Ultima zi din viata lui Dostoievski
„La începutul anului 1881, în ziua de 9 februarie, Dostoievski moare pe neasteptate, în vârstã de 60 de ani. O hemoragie puternicã si subitã l-a trântit la pat pentru câteva zile.
Simþea cã moare; a chemat-o pe Ana Grigorievna, i-a spus sã deschidã la întâmplare Sfânta Evanghelie, Biblia lui de care nu se despãrþise nici în acea epocã de goanã dupã noroc prin Apus. Ana Grigorievna a deschis-o la întâmplare, acolo unde Mântuitorul merge sã Se boteze la Ioan. Acesta refuzã la început, dar Mântuitorul îi spune:
„Nu mã opri, ci îndeplineºte ceea ce trebuie”.
Atunci Dostoievski se adreseazã sotiei lui, care plângea, spunându-i: „Nu mã opri, ceasul meu ca sã mã duc a sosit”.
A strâns copiii în jurul patului, a rugat-o pe Ana Grigorievna sã citeascã parabola „Fiului risipitor” ºi, dupã ce a citit-o, el a þinut copiilor sãi o cuvântare în care le spunea cã suprema bucurie a vieþii ºi supremul bine pe care poate sã-l aibã un om în viaþã e sã nu-ºi piardã credinþa în Dumnezeu.
„Chiar dacã nenorocul v-ar paste sã fiþi criminali în viaþã – le spune copiilor lui –, nici atunci sã nu pierdeti încrederea în Dumnezeu, care e bun ei vã va ierta”. Cu aceste cuvinte a chemat preotul, s-a împãrtãºit ºi si-a dat sfârșitul.
Domnilor, înmormântarea lui a fost o înmormântare ca de þar. Peste 100.000 de oameni din toate straturile sociale de pe tot cuprinsul Rusiei, reprezentanþii tuturor societãþilor ruseºti, de toate felurile, au þinut sã participe la aceastã înmormântare.
Cãlugãrii de la Alexandr Nevski, unde erau înmormântaþi numai þarii ºi aristocraþii, au oferit un loc unde sã fie înmormântat, iar slujba au dãruit-o familiei, adicã i-au slujit pe gratis. O noapte întreagã studenþimea din Petersburg a vegheat în jurul sicriului, citind psalmi ºi rostind cântãri bisericeºti.
Iatã, domnilor, acest om care trecuse prin cele mai abominabile patimi, care fusese chiar ocnas, modelat de credinþa din el, de misiunea pe care a crezut el cã e chemat s-o îndeplineascã în poporul rus, a ajuns la acest prestigiu, la aceastã veneraþie de care numai regii se bucurau în Rusia vremii lui."
(Nichifor Crainic, în cartea "Dostoievski si crestinismul rus").
|
Nichifor Crainic 3/12/2022 |
Contact: |
|
|
