Chapters, Indigo ca. - Carl Zimmer:” She has her mother’s laugh”
Carl Zimmer, autorul a 14 cărți de popularizare a științei, profesor în departamentul de biofizica moleculară și biochimie la Yale School of Medicine, este unul dintre cei mai respectați autori, onorat cu premii în jurnalistică, membru al “Național Association of Science writers”. A fost premiat cu Stephen Jay Gould Prize din partea Societății de Biologie Evolutionara în 2016, și în 2021, chiar un mic asteroid a fost botezat în onoarea lui. Menține rubrica “Matter” în New York Times, și a fost senior editor al revistei Discover, contributor la Național Geographic și Wired, s.a. Publicată în 2018, cartea despre care va scriu, are cam 600 de pagini, și conține multă informație. Nu este o lectură ușoară dacă nu ești pasionat sau cel puțîn interesat de genetică, hereditate, boli moștenite, fertilitate, gemeni, s.a. Dar cine nu este în ziua de astăzi? Oricine poate comandă online un kit de la Ancestry-DNA pentru mai puțin de 100 dolari. Cu toții suntem curioși să știm, ce compoziție de haplogrup avem, de unde au originat strămoșii noștrii, și ce procent de Neanderthal avem in gene! Viitorii părinți beneficiază actualmente de consiliere genetică, și așa și începe de fapt cartea lui Zimmer, când împreună cu soția lui gravidă au consultat un genetician. De-a lungul cărții ne da multe detalii personale legate de genealogia lui. Se pare că secventierea genomului sau personal a fost făcută de o companie denumită Illumina, și așa cum ne spune este un genom “plictisitor”, adică nu există red-flags, sau semnale-negative. Un întreg capitol este dedicat “întrebării-veche-de-când-lumea”, dacă inteligență se moștenește. Zimmer ne relatează istoria reală a unei femei, Emma Wolverton, (cu numele fictiv Deborah Kallikak), care a trăit în New Jersey între 1889-1978, pusă într-o instituție a statului pentru debili-mintali. Psihologul H.Goddard și geneticianul C.Davenport au publicat o carte în care pretind că debilitatea mintală a acestei femei este rezultatul hereditatii genetice. Această carte conține multe erori, și nu este un studiu cu adevărat științific, dar din păcate a stat la baza legislației de Eugenie în SUA, prin anii 1907-1963, când peste 64,000 de oameni, considerați debili mintali, au fost sterilizați involuntar. Se pare că termenul “eugenics” a fost propus de Șir Frances Galton, contemporan și verișor cu Ch. Darwin.
Zimmer ne plimbă prin istoria descoperirilor în genetică, de la Charles Darwin, care începuse să înțeleagă multe despre hereditate, trecând prin călugărul Gregor Mandel, cu studiul lui asupra boabelor de mazăre, care a revoluționat cunoașterea. De fapt, omenirea a practicat “experimente” genetice de pe vremea când începuse domesticirea animalelor și agricultură, adică în urmă cu 10,000 de ani. Britanicul Wiliam Bateson, în 1894, a fost primul care a folosit termenul “genetică”, că știință care studiază hereditatea. Cuvântul “ereditate” provine din Latină, doar că în Roma Antică avea conotația de moștenire a bunurilor materiale. Mai târziu, în Evul Mediu, s-a inventat idea de “pedigree”, pentru că familiile de nobili să poată menține dreptul asupra moșiilor, regatelor, vasalilor sau bunuri materiale, justificate prin “linia de sânge”. Aveți ocazia să va delectați citind despre incestul la Hasburgi și urmările pentru fizionomie. În sec. XVI, prin mariaje aranjate, pentru a păstra averea și puterea, Hasburgii au devenit bogați, dar în același timp deformați fizic (vezi “mandibulă hasburgica”), și tot mai fragili și bolnavi, decadență lor incestuoasă influențând istoria Europei.Și tot din carte, am aflat cu mult interes că osemintele familiei Romanov, al ultimului țar al Rusiei, Nicolae ÎI și țărînă Alexandra, au fost identificate cu ajutorul testelor genetice. Alexandra este nepoata lui Queen Victoria, și este înrudită pe linia maternă cu Prințul Phillip, Ducele de Edinburgh. Dr. Peter Gill, britanic, împreună cu echipa să, au extras și analizat ADN-mitochondrial, din osemintele Romanovilor, și au demonstrat înrudirea cu prințul Phillip. Din 1991, familia regală reunită în moarte odihnește într-o catedrala din Sankt Petersburg. Autorul adresează și faptul că “rasele “umane nu există din punct de vedere genetic, sunt o construcție socială. De asemenea adresează idei eronate, cum că ar există o gena anume pentru o anumită trăsătură. În realitate, este mult mai complex, și regulile mendeliene de transmitere a genelor de la părinți la copii, sunt afectate de mediul în care se întâmplă. De aici, epigenetica, care este studiul mecanismelor care pot bloca/activă o gena. De ex, dietă, poluarea, s.a țîn de epigenetica.Știați că “moștenim” microbi de la mama? Sau că prin placentă circulă celule fetale de la făt către mama, celule care se insaminteaza în multiple organe, și rămîn acolo peste ani. Așa poate o femeie (XX) să aibă in corp cellule XY, dacă poartă un făt de sex masculine. Fenomenul se numește micro-chimerism.
Ereditatea este scrisă în limbajul genelor, mapa genomului uman a fost descifrată, în 2001, și de atunci completată cu ultimele detalii în 2020. Se știe că omul are cam 19,000 de gene localizate pe cele 23 de perechi de chromozomi. Și mai recent, am învățat să edităm gene, prin tehnologia CRISPR. În ultimul capitol, Zimmer aduce argumentul că omenirea transmite urmașilor nu numai gene, dar lasă și o moștenire culturală, politică, morală, tehnologică, ecologică. “We have to loosen the boundaries of what we call heredity…”
Dr. Diana Laza, Toronto
|
Dr. Diana Laza 3/3/2022 |
Contact: |
|
|
