Gânduri mărturisite - Când nu mai ai nimic de pierdut
„Libertatea este doar un alt cuvânt pentru când nu mai ai nimic de pierdut” („Freedom's just another word for nothin' left to lose”), spunea Kris Kristofferson în melodia lui celebră "Me and Bobby McGee", un adevăr fundamental care guvernează spiritul uman în lupta lui pentru o existență demnă în fața vitregiilor sorții.
Oamenii trecuți prin experiența comunistă, își aduc aminte de personajul de tristă amintire care a scos armata împotriva poporului, act de unde i s-a tras și judecata nedreaptă și moartea de câine, dar care ar trebui să fie un exemplu pentru cei care îi urmează calea.
Trist este faptul că unii dintre aceștia acționează din convingere, și nu din răutate sau proastă informare, acea convingere pe care și-au clădit-o de-a lungul vieții, cum că ei ar fi un fel de „salvatori”, de conducători iubiți și luminați destinați a călăuzi poporul către un țel suprem. Psihologii vorbesc de un „sindrom al salvatorului”, al omului care crede până în pânzele albe în adevărul lui de nepătruns, surd la evenimente și păreri diferite, un fel de nebunie care adunată cu puterea absolută duce la acte nesăbuite și la crime oribile.
Micii sau mai marii dictatori ai lumii de astăzi își ridică iarăși capul din cenușa ignoranței și uitării istoriei, văzând naziști și extremiști la tot pasul, în încercarea de a impune din nou o formă de guvernare bazată pe frică, teroare, minciună și propagandă.
Interesant cum în căutarea disperată de „teroriști”, acuzatorul uită a se uita în oglindă, transformându-se el însuși în acuzat. Drumul către iad e pavat cu bune intenții, zice înțelepciunea populară, și nici libertatea nu se aduce cu tancurile. „Libertatea nu este niciodată dată de bunăvoie de către opresor; trebuie obținută de cei asupriți”, spunea Martin Luther King, Jr.
Mai rău este când frica îi cuprinde pe cei care ar trebui să impună respectarea legii, a drepturilor și libertăților cetățenești, când obediența în fața conducătorului vremelnic, care le asigură menținerea postului călduț, este de preferat atitudinii demne în fața legii, a societății și a lui Dumnezeu. „Nici o pasiune nu fură minții toate puterile așa de bine cum o face frica”, mărturisea Edmund Burke.
Ar trebui să ne fie frică și de cei care nu mai au nimic de pierdut, atunci Gheorghe și Ion ai lui Radu Gyr se vor ridica iarăși și cu ei vor veni și alții de pe alte meleaguri. Spiritul uman nu poate fi îngrădit de legi marțiale și cumva devine mai puternic și mai liber în fața opresiunii.
Salvarea vine întotdeauna prin spirit și încrederea că nu suntem singuri, că bunul Dumnezeu ne-a dat libertatea nu pentru a o irosi ci pentru a o folosi spre eliberarea din lanțurile ignoranței și nepăsării. E adevărat și că ”Este greu să-i eliberezi pe proști de lanțurile pe care le venerează” cum zicea Voltaire.
Mă miră cum tânăra generație educată să recunoască societățile distopice ca cea din „1984” a lui George Orwell și cea din „Brave New World” a lui Aldous Huxley nu vede nici o asemănare între mascații, fără însemne de recunoaștere, purtând căști, platoșe și armament de luptă, care instaurează astăzi liniștea publică și personajele opresive din operele sus amintite. Ori au trecut prin școală ca gâsca prin apă, ori preferă să-și pună capul în nisip pentru că afară e prea mult zgomot.
Nu cred că tineretul, de oriunde s-ar afla, va accepta la nesfârșit vânătoarea de teroriști și naziști imaginari folosită de politicieni pentru a-și impune planurile războinice. Cu toții suntem oameni care avem dreptul la viață, opinie și libertatea de a o exprima, indiferent de condiția socială, convingerile personale, culoarea pielii sau locul nașterii. Pentru asta au suferit sau au murit generații de-a rândul, nu pentru a ne întoarce la sălbăticie, cruzime și execuțiile în piața publică.
Nici tinerii soldați transformați în criminali nu vor ajunge oameni întregi la minte și nici copii fugăriți de tancurile care aduc „fericirea” nu au prea multe șanse, să nu pomenim de drama părinților celor decedați, doar pentru că cineva vrea să ajungă „cel mare”. Între „cel mare” și „cel groaznic” nu e decât o mică diferență, și anume în a ști să te oprești înainte de a deveni criminal în masă.
Ferească Dumnezeu să ajungi în situația când nu mai ai nimic de pierdut, de oricare parte a baricadei te-ai afla, instinctul primordial de supraviețuire te poate împinge la fapte de neimaginat. Cum vom putea explica copiilor noștri crimele adulților, în special ale acelora care pretind a fi creștini?
„Libertatea nu este niciodată la mai mult de o generație de dispariție. Nu o transmitem copiilor noștri prin sânge. Pentru ea trebuie să luptăm, să o protejăm și să-i învățăm ca ei să facă același lucru” - Ronald Reagan, al 40-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii.
Ioan Cojocariu
Martie 2022, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 3/12/2022 |
Contact: |
|
|
