AD si cu toata rezonanta latina numele este celtic, zice istoria Londrei , Londra care, traverseaza focul distrugator al reginei Baudicca in lupta ei cu romanii la mijlocul primului secol dupa Cristos, "Dark Ages" din Evul Mediu timpuriu, se crestineaza la sfarsitul sec al 6-lea, suporta invazia normanda, se sfasie in lupte regale interne, pierde monarhi remarcabili in cruciade, face razboi de 100 de ani, de 30 de ani, dezlantuie revolutii- vezi Henric al VIII-lea si catolicismul sau Cromwell- sta sub Victoria aproape un secol, colonizeaza aproximativ tot globul, se consuma in primul razboi mandial, rezista bombardamentelor lui Hitler, concepe Yalta si............a. m .d.!
"Lutetia", pe de alta parte, zic documentele romane, dateaza din 250 AD, nemele galic" Parisii" fiind marcat ca oras abia in sec. al V-lea. Revine Merovingoienilor si Carolingienilor meritul ca pe parcursul a catorva secole sa creeze Franta , capitala devenind Paris.
Pe urma toate razboaiele Londrei vor implica Parisul, stralucirea sau decaderea regalitatii franceze trecand bineinteles prin stralucirea sau decaderea Prisului. Si daca mi-aduc aminte de versul macedonskian "unde este Marea Franta?"- nostalgica trimitere intr-un trecut ramas undeva innapoia lui Napoleon- constat ca "Orasul lumina" se rezuma in ultimii, sa zicem 200 de ani, la a urma pasii victoriosi ai altora.
Asta ar fi o "istorioara" pe fuga, superficiala survolare a unor lumi "la fel" si atat de diferite totusi!
Cert este ca adversalitatea lor a generat istoria Europei. Puterea a trecut Canalul Manecii cand intr-o parte cand in cealalta, Europa s-a aliniat fie Londrei, fie Parisului, si-a cizelat personalitatea dupa dispozitia celor doua, le-a urmat in razboaie catastrofale, le-a copiat intelepciunea, talentul, capabilitatea, forta si bineinteles si prostia greselilor majore.
Nu-i asa?
Imposibil sa rezist tentatiei de a puncta unde stam, chiar daca pretextul este aceasta confirmare minora care se cheama gazduirea Jocurilor Olimpice 2012 !
"Epocile mari nu se masoara dupa idei, ci dupa puls. In ele nu triumfa cumpatul si zambetul neutru al ratiunii, ci un echivoc dramatic, o sete de dezastru" zice Cioran undeva si atunci ramane sa chestionam major: Suntem intr-o " epoca mare"asa cum suspectez ca avem pretentia sau ne indepartam catre dezastru, concluzie logica a trairilor "echivoc dramatice" in care ne complacem?
9-11 a fost, incorect, ESTE preludiul dezastrului de care vorbeste Cioran?
Madrid, Londra si toate celelalte aritmii ale civilizatiei contemporane constitue uvertura unei caderi majore sau am facut deja primii pasi balabaniti de prostie istorica inca din prea iubitul nostru secol XX cand am aglomerat cu disperare, razboaie- si nu oarecare, mondiale-revolutii, inventii, descoperiri, ca in final sa bajbaim agonic?
Ce facem? Ne invartim in cerc inchis, ascultam vocile sceptice ale prudentei, ca sa nu zic ale lasitatii ori sarim in afara barierelor artificial creeate de indiferenta, poate de frica si confruntam raul pana il distrugem?
Ramane de vazut!
Pacat ca mor oamenii!
|
Maria Cecilia Nicu - Toronto 7/7/2005 |
Contact: |
|
|
