Prima săptămână de război. Ce urmează ?
Sursele de informare despre războiul din Ucraina, cele serioase si verificate, sunt foarte putine. Ele nu trebuie căutate în media mainstream americană sau vest-europeană, care s-a pus în modul „presă de război împotriva Rusiei”. Cu toate războaiele se întâmplă la fel, iar azi, după doi ani de propagandă pandemică, Covid, vaccin, cu atât mai mult. Despre presa natională ce ar fi de spus ? Majoritatea ziaristilor români nu citesc în nici o limbă străină si, bineînteles, nu se găsesc nici pe câmpul de luptă din Ucraina (cu putine exceptii – Libertatea, de exemplu). Iar sursele de informare directe ucrainene si rusesti lipsesc cu desăvârsire. Doar cele indirecte pot fi urmărite si folosite.
Vom lua în considerare numai sursele garantate în timp, înainte de conflictul ruso-ucrainean, chiar cu riscul de a face apel repetat la aceleasi surse. Care este deci situatia la zi după prima săptămână de conflict ? Să-l citim din nou pe Andrei Raevsky, analist militar recunoscut în toată lumea : „La ora actuală, discursul occidental, în ansamblul său, se bazează pe acest gen de absurdităti : Rusia este pe punctul de a fi înfrântă complet, armata si poporul ucrainean au câstigat pe toate fronturile, iar Ze [Zelenski – n.n.], sustinut de NATO, UE, SUA si întreaga planetă, e pe punctul de a-si impune conditiile pentru o capitulare rusă. Hărtile ? Toate sunt false. Rapoartele de la fata locului ? Sunt si ele false cu toatele. Până acum, chestia asta a functionat mai degrabă bine. Dar iată si faptele concrete privind armata ucraineană :
- Armata aeriană – dispărută
- Marina – dispărută
- Capacitătile de tir la distantă – dispărute
- Apărarea antiaeriană – dispărută
- Trupele regulate ale armatei terestre – nu mai putin de 65 % (unii zic până la 80 %) din armata ucraineană este încercuită si condamnată
- Diverse unităti naziste : nu am cifrele, dar O MARE PARTE dintre aceste unităti sunt acum fie în „cazanul” din Donbas, fie în Mariupol. În majoritate, acesti soldati nu vor fi făcuti prizonieri, cu exceptia sefilor, care vor fi judecati si condamnati pentru nenumăratele lor crime
Deci, în termenii obiectivelor ruse, iată cum as interpreta faptele : 1. Dezarmarea Ucrainei : în cea mai mare parte, s-a făcut deja, Ucraina nu mai are cu ce să ameninte Rusia ; 2. Denazificarea Ucrainei : aceasta abia a început, dar conditiile sunt foarte bune si sunt convins că majoritatea nazistilor puri si duri vor fi morti în curând” („One week into the Russian special operation in the Ukraine – update”, thesaker.is, 2.03.2022).
Cine este Andrei Raevsky ? „Sunt născut în Elvetia, într-o famile de refugiati rusi care au fugit de revolutia bolsevică din Rusia, deci sunt rus alb. Am studiat strategia militară, am făcut studii strategice în SUA si am fost pentru o bună parte a vietii mele, până în 1991, un militant antisovietic foarte activ. KGB-ul a fost marele meu inamic si am fost un luptător în Războiul Rece. În cele din urmă, am lucrat multi ani în Elvetia ca analist militar în intelligence-ul strategic. Am lucrat, de asemenea, pentru ONU în calitate de cercetător în domeniul dezarmării. În anii mei petrecuti la ONU, războaiele din Bosnia, Croatia si, mai târziu, din Kosovo mi-au deschis cu adevărat ochii asupra naivitătii mele de pe când credeam că există „buni” si „răi” [...]. Am sfârsit prin a mă regăsi pe lista neagră în Elvetia si am emigrat în SUA pentru că sotia mea era cetătean american. Sotia mea, ca si mine, este o descendentă a refugiatilor rusi din primul val, deci familia ei a emigrat, de asemenea, după asa-zisul război civil. Ea si eu facem parte din a patra generatie de emigrati, dar noi vorbim tot rusă acasă, ca si copiii nostri.
Când am ajuns în Statele Unite, am început să tin un blog doar pentru că era un fel de psihoterapie pentru mine să scriu ce voiam. Scriam mai ales despre Orientul Mijlociu, dar, când s-a dat lovitura de stat în Ucraina, în 2014, am început să scriu despre evenimentele de acolo, iar blogul meu a devenit deodată, foarte repede, celebru pentru că scriam în engleză, dar dintr-un punct de vedere rus. Am fost surprins. Nu mă gândisem initial că blogul meu ar putea avea un cât de mic succes, dar, cum eram, prin formarea si cariera mea, expert în chestiuni militare, mi-a fost usor să văd că versiunea oficială despre faptele din Ucraina nu era adevărată” (Andrei Raevsky - „Interview du Saker, alias Andrei Raevsky”, groupegaullistesceaux.wordpress.com, 31.10.2017).
Care este concluzia intermediară (la o săptămână de la declansarea conflictului) a lui Andrei Raevsky, „the Saker” ? „Occidentul a făcut să i se urce Rusiei sângele la cap, fortând-o să intervină si distrugând astfel orice sansă pentru ca UE să fie decolonizată în următorul deceniu, dacă nu mai mult. Occidentul i-a mai dat un pumn zdravăn Rusiei controlând foarte eficace naratiunea. Dar ce se va întâmpla mai departe ? Rusia a dezarmat si în curând va denazifica Ucraina, e o evidentă. Dar ce se va petrece după ? Nu uitati că NU e vorba de Ucraina, ci de ansamblul viitoarei arhitecturi de securitate a Europei.
As zice, simplu, următoarele : în timp ce Rusia nu va invada UE si nici măcar Polonia, războiul rus pentru a respinge NATO nu face decât să înceapă, si acest război va dura LUNI DE ZILE, deci pregătiti-vă pentru asta. E vorba de LUNI. Pregătiti-vă pentru o luptă lungă si grea” („One week into the Russian special operation in the Ukraine – update”, idem).
Altă sursă verificată, Éric Verhaeghe si site-ul pe care scrie, Le Courrier des stratèges, se exprimă destul de clar despre riscul la care se expune România într-o a doua etapă a războiului : ”În realitate, nimeni (si e normal să fie asa) nu cunoaste cu adevărat scopurile războiului lui Vladimir Putin. Totusi, asa cum remarca Édouard Husson în ultimul său bilant al operatiunilor de pe teren (din Ucraina. Édouard Husson scrie si el pe Le Courrier des stratèges – n.n.), intelligence-ul american este eficace si pare lucid în ceea ce priveste situatia reală. Ne putem deci încrede în temerile americane difuzate în sânul lui NATO în legătură cu o extindere a conflictului la România, de exemplu, sau în legătură cu ipoteza unui război lung. Emmanuel Macron a anuntat si el acest război lung si a desfăsurat trupe suplimentare în România, semn că există o îngrijorare semnificativă în această privintă. Această alertă arată fragilitatea comentariilor jurnalistice care îsi bat joc de armata rusă fiindcă n-a luat în stăpânire în opt zile o tară mai mare decât Franta, dar mult mai slab înzestrată cu autostrăzi si felurite drumuri de acces. Regăsim în această reactie nenorocirile tipice ale societătii spectacolului : confuzia dintre imaginile de la Hollywood si realitate. Dar nu, invadarea Ucrainei nu e un film de război, nici o operatiune de comunicare. Este fructul unei strategii îndelung cântărite, pregătite si care se proiectează pe termen lung” („Comment Vladimir Poutine pourra(it) entraîner les USA dans une confrontation directe”, lecourrierdesstrateges.fr, 3.02.2022).
În partea a doua a confictului din Ucraina, Rusia poate fi interesată să implice direct SUA, chiar si cu utilizarea limitată a armelor nucleare. Avantajele pe care le detine azi Rusia, cu rachetele ei hipersonice, dotate „clasic” sau nuclear, si cu o apărare practic de nepătruns, o poate împinge spre decizii militare necunoscute până azi. Cei care se vor implica militar alături de Ucraina, chiar dacă sunt membri NATO, riscă să verifice pe pielea lor această teribilă ipoteză. Soliditatea NATO, cu al său faimos punct 5 din Tratat, nu a fost testată, în realitate, niciodată până azi.
Dar principala dimensiune a conflictului Rusia-Occident e cea economică. Charles Gave, un experimentat participant la viata economică si financiară mondială (multi ani la Londra, Hong Kong etc.), autor al câtorva cărti, printre care Des Lions menés par des ânes („Leii condusi de măgari”, Éditions Robert Laffont, 2001, editia a doua 2003), face o lungă analiză aplicată : „Rusia e în echilibru bugetar, are excedente considerabile la conturile ei curente, o datorie externă si internă foarte mică, rate ale dobânzii reale la obligatiunile la 10 ani de peste 5 %, este excedentară în materie de energie, de produse agricole (grâu în special) si de materii prime. În fine, Rusia are rezerve de schimb (doar 15 % în dolari) care acoperă practic doi ani de importuri, ceea ce e gigantic. Ca să rezumăm realitatea, lumea în general si Europa în particular au mult mai mare nevoie de Rusia decât are Rusia nevoie de ele [...]. Europa e într-o situatie imposibilă. Datoriile statelor sunt uriase, deficitele bugetare incontrolabile dacă ratele dobânzilor revin la un nivel normal, deficite externe inevitabile dacă pretul energiei continuă să crească, ratele dobânzilor reale la obligatiunile la 10 ani sunt grav negative.
Situatia economică si financiară a Europei este literalmante inversul celei de care beneficiază Rusia, ceea ce înseamnă că Europa este într-o situatie dezastruoasă si n-ar trebui în nici un caz să se lanseze într-un conflict cu Rusia. Căci, dacă Rusia taie exporturile sale de gaz si de petrol, Europa va intra imediat într-o foarte puternică recesiune inflationistă, cam ca Marea Britanie în 1976-1977, si euro va dispărea, confruntat cu furia popoarelor, ceea ce va genera o altă criză” („Guerre Russie-Ukraine : conséquences économiques et financières”, institutdeslibertes.org, 28.02.2022).
P.S. O informatie militară foarte recentă : „Batalionul nazist Aidar a suferit o grea înfrângere în sud-estul Ucrainei la 2 martie 2022. Peste 5 000 de soldati au fugit, inclusiv instructorii lor de la Greystone (fost Blackwater). Si-au abandonat si materialul pe care-l primiseră de la NATO. Batalionul nazist Azov continuă lupta” („Défaite du bataillon nazi Aïdar”, voltairenet.org, 2.03.2022).
Petru Romosan
|
Petru Romosan 3/3/2022 |
Contact: |
|
|
