Poezii pentru mama - in asteptarea primăverii
Odă mamei
mi-o amintesc ades în nopti de taină
ca pe-o Giocondă mirosând a lapte si a talc
cu zâmbet aromat cu iz de fructe-n pârgă
si cântece de leagăn soptite pe-nserat
mi-o amintesc în zori de zi fugară
cu plete radiând de proaspeti ghiocei
trezindu-mă sfios cu vorba dulce-amară
cu ochii inundati de gânduri si temeri
mi-o amintesc în miez adânc de ziuă
micută doamnă cu un pas usor
cu ochi de vultur-nimfă pribegită
privind însingurată-n zare din pridvor
stau fată-n fată acum cu mica doamnă
cu ochii umezi si cu glas domol
as vrea să-ngenunchez si-n soaptă caldă
să-mi cer iertare de-orice noapte albă
în care n-am rostit cât o iubesc s-ador
Visând cu mama
…despârtirea fumegă în noapte...
picură-n auz iubirea nerostită
mută
ca un plâns tăcut
ce străpunge fiinta
cu vocale si consoane
amestecate pe buze
înnecate în iubirea maternă
...sufletul e plin de sperantă…
călătorii în spatii nocturne
ascunse în trupul tăcerii
devin coloană
sugrumând
cuvintele sângerânde la capătul
potecilor nedescoperite...
...ochi imaginând visul etern...
sentinte înfrigurate
rătăcite-n neant
curg la marginea orei
învăluind degetele înghetate
în asteptarea palmelor moi ale mamei...
...iubirea fumegă în noapte...
anotimpul renasterii
isi canta iarasi primavara
sonata plina de culori
cu zile cenusii ca noaptea
si nopti care se nasc in zori
e iarasi anotimpul umed
plin de fiori orizontali
pe pantecele-nvesmantate
in cojocele de-astrahan
e primavara invaluita
in trenci cu iz de portocali
si ploi de ghiocei in mugur
se razvratesc ca un Troian
renaste iarasi anotimpul
cu zile lungi pline de zarva
si nopti inghesuite-n clipe
ce fura-n zori iubirea oarba
e verdele din nou in voga
printre albastre panselute
iar noi traim a cata oara
iubiri zadarnice si mute !?
Poezii pentru mama
vis de primavara
eram doar noi sub ploaia de salcami
plimbandu-ne cu mainile unite de dorinta
eram invaluiti de-acea nesabuinta
a marilor iubiri visate de nebuni
secunde se scurgeau in lacrimi calde
si plopii isi cantau dulcele-epistol
eram doar trupuri frematind in viscol
incatusate in causul florii dalbe
covoare-nmiresmate ne mangaiau piciorul
cascadele de ganduri s-amestecau cu vise…
bateam a cata oara...la portile inchise
ce cu iubirea noastra si-au poleit zavorul?
eram cuprinsi de verdele ce s-agata in plete
iar pielea ne zambea in razele stinghere
era atata dor si dragoste in aer
ca inimile mute zbierau din emisfere
eram doi trubaduri pierduti prin parcuri
scaldandu-ne in ropotul fugar al noptii
cu vise nebunesti purtate-n salba
si zambetul siret in fata sortii
Lura Homa - Toronto
|
Lura Homa 3/4/2022 |
Contact: |
|
|
